Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Am făcut un internship la Copenhaga și am văzut ce au de câștigat studenții, dar și angajatorul în urma unei astfel de program

Internship Copenhaga

În urmă cu două săptămâni, am fost selectat să particip la un internship scurt, de o săptămână, la biroul din Copenhaga al uneia dintre companiile mari de consultanță globale, împreună cu alți 14 studenți. De obicei, un internship nu durează așa de puțin, dar altul era obiectivul în acesta. Trei mari stakeholderi au facut parte din toată dinamica aceasta: compania de consultanță (CC), „clientul” (cei pe care i-am ajutat) și noi, studenții. Pe lângă aceștia 3, au mai fost încă două organizații dintre care un fond de investiții (Venture Capital) și un ONG implicat în asistența proiectelor cu impact social. 

Ce a avut fiecare de câștigat’?

Compania de consultanță(CC): în cel mai simplu mod și ieftin, compania a avut parte o săptămână de recrutare, în care în jur de 15 studenți și-au demonstrat skill-urile într-un mediu foarte aproapiat de realitatea de pe teren, unde toți actorii din ecosistem sunt prezenți: clientul, coechipierii dar și adviserii din partea CC. În același timp, consultanții lor juniori, au fost cei care au organizat săptămâna, au asistat întâlnirile cu clienții, dar au și lucrat împreună cu potențialii noi juniori. Astfel, ca exercițiu acomodare, consultanții aflați la început de drum au avut ca prim proiect acest internship..

Clientul: clienții pe care i-am avut au fost fie startup-uri, fie social businesses care în mod normal nu și-au fi putut permite deloc să cumpere astfel de servicii de consultanță. În același timp, ideile au fost oferite nu doar de niște studenți antrenați, dar și de adviserii noștri (consultanti ei înșiși), iar datele necesare pentru noile strategii sau idei, au fost în mare parte oferite de CC. Date care, din nou, ar fi fost relativ greu de găsit de către client. Nu în ultimul rând, chiar studenții dacă au dorit, au început conversatii pentru potențiale oportunități de lucru în cadrul acestor startup-uri, noi fiind deja obișnuiți cu produsul, staff-ul, provocările, dar și valorile companiilor.

Studenții: Ca să zâmbim puțin, mâncare foarte bună la restaurantele scumpe din oraș pe banii consultanței. Trecând la lucruri mai serioase totuși, nu am fost plătiți pentru internship, dar să fii o săptămână în biroul din Copenhaga al unei consultanțe de top globale îți arată multe despre jobul respectiv, oferindu-ți în același timp și libertate. Eram acolo de la 7 dimineața până seara târziu, și asta nu din cauză că ni s-a cerut, ci pentru că am vrut. Așa am putut lua micul dejun, prânzul și cina împreună cu angajați ai CC, iar astfel i-am putut întreba orice, de la viața personală până la job. Cum am amintit, am putut cunoaște potențialul nostru angajator, fie acesta CC sau chiar clientul pentru care am „lucrat”. Aș mai spune că am descoperit noi modele de business, oameni din medii diferite, probleme diferite, lucruri pe care nu le-am văzut și nu le-am întâmpinat la universitate. Plus că am și eu ca student ceva să mai adaug ca experiență la CV, nu-i așa?!

Am amintit mai sus un fond de investiții, dar și un ONG, au avut și aceștia de câștigat! Cei din fondul de investiții erau investitori pentru doi dintre cei trei clienți pe care i-am consultat noi în săptămâna aceasta, iar ONG-ul a venit pentru a ajuta în aplicarea de bune practici pentru social enterprises (business-uri care au ca scop special impactul in societate, unul dintre cele trei era un astfel de business). Chiar și aceștia angajau, iar astfel am putea spune că avut loc un fel de competiție între angajatori în timpul săptămânii.

Săptămâna s-a încheiat cu un Friday bar, în care la finalul zilei, după prezentările finale ale soluțiilor noastre, am rămas în birou până mai târziu vorbind din nou cu alți consultanți, jucând un ping-pong sau mâncând pizza.

De la restaurante și micile business-uri de la care ne comandam cina, la studenți și la sinergiile creeate cu fondul de investiții, clienții, cu ONG-ul dar și potențialul angajator, se pare că am avut cu toții de câștigat. Poate dacă programul ar fi durat mai mult de o săptămână, era mai complicat de facilitat, dar o săptămână a fost perfect pentru ca toată lumea să învețe. Ca student, pot spune ca am realizat în proporție de 80% ce înseamnă să lucrez pentru CC.

Am profitat de ocazie și am avut oportunitatea de a face un Instagram takeover pe pagina pentru Europa de Nord a consultanței. Le-am spus, desigur, că sunt din România, de la Giulvăz, iar așa am ajuns să cunosc alți români din companie chiar. Pare că suntem peste tot acasă.

Dar mai sus am amintit de societate în general nu?! Oare dacă în fiecare oraș mai mare din România, consultanțele de top ar face asta în fiecare an, câte organizații ar fi influențate într-un mod pozitiv?

După un calcul simplu, dacă am include aici poate și ceva case de avocatură, am avea în jur de 10 astfel de CC în București cred. Dacă presupunem că ar face parte dintr-o astfel de săptămâna 3 clienți și încă alte 2 organizații, pe lângă alți 15 studenți, doar în București, incluzând și CC, pe an, ar fi implicate 60 de organizații și 150 studenți. Dacă am presupune că o astfel de săptămână ar avea loc în câte o astfel de companie din alte 5 mari orașe din România, alte 30 organizații și 75 studenți ar fi implicați. Asta fără să luăm în calcul restaurantele, cafenelele sau patiseriile cel mai probabil necesare și implicate în organizare. Ce s-ar întâmpla dacă ne-am ține de această practică 10 ani?

Din pix se pot face multe și aici trebuie luat în calcul că existe și diferențe culturale, mai puțini bani și nu atât de mult interes și motivație. Și totuși, cred că am putea crea ceva frumos prin astfel de săptămâni. Cine știe .. poate aude cineva.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Or avea ceva de câștigat și studenții, dar văd că în niciun caz competențe în folosirea limbii române ”în urma UNEI (!?!?) astfel de program”. Dar pe care dintre tinerii cosmopoliți de astăzi îi mai interesează limba română? Probabil le pare desuetă.
    • Like 2


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult