Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Am făcut un internship la Copenhaga și am văzut ce au de câștigat studenții, dar și angajatorul în urma unei astfel de program

Internship Copenhaga

În urmă cu două săptămâni, am fost selectat să particip la un internship scurt, de o săptămână, la biroul din Copenhaga al uneia dintre companiile mari de consultanță globale, împreună cu alți 14 studenți. De obicei, un internship nu durează așa de puțin, dar altul era obiectivul în acesta. Trei mari stakeholderi au facut parte din toată dinamica aceasta: compania de consultanță (CC), „clientul” (cei pe care i-am ajutat) și noi, studenții. Pe lângă aceștia 3, au mai fost încă două organizații dintre care un fond de investiții (Venture Capital) și un ONG implicat în asistența proiectelor cu impact social. 

Ce a avut fiecare de câștigat’?

Compania de consultanță(CC): în cel mai simplu mod și ieftin, compania a avut parte o săptămână de recrutare, în care în jur de 15 studenți și-au demonstrat skill-urile într-un mediu foarte aproapiat de realitatea de pe teren, unde toți actorii din ecosistem sunt prezenți: clientul, coechipierii dar și adviserii din partea CC. În același timp, consultanții lor juniori, au fost cei care au organizat săptămâna, au asistat întâlnirile cu clienții, dar au și lucrat împreună cu potențialii noi juniori. Astfel, ca exercițiu acomodare, consultanții aflați la început de drum au avut ca prim proiect acest internship..

Clientul: clienții pe care i-am avut au fost fie startup-uri, fie social businesses care în mod normal nu și-au fi putut permite deloc să cumpere astfel de servicii de consultanță. În același timp, ideile au fost oferite nu doar de niște studenți antrenați, dar și de adviserii noștri (consultanti ei înșiși), iar datele necesare pentru noile strategii sau idei, au fost în mare parte oferite de CC. Date care, din nou, ar fi fost relativ greu de găsit de către client. Nu în ultimul rând, chiar studenții dacă au dorit, au început conversatii pentru potențiale oportunități de lucru în cadrul acestor startup-uri, noi fiind deja obișnuiți cu produsul, staff-ul, provocările, dar și valorile companiilor.

Studenții: Ca să zâmbim puțin, mâncare foarte bună la restaurantele scumpe din oraș pe banii consultanței. Trecând la lucruri mai serioase totuși, nu am fost plătiți pentru internship, dar să fii o săptămână în biroul din Copenhaga al unei consultanțe de top globale îți arată multe despre jobul respectiv, oferindu-ți în același timp și libertate. Eram acolo de la 7 dimineața până seara târziu, și asta nu din cauză că ni s-a cerut, ci pentru că am vrut. Așa am putut lua micul dejun, prânzul și cina împreună cu angajați ai CC, iar astfel i-am putut întreba orice, de la viața personală până la job. Cum am amintit, am putut cunoaște potențialul nostru angajator, fie acesta CC sau chiar clientul pentru care am „lucrat”. Aș mai spune că am descoperit noi modele de business, oameni din medii diferite, probleme diferite, lucruri pe care nu le-am văzut și nu le-am întâmpinat la universitate. Plus că am și eu ca student ceva să mai adaug ca experiență la CV, nu-i așa?!

Am amintit mai sus un fond de investiții, dar și un ONG, au avut și aceștia de câștigat! Cei din fondul de investiții erau investitori pentru doi dintre cei trei clienți pe care i-am consultat noi în săptămâna aceasta, iar ONG-ul a venit pentru a ajuta în aplicarea de bune practici pentru social enterprises (business-uri care au ca scop special impactul in societate, unul dintre cele trei era un astfel de business). Chiar și aceștia angajau, iar astfel am putea spune că avut loc un fel de competiție între angajatori în timpul săptămânii.

Săptămâna s-a încheiat cu un Friday bar, în care la finalul zilei, după prezentările finale ale soluțiilor noastre, am rămas în birou până mai târziu vorbind din nou cu alți consultanți, jucând un ping-pong sau mâncând pizza.

De la restaurante și micile business-uri de la care ne comandam cina, la studenți și la sinergiile creeate cu fondul de investiții, clienții, cu ONG-ul dar și potențialul angajator, se pare că am avut cu toții de câștigat. Poate dacă programul ar fi durat mai mult de o săptămână, era mai complicat de facilitat, dar o săptămână a fost perfect pentru ca toată lumea să învețe. Ca student, pot spune ca am realizat în proporție de 80% ce înseamnă să lucrez pentru CC.

Am profitat de ocazie și am avut oportunitatea de a face un Instagram takeover pe pagina pentru Europa de Nord a consultanței. Le-am spus, desigur, că sunt din România, de la Giulvăz, iar așa am ajuns să cunosc alți români din companie chiar. Pare că suntem peste tot acasă.

Dar mai sus am amintit de societate în general nu?! Oare dacă în fiecare oraș mai mare din România, consultanțele de top ar face asta în fiecare an, câte organizații ar fi influențate într-un mod pozitiv?

După un calcul simplu, dacă am include aici poate și ceva case de avocatură, am avea în jur de 10 astfel de CC în București cred. Dacă presupunem că ar face parte dintr-o astfel de săptămâna 3 clienți și încă alte 2 organizații, pe lângă alți 15 studenți, doar în București, incluzând și CC, pe an, ar fi implicate 60 de organizații și 150 studenți. Dacă am presupune că o astfel de săptămână ar avea loc în câte o astfel de companie din alte 5 mari orașe din România, alte 30 organizații și 75 studenți ar fi implicați. Asta fără să luăm în calcul restaurantele, cafenelele sau patiseriile cel mai probabil necesare și implicate în organizare. Ce s-ar întâmpla dacă ne-am ține de această practică 10 ani?

Din pix se pot face multe și aici trebuie luat în calcul că existe și diferențe culturale, mai puțini bani și nu atât de mult interes și motivație. Și totuși, cred că am putea crea ceva frumos prin astfel de săptămâni. Cine știe .. poate aude cineva.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Or avea ceva de câștigat și studenții, dar văd că în niciun caz competențe în folosirea limbii române ”în urma UNEI (!?!?) astfel de program”. Dar pe care dintre tinerii cosmopoliți de astăzi îi mai interesează limba română? Probabil le pare desuetă.
    • Like 2


Îți recomandăm

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon  BT Business Talks - Corina Cojocaru, CEO BT Pensii

Într-un nou episod din BT Business Talks, podcastul economic și financiar al Băncii Transilvania, am stat de vorbă cu Corina Cojocaru, CEO BT Pensii, despre sustenabilitatea sistemului public, importanța pilonului III și deciziile care ne pot defini calitatea vieții… peste zeci de ani.

Citește mai mult