Foto Inquam Photos/ George Călin
Știu de ce trebuie să votez, știu și cu cine să votez. Cu actualul primar, n-am niciun dubiu. Am votat și data trecută la fel și nu mi-a părut rău. Progresul urbei a fost evident și întocmai cum era proiectat. S-a mărit spațiul verde, s-a deschis încă un parc, va începe amenajarea unui soi de rezervație naturală într-o deltă tip Văcărești, s-a dezvoltat transportul în comun, chiar și cu autobuze electrice, străzi asfaltate, o școală complet renovată, alta începută din temelii, dispensar nou, centru cultural reconstruit, pod nou, pistă de bicicletă ca lumea, în fine, cincinalul în patru ani, cum se zicea cândva. Cred că mai bine de jumătate dintre „realizărilii” primăriei s-au făcut pe fonduri europene.
Nu ridic osanale, că nu de asta scriu la Republica. Vreau doar să spun cât de relaxat sunt și nefrământat înaintea votului. Campania am ignorat-o total, nici nu știu dacă și în ce termeni s-a întâmplat. Am văzut în weekend-uri niște tineri, ba în alb, ba în roșu, ba în galben care făceau ucenicie politică prin cartiere, dar cam atât. După multe, multe scrutinuri la care am pus pasiune, am încercat să împing oameni într-o parte sau alta, am scris, am făcut demonstrații pe partide, pe sondaje, de data asta sunt complet detașat. Și mă duc la vot pentru că știu omul și ce poate face. Opțiunea mea nu are nicio legătură cu partidul, aș fi votat la fel indiferent de culoarea primarului. Sigur, acum puțină responsabilitate la urne trebuie să ai. Dacă tot mergi cu el, dă-i omului și un consiliu local (cum zicea veteranul Băsescu), conectează-l și la Consiliul Județean, adică votează pe linie partidul din care face parte. Pentru că, până la urmă, o fi el priceput, dar fără aparatul administrativ local și județean nu are spor.
Asta voiam să împărtășesc: bucuria mersului la vot. E atât de simplu când ai gospodarul potrivit. E ca la manual. La alegerile locale, comunitatea „votează omul”, nu propaganda de la centru. Și acum să vă spun de unde atâta încântare. Păi, eu votez în Chitila. Ceea ce vă doresc și dvs.!
Dar, câți își permit acest lux? Probabil nu foarte mulți dintre alegătorii de mâine. Dar, chiar și așa, ar trebui să meargă la votare. Votul nu e un lux, e un instrument care te ajută să poți ajunge cândva la luxul alegerii relaxate. Participarea comunității, presiunea numărului mare de alegători, sentimentul că oamenilor le pasă, implicarea civică deranjantă pentru mașina de partid, toate acestea conduc, într-un final, la depistarea candidaților gospodari, ca să nu zic pompos tip manageri, și nu politruci.
Alegerile locale au această specificitate sau facilitate să poți vedea cum influențezi direct, tu, cu familia ta, cu prietenii tăi, cum se mișcă lucrurile în comunitate. Și vă spun din experiență, când găsești omul potrivit, nu-l mai lași să plece de la primărie. Iar el însuși va înțelege că așa funcționează relația cu comunitatea, ca un mecanism bielă-manivelă. Cetățenii împing cu forță, iar primarul imprimă mișcarea de rotație care înseamnă mers înainte. Nu e complicat. Și o dată atins acest standard în comunitate e greu să se revină la oameni de partid.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.