Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Alexandra suntem noi: Aseară m-am gândit, pentru prima dată, la emigrare

MAI lumânări

Foto: Dan Mihai Bălănescu

De 24 de ore urmăresc compulsiv știrile și aștept o răsturnare de situație. Aștept o voce salvatoare care să anunțe că totul a fost greșit înțeles, care să anunțe că oasele alea nu erau umane, care să anunțe că Alexandra, de fapt, trăiește. Dar toate update-urile vin să contrazică și să spulbere umbra de speranță în care încerc să mă refugiez.

Aseară m-am gândit, pentru prima dată, la emigrare. Suntem cu toții în aeroport, cozile ajung până în Piața Victoriei. Așteptăm cuminți să ne vină rândul să intrăm în avionul care ne va duce pe un tărâm mai bun, într-o țară care ne va îmbrățisa și care ne va feri de acid, mită, corupție, flăcări, bacterii, incompetență. Într-o țară în care taxele pe care le plătim nu vor fi părtașe la crimă, umilință și aroganță. 

Într-o țară în care normalitatea și bunul simț conduc locuitorii spre viață și nu spre butoiul cu acid. Pentru că Alexandra suntem noi, toți locuitorii acestei țări îmbolnăvite sistematic în 30 de ani, acoperite de plăgi ascunse sub preș.

Mă întreb oare cât va mai dura până când vom fi cu toții anihilați? Câți dintre noi vor trebui să mai fie sacrificați până ca cei care trebuie să își facă treaba, să acționeze profesionist și să își asume greșelile, ne vor lua în serios? De câte semnale de alarmă mai e nevoie? De câte Colectiv, de câte cazuri Apuseni, de câți copii căzuți în fose septice, de câți bolnavi încătușați de birocrație, de câte Alexandra? Mă întreb dacă mai există vreo urmă de luciditate în mințile tuturor celor care poartă vărsarea sângelui nostru în ADN. Dar mi-e teamă că în acest film macabru, în care jucăm cu toții, finalul fericit nu va fi scris de un regizor scelerat, ci de noi toți. Încă mai cred în umanitatea noastră, încă mai sper că putem ieși cumva la liman. Încă mai cred că înainte de a renunța cu toții și de a ne îmbarca într-un avion care să ne ducă departe visele, noi, cei care am rămas încă aici, avem datoria morală de a nu ne lăsa cuprinși de nepăsare.

Vocea Alexandrei nu a fost auzită de cine trebuie, dar vocile noastre unite, au toate șansele. Cred că vocile noastre pot să aducă schimbarea și salvarea. Și mai cred că nu lacrimile noastre vor spăla sângele unui copil, nici comentariile sau emoticoanele triste de pe Facebook, ci acțiunile noastre. Ține doar de noi dacă vom alege să ne resemnăm, să ne întorcem la viețile noastre și să uităm tot în câteva zile, dacă vom alege ignoranța și lașitatea sau vom alege umanitatea, empatia și implicarea.

Dacă durerea vine, vine și fericirea. Ai răbdare.

Mi-am făcut curaj să mă uit pe profilul de Facebook al Alexandrei și am găsit postarea asta, atât de ironică în contextul ultimelor 24 de ore. Alexandra a avut încredere, a avut răbdare timp de 19 ore, a îndurat probabil orori de neimaginat, dar fericirea n-a mai venit. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • si eu ,tot aseara, insa pentru a nu stiu cata oara! Nu cred ca mai avem vreo sansa. caracatita e omniprezenta, nu ne mai scapa nimeni!
    • Like 0
  • Dorin check icon
    Avem doar două alternative :Fie ieșim Masiv in stradă să le dăm un șut în fund Hoților care ne conduc,Fie emigrăm și noi și copiii oriunde în lumea largă .Cale de mijloc nu mai există.
    • Like 1
  • Corina check icon
    Sfârșitul Alexandrei este o palmă pe obrazul credinței sau o mare încercare a ei. Se cuvine să recunoaștem, e de domeniul evidenței. Nicăieri în poze nu-și exhibă feminitatea, dimpotrivă. Încheiată până sus, liniștit mândră, încrezătoare în cumințenia ei. Nu știu de ce confesiune era, dar nu m-ar mira ca religia să fi ocupat un loc important în viața ei.

    În altă ordine de idei, nu i-a spus nimeni că nu e recomandabil să stea la ocazie, ca fată singură, mai ales la țară? Meditațiile acelea nu au putut fi coordonate cu mersul vreunui microbuz/autobuz care trecea prin satul ei?
    • Like 0
  • Crabu check icon
    Unde să emigrăm stimată duduie? Asta-i soluția! Bine de dvs. ne putem lipsi, o autoare superficială care a reușit să scrie un articol banal, anost folosindu-se de nenorocirea unei familii. Lătrați și dvs. ca toți ceilalți, doar lătrați.
    Câh!
    • Like 0


Îți recomandăm

Sorin Grindeanu 2025

Apetitul Partidului Social Democrat pentru orice tip de reformă (inclusiv administrativ-teritorială) este egal cu zero. Dacă România nu reușește să facă nicio reformă reală, structurală de decenii, e pentru că PSD le-a blocat pe toate prin liderii săi, prin clienții plantați în toate structurile, la toate nivelurile (foto: Inquam Photos / Octav Ganea).

Citește mai mult

Vegeterra

Etica muncii e sfântă pentru dl. Szocs Jozsef: „Degeaba ai pământ dacă nu îl muncești”. De altfel, în zonă puține suprafețe de teren zac necultivate. „Pe aici nu prea sunt pământuri lăsate pârloagă”.

Citește mai mult

Volodimir Zelenski 2025

Omul ăsta e deștept, dar nu într-un mod rece sau calculat. Are inteligența aia care vine din instinct, din simțul momentului. Când a început invazia rusă, toată lumea se aștepta să dispară din peisaj, să fugă undeva „la sigur”. În loc de asta, a rămas acolo, în Kiev, sub bombardamente, spunând simplu: „Sunt aici.” Câteva cuvinte, dar care au ținut o țară întreagă în picioare. A fost genul acela de gest care nu se învață din manuale .Ori îl ai, ori nu.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Cabana perfectă:

Cine nu s-a visat măcar o dată într-o cabană de munte cu vedere la pădure, cu miros de lemn proaspăt și liniștea aceea curată, ruptă de agitația orașului? Chiar dacă nu trăim permanent la altitudine, putem aduce atmosfera aceea în propriul nostru spațiu- fie că e o casă de vacanță, fie un apartament urban care vrei să respire mai mult aer de natură. Stilul de cabană modernă e o combinație rafinată între confort rustic și funcționalitate contemporană, o invitație de a trăi mai simplu, dar cu gust.

Citește mai mult