Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

Am avut o iubită psihopată

Am fost cu o fată acum mulți ani. Frumoasă, citită, interesantă și cam psihopată. Cred că am și iubit-o, dar n-aș băga mâna-n foc. Ea pe mine, sigur, nu. Adică, mi-a spus de multe ori că mă iubește, dar ceva îmi spunea de fiecare dată că fata habar n-avea despre ce vorbea. Probabil că a încercat să simtă ceva pentru mine, biata creștină, însă am știut mereu că nu putea.

Pur și simplu, nu o trecea iubirea, oricât se scremea. Și nu neapărat pentru mine, ci, în general, pentru ceva, cineva, orice. Îmi și părea rău de ea uneori. Se vedea că ar vrea să simtă un pic de empatie pentru cineva aflat în suferință sau un dram de dragoste pentru iubitul ei, adică eu. O vedeam că se concentrează să găsească o urmă de umanitate în spatele ochilor ei frumoși, că își dorește să fie ca noi, ceilalți, să creeze legături emoționale cu cei din jurul ei.

Eșua lamentabil de fiecare dată. Până la urmă, m-am obișnuit. Știam că nu-i ce trebuie pentru mine, dar mă gândeam că frumusețea și deșteptăciunea ei ar trebui să compenseze lipsa dragostei. Până când s-au întâmplat două chestii, care au și condus, inevitabil, la sfârșitul relației noastre.

Într-o zi, o vecină de-a mea a leșinat. Ditamai femeia, cântărind lejer suta de kile în viu, s-a prăbușit în fața noastră. Toată lumea din jur a început să se agite, să încerce să o ajute cu ceva, să cheme ambulanța. În timp ce fața femeii leșinate începuse să devină lividă, fata mea frumoasă și deșteaptă a început să râdă în hohote. La doi pași de ea, un om se zbătea între viață și moarte, iar ea râdea cu lacrimi. A râs așa minute în șir, a trebuit să o trag de acolo ca să nu o ia lumea la bătaie. Am întrebat-o apoi, când s-a mai liniștit, de ce a râs. Mi-a răspuns că i s-a părut amuzant felul în care s-a prăbușit nefericita.

La câteva luni după aceea, eram împreună la mine acasă. Ieșind din baie, m-am lovit ca idiotul cu capul de muchia unui perete. Mi-am crestat fruntea iar sângele a început să curgă într-o veselie. Am încercat să-mi acopăr rana cu palma mâinii stângi, mi s-a făcut rău și am simțit cum cad din picioare. În momentul ăla, mi-am sprijinit mâna plină de sânge de perete, ca să nu mă împrăștii pe jos. Iar atunci am auzit-o, enervată peste măsură, cum mă ceartă că murdăresc pereții de sânge. Apoi, s-a așezat pe canapea și a început să răsfoiască o carte. Nu i-a trecut o secundă prin cap să-mi acopere rana cu un prosop, să mă întrebe măcar dacă mi-e bine.

Întâmplările alea două m-au convins că nu stăteam cu un om, ci cu altceva. Pe vremea aia, prieteni, nu știam prea bine ce-i ăla un psihopat. Vag, credeam că-i ceva monstruos, care iese imediat în evidență prin fapte diabolice. Mi se părea că psihopații pot fi recunoscuți ușor, că locuiesc la marginea societății, în pușcării și case de nebuni. Că-s ținuți în lanțuri să nu omoare oameni și că niciodată nu m-aș putea intersecta cu astfel de specimene. Nu mi-aș fi imaginat atunci că psihopații par oameni normali, că trăiesc printre noi, că ne pot fi vecini, cunoscuți, rude sau iubiți. Că arată ca noi, că pot fi frumoși și șarmanți, sexy și cultivați. Că, la prima vedere, sunt oameni.

Nu știam că un psihopat, pur și simplu, nu poate simți ceea ce noi, ceilalți, simțim fără efort, natural. Milă, compasiune, iubire. Psihopații sunt lipsiți de empatie, nu se pot pune în locul cuiva care suferă, transferul emoțional e blocat. Mai pe scurt, nu le pasă. D-aia există oameni care pot râde în proximitatea tragediilor. Oameni care pot mânca o friptură în fața unuia care n-a mai văzut o coajă de pâine de două zile. Oameni cărora suferința celorlalți nu le spune nimic. Care trec prin viață fără conexiuni reale cu cei din jurul lor.

Klaus Iohannis în Delta Dunării

Foto: Klaus Iohannis Facebook

Ei bine, mi-am amintit de fata aia uitându-mă la fotografiile cu Iohannis plimbându-se cu barca prin Delta Dunării, rânjind cu gura până la urechi, la doar câteva zile după o serie de tragedii care au cutremurat România. Exploziile de la Crevedia soldate cu morți și răniți grav, cumplitele accidente provocate de tineri beți ori drogați în urma cărora oameni nevinovați și-au pierdut viețile, femeia care a murit în spitalul din Botoșani din cauza indolenței medicilor. Cu toții, victime ale unui sistem eșuat, ale unei societăți bolnave, căpușate de corupție, incompetență și nepăsare.

La scurtă vreme după toate nenorocirile astea, când familiile celor dispăruți nici nu și-au început bine doliul, cel care ar trebui să fie părintele unei națiuni se plimbă cu barca prin deltă, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Râde la fotografi și spune tâmpenii, într-un voiaj permanent, departe de problemele unei țări pe care s-a angajat să o servească, acum prea mulți ani, cu dragoste și devotament. Nici măcar nu se străduiește să mimeze empatia, ci pur și simplu râde în timp ce o țară își plânge prăpădul. Klaus Iohannis, omul pe care milioane de români l-au ales pentru a-i călăuzi pe un drum mai bun, este doar un monument al nesimțirii, mai înalt decât Casa Poporului, mai poleit cu tupeu decât turlele Mântuirii Neamului. Este doar un psihopat ajuns din greșeală în fruntea unui popor.

Tare mi-e teamă că asta-i toată contribuția unui președinte psihopat la soarta unei națiuni: să transforme nepăsarea supremă în politică de stat, decența în nesimțire la nivel înalt și instituția prezidențială într-o rușine fără seamăn.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Ce noroc ai tu avut Octaviane. Numai o iubită psihopată?? Eu am avut mai multe, și crede-mă... nu le-am cautat.
    În ceea ce priveste 'subiectul' Iohannis... - locuiesc de mulți ani in SUA, deci... cam departe de realitățile cotidiene și politice din România.
    Vreau să-ți spun că la un moment dat (cam pe la început) am ajuns să mă simt chiar mândru de romanii mei. Pai, cum mai frate... - neamul lui Decebal și a lui Țepeș să aleagă președinte un neamț?
    Crede-mă, nu i-am crezut în stare.
    M-am bucurat că a câștigat Iohannis.
    Acum, mi-e scârbă... și mi-e rușine de el... că ne este Președinte.
    N-am avut niciodată un președinte mai bun ca Băsescu. N-a fost perfect, dar a fost singurul care a ținut piept Ciumei Rosii.
    • Like 0
  • Mihaela check icon
    Nu cred ca Klaus ar fi vreun psihopat. Insa poate sa fie o persoana fara prea multa empatie. Si fara sa fiu prea partinitoare, e un lucru comun pentru persoanele fara copii. Spun acest lucru din proprie experieta, va rog sa tineti OPEN MIND!!!
    Eu nu am avut intotdeauna copii si vedeam lumea mai putin SCARY OR DANGEROUS PLACE TO BE IN. Dupa ce am avut copii (2 la numar), mi s-a schimbat lentila de perceptie: vroiam o lume mai curata, mai buna, mai empatica etc. Am o (fosta)_ prietena care seamana leit la personalitate cu Iohannis: buna la suflet, dara fara sa inteleaga toate incalciturile pe care o peroana le ppoate avea in legatura cu un dezastru sau o suferinta. Cred ca Iohannis reactioneaza ca o persoana care nu are legaturi biologice programate de ADN. Carmen Iohannis nu intra in aceasta categorie, asa ca judecati in concordanta...
    =
    • Like 2
  • Aud multă lume folosind cuvinte fără să aibă proprietatea termenilor. În cazul de față, ca să fiu sigur, mă duc la Dex și văd ce scrie la "psihopat": "Care manifestă simptome de dezechilibru mintal".
    Eu cred că Iohannis nu se încadrează deloc la psihopați. El a fost foarte echilibrat în nesimțirea lui față de ce se petrece în țara asta. Mai degrabă aș spune că a dat dovadă de mitomanie. După ce a urlat luni de zile și a bazat campania electorală a PNL-ului pe lupta împotriva PSD, ce a făcut?
    • Like 1
  • Cezar100 check icon
    Se pare ca in Romania "psihologizarea" altora e sport national. Oameni fara pregatire se exprima adeseori foarte "apasat" despre problemele celorlalti perpetuand stigma care previne oamenii sa se duca la profesionisti.
    Englezii care au de 5 ori mai multe cuvinte ca francezii si probabil romanii au un cuvant "aloof" - rece, distant, neinteresat, neimplicat. Potrivit pentru situatia de fapt. Confuzia cu psihopat e foarte mare de aia autorul nu ar trebui sa sa fie asa de categoric.
    Iohannis e deconectat de la realitatea interna dar a facut decizii bune aliniind Romania cu America si UE. Valorile lui sunt clare si fara echivoc. PSD si adunatura din jurul PSD-ului incluzandu-l pe Ponta, Marius Tuca, Cristoiu Romania TV si Antena 3 sunt adevaratii psihopati - de'alde Firea, Godei et company, primarul din Caracal....
    • Like 3
  • mhm check icon
    Sorry dar e o prostie sa pui diagnostice de la distanta. Daca e doar pe spectrul autist? Doar din faptul ca e narcisist si reactioneaza aiurea la stimuli si ride ca muta la locomotiva nu poti sa deduci ca ar intra la categoria socio/psihopati.
    • Like 4
  • dan check icon
    Exceptional text , trebuia sa vedem asta de cand a aruncat paltonul pe masina , nu numai ca nu am vazut ca e psihopat dar l-am si votat de 2 ori , imi e si frica sa ma gandesc , daca asta e psihopat noi care l-am votat de 2 ori cum ne numim?
    • Like 2
    • @ dan
      Psihopupu!
      :)
      Stai liniștit... și eu l-am votat tot de două ori, că doar nu era să votez cu golanul Ponta sau cu paiața Dăncilă.
      • Like 2
  • Corina check icon
    „...pur și simplu râde în timp ce o țară își plânge prăpădul.” O țară își plânge prăpădul? E duminică, weekend, și precis vă puteți da seama ușor că mai toți conaționalii noștri dimpreună cu minoritățile încearcă să se bucure de ceva, să se distreze.
    • Like 2
  • Valentin check icon
    Cu siguranță că următorul președinte va umbla desculț, cu tălpile sângerânde, îmbrăcat în pânză de sac și cu tone de cenușă în cap...
    • Like 2
  • Dură concluzia articolului dar nu prea putem să o contrazicem. Am tot încercat să zicem una-alta despre Johannis: că e nepăsător, că e comod, că nu are afinități cu poporul român, că n-are dorința de a face vreun efort pentru a lăsa ceva în urma sa etc. Dar e posibil chiar ca omul să aibă un astfel de handicap precum spune autorul articolului, adică o incapacitate de a iubi, de a avea sentimente omenești, de empatie. Problema e că pentru funcția de președinte empatia, iubirea și respectul pentru țară și oameni chiar sunt în fișa postului :-( :-(
    • Like 3
    • @ Dan Cojocaru
      Corina check icon
      Las' că ne-au iubit Iliescu și Băsescu.
      • Like 2
    • @ Corina
      Iliescu și Băsescu au fost și ei malefici, dar NU lipsiți, la modul general de empatie. Răutatea, pornirile rele nu sunt același lucru cu lipsa empatiei. Johannis nu e un om rău, cum de exemplu a fost Băsescu. Nu e nici alunecos, ascuns și dispus să ”calce pe cadavre” (la figurat) ca Iliescu, pentru ambițiile proprii. Dar el are pur și simplu un handicap sufletesc. NU simte omenește. Băsescu acum simte răutăți teribile, iar altă dată devine sincer impresionat de câte ceva. Iliescu simțea că face ceva rău, dar trecea peste asta, își asuma, în sinea lui. Johannis în schimb NU SIMTE nici rău nici bine. Are o lipsă, un handicap sufletesc. Asta vrea să spună autorul articolului iar eu îl cred.
      • Like 2
    • @ Dan Cojocaru
      Corina check icon
      Între răutatea clară, voită, în acțiune și lipsa empatiei o prefer pe ultima. Dar nu cred că putem pretinde că știm ce a simțit un om când a aflat de o tragedie judecând după cum se poartă cu altă ocazie.
      • Like 1
    • @ Corina
      Atât răutatea cât și lipsa empatiei sunt întotdeauna contraproductive, mai ales dacă respectivul e în capul statului. Pe care considerăm răul mai mic? Aici e ceva subiectiv. ”Diagnosticul” pus lui Johannis e bazat pe un comportament general, nu numai după tragedia de la Crevedia. La un moment dat, la un caz izolat, da, nu știi ce simte un om. Dar o anumită conduită generală, cu un anume tipar de-a lungul timpului, ne indică foarte clar și ce simțăminte are omul. Sau mai bine zis, n-are.
      • Like 1


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult