Pițigoi albastru – Cyanistes caeruleus
Am descoperit recent un hobby cu efecte incredibile asupra minții și spiritului, care poate fi practicat de oricine, indiferent de vârstă și care necesită investiții minime: e nevoie doar de un binoclu. Mi-am petrecut o mare parte din viață în mijlocul naturii, ocupându-mă cu diverse activități, în același timp profesia de antrenor a presupus să studiez cu atenție orice activitate care poate ajuta refacerea după efort a sportivilor. Prin urmare, acest articol este scris bazându-mă pe o experiență vastă în ceea ce privește activitățile în aer liber și metodele eficiente de refacere fizică și mintală. De obicei, când îmi petrec timpul liber la munte, mă ocup cu activități precum drumeții, alpinism, escaladă, trail running, schi, ciclism montan și orientare în afara traseelor montane, iar când merg la mare cu înot, scufundări libere, caiac, alergare, deep water soloing sau plimbări. Întotdeauna am la mine ceva cu care să fotografiez și să filmez, fie că este aparatul foto ori telefonul mobil.
Știam că există oameni care adoră să urmărească păsările prin binoclu, însă până în această primăvară consideram că este o activitate pentru pensionari. Recent mi-am luat un binoclu, cu care să observ mai bine animalele sălbatice – un alt hobby mai vechi este să identific iarna urmele sălbăticiunilor și să aflu câte exemplare se găsesc în împrejurimile zonei unde locuiesc, în satul Șimon, care aparține de Bran. Recomand un binoclu cu caracteristicile 10 x 50, puterea de mărire de 10 este suficientă pentru această activitate, fără a fi nevoie de stabilizare suplimentară, iar luminozitatea este excelentă și inainte de răsărit sau după apus.
Privind prin binoclu, de la geamul casei, am remarcat că un peisaj care la prima vedere pare destul de static este, de fapt, plin de viață: copacii din curte și de pe dealuri sunt plini de păsări diferite. Mi-aș fi dat seama de acest lucru dacă aș fi închis ochii și aș fi ascultat cu atenție, însă cei 15 ani petrecuți în București îmi „anesteziaseră” simțurile. Pur și simplu poluarea fonică a orașului este atât de obositoare, chiar toxică, încât mulți oameni nu mai analizează ceea ce aud. Eu obișnuiam să ascult muzică în căști ca să nu las orașul să îmi schimbe starea de spirit. Primul lucru pe care l-am remarcat când m-am mutat la țară a fost reactivarea simțurilor: am învățat din nou să ascult, să mă bucur de mirosuri și, mai ales, să privesc în jur. Am reînvățat să savurez trilurile păsărilor care se agită în fiecare dimineață în pomii din fața terasei unde îmi beau cafeaua, însă le tratam superficial: pentru mine erau toate „păsări care ciripeau”. Puteam să deosebesc o vrabie de un pițigoi și o cioară de un cocoș și cam atât.
Privind prin binoclu am remarcat repede că nu toți pițigoii care își fac veacul prin curte sunt la fel și că nici cântecele lor nu sunt identice. M-am intrebat dacă există o aplicație care să identifice păsările după sunete și așa am găsit aplicația Merlin. Imediat după ce am instalat-o, am descoperit un univers fascinant și o comunitate uriașă, formată din oameni pasionați, unii chiar dependenți de lumea păsărilor.
Am profitat de faptul că am descoperit birdingul fix în perioada de împerechere a păsărilor și am decis să încerc să le fotografiez. În colajul următor sunt cele 16 specii de păsări pe care am reușit să le surprind cu un DSLR Nikon D810 și un obiectiv de călătorie 28-300 mm:
De sus în jos și de la stânga la dreapta în colaj sunt următoarele specii:
01. Gaiță - Garullus glandarius
02. Cinteză - Fringilla coelebs
03. Pănțăruş - Troglodytes troglodytes
04. Ciocănitoare - Dendrocopos syriacus
05. Cocoşar - Turdus pilaris
06. Pitulice - Phylloscopus collybita
07. Pițigoi de brădet - Periparus ater
08. Cănăraş - Serinus serinus
09. Pițigoi sur - Parus palustris
10. Pițigoi albastru - Cyanistes caeruleus
11. Vrabie de casă - Passer domesticus
12. Codobatură albă - Motacilla alba
13. Coțofană - Pica pica
14. Silvie cu cap negru - Sylvia atricapilla
15. Pițigoi mare - Parus major
16. Graur - Sturnus vulgaris
Mai multe poze din fiecare specie pot fi văzute în acest slideshow.
Evident, fiecare fotografie are povestea ei, este făcută în alt loc, după ce am auzit inițial cântecele păsărilor, apoi le-am identificat cu aplicația, apoi le-am căutat și le-am găsit cu binoclul, apoi m-am apropiat cu grijă pentru a încerca să le surprind în poze. Există și un avantaj al faptului că nu am folosit un teleobiectiv dedicat fotografiei wildlife, care este de două sau de trei ori mai puternic: am fost nevoit să mă apropii mult de păsări și să devin una cu natura astfel încât să nu le deranjez ori să le sperii și acestea să mă accepte în preajma lor. Pe lângă faptul că am explorat locuri neumblate, pe lângă beneficiile activității fizice în aer liber, satisfacția de a surprinde într-o poză pasărea pe care o căutam nu se compară cu nimic. Unii psihologi asociază plăcerea birdingului cu instinctul de vânătoare și tind să cred că au dreptate: este ca o vânătoare, dar în care arma este înlocuită de aparatul foto, iar rezultatul nu este un animal mort, ci o amintire care menține vii trăirile din acele momente.
În timpul unei sesiuni de birding nu mai există nimic în afară de tine și de păsări, mintea este ocupată exclusiv cu a urmări zburătoarele, simțurile sunt activate la maximum, focalizarea este totală, de aici vine și satisfacția. Psihologul Mihaly Csikszentmihalyi, care a studiat modul în care sportivii de performanță, dar și alte persoane ating starea numită „flow”, definește experiența optimă astfel:
„Când toate abilitățile relevante ale unei persoane sunt necesare pentru a face față provocărilor unei situații, atenția acelei persoane este complet absorbită de activitate. Nu rămâne energie psihică în exces pentru a procesa orice informație, în afară de ceea ce oferă activitatea. Toată atenția este concentrată pe stimulii relevanți și, ca urmare, are loc una dintre cele mai universale și distinctive trăsături ale experienței optime: oamenii devin atât de implicați în ceea ce fac, încât activitatea devine spontană, aproape automată, încetează să mai fie conștienți de ei înșiși ca fiind separați de acțiunile pe care le efectuează”. (Mihaly Csikszentmihalyi)
Tot psihologul Mihaly Csikszentmihalyi descrie activitățile recreative prin care oamenii experimentează starea de flow astfel:
„Hobby-urile care necesită abilități, obiceiurile care stabilesc obiective și limite, interesele personale și, în special, disciplina interioară ajută la a face din timpul liber ceea ce ar trebui să fie – o șansă de re-creare.” (Mihaly Csikszentmihalyi)
Îmi place conceptul de re-creare prin activități recreative și rezonez cu ideile lui Csikszentmihalyi. Atunci când în fiecare zi există momente magice, când zilnic descoperi ceva nou, când zilnic explorezi, cercetezi și înveți lucruri până atunci neștiute, te schimbi, evoluezi, te re-creezi.
La scurt timp după ce am instalat aplicația Merlin, am descoperit că ea este asociată unei aplicații de desktop, numită eBird, o adevărată enciclopedie ornitologică, unde peste 866.000 de utilizatori (eBirderi) au publicat peste 78.400.000 de liste cu păsări din peste 10.000 de specii. Există inclusiv o hartă interactivă care arată activitatea zilnică a userilor, care postează zilnic zeci de liste din diferite locuri de pe tot globul.
Fotografiile mele, folosite pentru colajul din acest articol, pot fi văzute la acest link pentru weekendul 1-2 aprilie, când a fost și Ziua Internațională a Păsărilor și la acest link pentru weekendul 15-16 aprilie, când a fost Paștele. Eu am trecut doar cele 16 specii pe care am reușit să le fotografiez, însă birderii din top au peste 9000 de specii identificate. Nu este obligatoriu însă să încarci fotografii, aplicația are ca scop menținerea unei evidențe exacte cu speciile și locurile exacte unde au fost identificate, pentru ca și alți utilizatori ai aplicației să le poată vedea.
Ciocănitoare - Dendrocopos syriacus
Fiind fascinat de numărul mare de specii identificate de utilizatorii din top ai aplicației, am cercetat subiectul și am descoperit că cifrele sunt uluitoare: un studiu a arătat că ar fi peste 45.000.000 de persoane care au fost implicate în birding doar în Statele Unite, iar Statista indică peste 15.000.000 de birderi în Statele Unite doar în 2020. Chiar dacă cifrele publicate în analiza făcută de U.S. Fish & Wildlife Service s-ar baza pe estimări și ar fi exagerate, numărul birderi-lor este oricum foarte mare, mult mai mare decât mi-aș fi imaginat.
Există, pe lângă amatori, oameni care și-au dedicat viața birdingului, cum este Phoebe Snetsinger, care a documentat păsări din 8398 de specii și a intrat în Cartea Recordurilor. Pe parcursul carierei ea a supraviețuit malariei, a fost luată ostatică și a fost violată de cinci bărbați înarmați. Ornitologul David Hunt a fost ucis de un tigru în timp ce-și urma pasiunea. Alți ornitologi investesc sume uriașe pentru a călători în diverse locuri pe parcursul unui an, pentru a câștiga competiția Big Year, care are ca obiectiv identificarea unui număr cât mai mare de specii. S-a făcut și un film artistic despre acest concurs.
Bineînțeles, poți călători ca să vezi diverse păsări, sau poți să-ți faci călătoriile mai frumoase condimentându-le cu sesiuni de birding, așa cum voi face eu. Ține de preferințe, iar eu cred că moderația e calea cea mai bună, deși înțeleg pasiunea extremă pentru această activitate care, într-adevăr, poate da dependență. Pe lângă aventură și explorare birdingul poate oferi satisfacții și prin completarea listei personale cu specii - „lifelist”, cum este numită de birderi. Astfel, chiar și în locuri care nu sunt renumite pentru obiectivele lor turistice, călătorii se pot bucura de oportunitatea descoperirii unor noi specii și de a-și completa listele personale. Birding-ul poate fi practicat oriunde, oricând, chiar și în parcurile din orașe, unde păsările sunt mai obișnuite cu oamenii în apropierea lor, astfel șansele de a observa mai multe specii cresc. De exemplu, în București, Parcul Natural Văcărești oferă oportunitatea observării a peste 170 de specii de păsări.
Există numeroase studii și articole prin care specialiștii evidențiază beneficiile pe care observarea păsărilor le are asupra sănătății mintale și fizice. Timpul petrecut în natură, călătoriile, eliberarea de griji și de gândurile negative, satisfacția identificării unei noi specii, plăcerea de a cerceta și de a învăța lucruri despre păsări, experiențele noi trăite, provocările, chiar și interacțiunea cu alte persoane pasionate de birding – toate acestea aduc un plus de calitate vieții. Un aspect pe care nu l-am găsit menționat nicăieri este că observarea păsărilor creează oportunități pentru a observa și alte animale. Faptul că te miști foarte încet și ești atent la tot ce te înconjoară elimină situațiile în care sperii diverse animale înainte să apuci să le vezi. Mi s-a întâmplat ca, în timp ce căutam cu binoclul o pasăre, de mine să se apropie câteva căprioare.
Căprioară (Capreolus capreolus)
În afară de zona satului Șimon, pe care am explorat-o în această primăvară, voi aborda prin perspectiva birdingului și alte locuri unde îmi place să-mi petrec timpul liber, de exemplu Tyulenovo, din Bulgaria, care este un adevărat paradis al păsărilor de pe țărmul Mării Negre. În acest film, pe care l-am realizat cu telefonul mobil și o dronă, pot fi observate câteva specii, însă ele sunt doar o mică parte din biodiversitatea acestui loc de vis. Pe canalul meu youtube, la care vă invit să vă abonați, voi publica filme despre locurile explorate și despre incursiunea în lumea fascinantă a păsărilor, pe care o voi descoperi prin intermediul birdingului.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Și în București mai sunt păsări, din fericire. In spatele blocului meu sunt mai multi copaci (in fiecare an mai taie câțiva sau îi toaletează abuziv) și vin ciocănitori, sticleți, desigur vrăbii, ciori, porumbei, mierle. Recent am văzut - și am încercat să urmăresc cu binoclul fiicei mele, dar este o jucărie și nu am reușit mare lucru - o pasare ca un fel de porumbel, dar mai mare, și parca cu alt zbor decât porumbelul.
Iar în Carol am văzut stârc de noapte și nenumărați cormorani.