Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Am făcut un experiment și am publicat un text în limba română într-un ziar olandez. Europenilor li se pare dificilă limba română, ceea ce este incorect

Steagul României - Profimedia

Foto: Profimedia

Din când în când călătoresc din nordul României - unde locuiesc - în Olanda și aleg unde dorm o noapte. Budapesta e la jumătatea drumului, Bratislava și Cracovia - de asemenea, iar o serie de orașe în jurul lor merită o oprire peste noapte. 

Așa că de data aceasta am ales să stau în Kezmarok, în Slovacia, cu vedere spre munții înzăpeziți ai Tatrei. Vântul de seară este dulce și dens, mirosind a flori de rapiță și salcâm. Pentru mine este greu să nu iubesc Europa și poate că ar trebui să număr binecuvântările Europei, dar cinismul cu care Ungaria, Polonia și Slovacia se joacă pe rând cu UE mă împiedică. Forțele de integrare și de dezintegrare duc o luptă strânsă în Europa de astăzi - nicăieri nu este acest lucru mai evident decât aici - călătoria devine tot mai ușoară, dar sentimentul față de Europa este destul de sumbru.

Cu toate acestea, construcția turnului Babel din Bruxelles continuă neabătută. Planurile de extindere a Uniunii și condițiile impuse membrilor candidați atrag noi funcționari din periferia Europei de Est, iar toți împreună construiesc cu zel la structura birocratică a UE. Dar turnul este un turn gol, fiecare construiește aici în interes propriu, faptul că nu se înțeleg între ei trece neobservat - doar atunci când turnul va cădea vor recunoaște că a fost o confuzie lingvistică. Unitatea nu este căutată cu adevărat, UE nu formulează un scop mai înalt, pare a evita să prindă o identitate proprie. 

Pentru unitatea unei națiuni-stat, o limbă națională și un teritoriu definit sunt cele mai bune premise. Cu 24 de limbi în trei alfabete - inclusiv unul al Rusiei inamice - situația este diferită la UE. Ca Lingua Franca s-a ales limba engleză, unfortunately, o limbă pe care nimeni nu o vorbește ca limbă maternă de la Brexit încoace - aber soi - orice e mai bine decât să înveți limba unor foști inamici (franceza-germana). Dar datorită multor limbi, bulele naționale rămân intacte, bule în care se poate continua critica altor state membre și a UE în general.

O problemă la fel de mare există cu harta Europei. Harta unei țări are o valoare emoțională pentru locuitorii acelei țări, la fel ca imnul și drapelul, dar în ceea ce privește Uniunea Europeană, aproape nimeni nu știe cum arată harta Uniunii. Există o hartă Euro, o hartă a Uniunii și o hartă Schengen (mai nou diferă harta aeriană de cea terestră, cât de inventivi pot fi unii!), iar aceste hărți se schimbă mai repede decât le poți memora. Marea Britanie s-a rupt (drifting away), în Est se adaugă bucăți necunoscute, pe una dintre hărțile menționate.

Pentru ca o hartă să fie internalizată în memoria colectivă, activitățile culturale sau sociale desfășurate pe teritoriul respectiv pot să ajute. Dar și aici Uniunea este neinspirată. Dacă ar fi existat o competiție internă de fotbal a țărilor membre UE, acum mulți ar putea să își amintească harta Uniunii mai bine. Un festival Eurovision - UE ar fi fost de folos, logic fără Israel și Azerbaidjan, sau un festival de film european. În domeniul media, UE lipsește total - nu există aproape niciun ziar european, un site de știri sau un canal TV european, adică - coincizând cu frontierele UE, adresate nu elitei de la Bruxelles, ci tuturor cetățenilor UE. Acestea ar fi putut crea unitate, însă absența lor menține bulele naționale și forțele lor de dezintegrare. Singurul lucru pe care UE îl organizează sunt alegerile europene, care desigur nu pot fi numite o mare petrecere. O zi liberă europeană în ziua alegerilor, de ce nu s-a gândit nimeni? Ceva din Bruxelles, care să facă oamenii fericiți? 

Dar cei de la Bruxelles par să fie indiferenți, parcă nu le pasă că UE rămâne nepopulară. Atâta timp cât își pot păstra funcțiile de vârf și se pot juca între Bruxelles, Strasbourg și capitalele europene. Liderii guvernelor statelor membre, la rândul lor, pot continua să concureze în neimplicare către Europa, și mai rău - șantajul și sabotajul au devenit la ordinea zilei. Și să nu credeți că faptul că UE îi lasă reci pe cetățeni și conducătorii europeni e un fapt divers – o să fie un factor decisiv pentru viitorul uniunii. Un pic de atașament, un gram de bucurie, ca să nu spun dragoste, ar putea să schimbe viitorul Europei... 

Cred că un singur cuvânt de dragoste europeană ar fi fost suficient să îi oprească pe britanici să iasă din UE - dar cine ar fi trebuit să spună acest cuvânt în Bruxelles. Dimpotrivă, s-a amenințat cu consecințele teribile ale Brexit-ului. Astfel, pentru un demagog, a fost ușor să poziționeze dragostea pentru țara sa împotriva reglementatorilor reci din Bruxelles și restul este istorie. Este doar un exemplu cum atitudinea bruxelleză este decisivă pentru integrarea sau dezintegrarea Uniunii Europene. Dacă cetățeanul european nu este implicat afectiv în UE, UE își va pierde susținerea inevitabilă și, mai mult, alegerile europene vor fi o mascaradă - democrația fără implicare nu este democrație. Și să fim sinceri - în cele din urmă, putem să lăsăm UE să fie condusă ca un aparat birocratic sub ordinele guvernelor naționale - o situație care de facto deja există.

Intrarea Rusiei în Ucraina a cumpărat UE un timp, pentru moment forțele de integrare au vânt în pupa, din cauza fricii, dar o înflorire a dragostei între statele membre și cetățenii UE pare improbabilă. Dacă UE rămâne determinată să fie neinspirată, ar fi mai bine să renunțăm la ideea încordată a unei unificări și să căutăm mai degrabă o uniune mai pragmatică, bazată pe interese comune, în loc de valori și identitate comune. Țările BRICS nu caută nici ele o unificare, ele lucrează împreună în cadrul intereselor lor comune. Europa de Nord-Vest, Europa de Sud și Europa de Est sunt - mai mult decât ne-am dat seama - lumi cu totul diferite și acum când dominația economică a Nord-Vestului scade, schimbările majore sunt inevitabile în Europa de Est. Ca să nu mai vorbim de forțele dezintegratoare din interiorul statelor membre, la care puține țări sunt imune.

Bruxelles-ul are în prezent caracterul unei marionete europene cu fire către toate capitalele europene. O marionetă care în timpul alegerilor face un dans rigid în jurul unui turn gol. Mult timp am crezut că creația simpatică pe care o vedeam în UE va fi cu adevărat animată. Acum am dubii – cred că teama printre guvernanții naționali și nonșalanța Bruxelles-ului sunt prea mari pentru asta. Cu excepția cazului în care turnul cade, vom putea privi cu milă acest dans de păpuși europene încă pentru mult timp.

Dacă UE și guvernele naționale nu stimulează înțelegere și toleranță între popoarele europene, jurnaliștii și scriitorii au o sarcină încă mai mare de a oferi inspirație – în acest cadru am scris un text în limba română pe care l-am publicat în limba română într-un ziar olandez, ca experiment - urmează un text tip pamflet:

Un efort de a crea un text în limba română direct accesibil europenilor inteligenți.

Englezii (ori europenii în general) în vizite în România sunt convinși că limba română este dificilă – incorect. De fapt, limba română și limba engleză au o multitudine de similarități. Impresia exotică a limbii române există din cauza influenței slave – dacă excludem influență slavă, limba română ar fi un candidat ideal ca să fie selectat ca Lingua Franca în Europa.

Frecvent observ că în Europa persistă o lipsă de dedicare pentru comunicarea interculturală, cauzată de surplusul de limbi diferite – o problemă care se rezolvă prin introducerea limbii române ca Lingua Franca. Scopul acestui text este ca să clarific că limba română este o alternativă excelentă pentru limba engleză, în plus România este fidelă Europei, în final ar fi un exemplu necesar de politică europeană coerentă. Practic, am reuni spațiul inițial ocupat de Imperiul Roman prin introducerea unei limbi comune. Francezii, italienii, spaniolii ori portughezii nu vor avea vreo problemă. Cetățenii din Europa de Nord sunt suficient de fluenți în limba engleză pentru a colabora, iar pentru Polonia, Cehia, Slovacia și Balcani, limba română are un vocabular de rezervă slav. Grecilor și ungurilor li se oferă educație gratis.

Dacă ați finalizat textul, felicitări! Considerați-vă absolvent – meritați o diplomă de Lingua Franca nouă a Europei!

(Explicație pentru termeni complicați: nu=no / ce=what / dacă=if / că=that / ca=if / de=of / pentru=for).

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Am făcut și eu un experiment cu nașul meu, olandez nativ, și l-am rugat să spună “Ploiești”. Ha, ha! “Pluști” a fost cea mai bună variantă de pronunție!
    Dar nici nașu' nu s-a lăsat mai prejos și m-a provocat să pronunț numele localităților Scheveningen sau s-Hertogenbosch. Auuuch!
    • Like 0
  • Ion check icon
    Interesanta abordare pentru notiunea de UNIUNE.
    UE nu coincide cu EUROPA, atata timp cat sunt tari din Europa, care nu sunt(inca!?) in UE.
    Din aceasta cauza frontierele UE au o geometrie " variabila".
    In plus, expresia " Europa de Est" este o expresie necorespunzatoate in cazul unei UNIUNI. Care ar trebui sa aiba cele patru puncte cardinale.

    Pentru fostele tari din Lagarul socialist, situate, si atunci, si acum, in Estul Europei, care sunt azi in UE, nu ar trebui sa se mai foloseasca expresia " Europa de Est". Ci, pur si simplu, sa se spuna punctul cardinal in care ele se afla. Adica, sa sa vorbeasca de " Estul Europei" si nu de " Europa de Est".
    In ceea ce priveste limba comuna de comunicare, e drept ca se aseamana limba romana cu cea engleza. In sensul ca sunt la fel de grele pentru un strain.
    Limba engleza are alfabetul latin, ca si limba romana. Numai ca, in engleza, sunt 24 de litere si 48( nu stiu exact) de sunete.
    Limba romana se zice ca e fonetica.
    Asta daca nu tinem cont de multe lucruri. Cum ar fi diftongul sau hiatul, accentul, etc..
    Acum, cu invazia engleza, nu mai stii cum sa pronunti: email sau imeil? Ca se scriu la fel, nu?

    Una peste alta, cele doua probleme ridicate in articol exista. Solutii, nu. Inca!

    E adevarat ca limba romana are origine latina. Dar nici engleza nu se lasa mai prejos, cu cele zeci de mii de cuvinte de origine latina in vocabularul ei.
    Nu spun ca ideea unei limbi comune nu ar fi buna. Dar asta numai pentru comunicare. Pentru simtire, nu poti sa somti decat in limba ta. Vezi poezia lui Vieru, " In limba ta".

    • Like 0


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult