În urmă cu două săptămâni, am fost selectat să particip la un internship scurt, de o săptămână, la biroul din Copenhaga al uneia dintre companiile mari de consultanță globale, împreună cu alți 14 studenți. De obicei, un internship nu durează așa de puțin, dar altul era obiectivul în acesta. Trei mari stakeholderi au facut parte din toată dinamica aceasta: compania de consultanță (CC), „clientul” (cei pe care i-am ajutat) și noi, studenții. Pe lângă aceștia 3, au mai fost încă două organizații dintre care un fond de investiții (Venture Capital) și un ONG implicat în asistența proiectelor cu impact social.
Ce a avut fiecare de câștigat’?
Compania de consultanță(CC): în cel mai simplu mod și ieftin, compania a avut parte o săptămână de recrutare, în care în jur de 15 studenți și-au demonstrat skill-urile într-un mediu foarte aproapiat de realitatea de pe teren, unde toți actorii din ecosistem sunt prezenți: clientul, coechipierii dar și adviserii din partea CC. În același timp, consultanții lor juniori, au fost cei care au organizat săptămâna, au asistat întâlnirile cu clienții, dar au și lucrat împreună cu potențialii noi juniori. Astfel, ca exercițiu acomodare, consultanții aflați la început de drum au avut ca prim proiect acest internship..
Clientul: clienții pe care i-am avut au fost fie startup-uri, fie social businesses care în mod normal nu și-au fi putut permite deloc să cumpere astfel de servicii de consultanță. În același timp, ideile au fost oferite nu doar de niște studenți antrenați, dar și de adviserii noștri (consultanti ei înșiși), iar datele necesare pentru noile strategii sau idei, au fost în mare parte oferite de CC. Date care, din nou, ar fi fost relativ greu de găsit de către client. Nu în ultimul rând, chiar studenții dacă au dorit, au început conversatii pentru potențiale oportunități de lucru în cadrul acestor startup-uri, noi fiind deja obișnuiți cu produsul, staff-ul, provocările, dar și valorile companiilor.
Studenții: Ca să zâmbim puțin, mâncare foarte bună la restaurantele scumpe din oraș pe banii consultanței. Trecând la lucruri mai serioase totuși, nu am fost plătiți pentru internship, dar să fii o săptămână în biroul din Copenhaga al unei consultanțe de top globale îți arată multe despre jobul respectiv, oferindu-ți în același timp și libertate. Eram acolo de la 7 dimineața până seara târziu, și asta nu din cauză că ni s-a cerut, ci pentru că am vrut. Așa am putut lua micul dejun, prânzul și cina împreună cu angajați ai CC, iar astfel i-am putut întreba orice, de la viața personală până la job. Cum am amintit, am putut cunoaște potențialul nostru angajator, fie acesta CC sau chiar clientul pentru care am „lucrat”. Aș mai spune că am descoperit noi modele de business, oameni din medii diferite, probleme diferite, lucruri pe care nu le-am văzut și nu le-am întâmpinat la universitate. Plus că am și eu ca student ceva să mai adaug ca experiență la CV, nu-i așa?!
Am amintit mai sus un fond de investiții, dar și un ONG, au avut și aceștia de câștigat! Cei din fondul de investiții erau investitori pentru doi dintre cei trei clienți pe care i-am consultat noi în săptămâna aceasta, iar ONG-ul a venit pentru a ajuta în aplicarea de bune practici pentru social enterprises (business-uri care au ca scop special impactul in societate, unul dintre cele trei era un astfel de business). Chiar și aceștia angajau, iar astfel am putea spune că avut loc un fel de competiție între angajatori în timpul săptămânii.
Săptămâna s-a încheiat cu un Friday bar, în care la finalul zilei, după prezentările finale ale soluțiilor noastre, am rămas în birou până mai târziu vorbind din nou cu alți consultanți, jucând un ping-pong sau mâncând pizza.
De la restaurante și micile business-uri de la care ne comandam cina, la studenți și la sinergiile creeate cu fondul de investiții, clienții, cu ONG-ul dar și potențialul angajator, se pare că am avut cu toții de câștigat. Poate dacă programul ar fi durat mai mult de o săptămână, era mai complicat de facilitat, dar o săptămână a fost perfect pentru ca toată lumea să învețe. Ca student, pot spune ca am realizat în proporție de 80% ce înseamnă să lucrez pentru CC.
Am profitat de ocazie și am avut oportunitatea de a face un Instagram takeover pe pagina pentru Europa de Nord a consultanței. Le-am spus, desigur, că sunt din România, de la Giulvăz, iar așa am ajuns să cunosc alți români din companie chiar. Pare că suntem peste tot acasă.
Dar mai sus am amintit de societate în general nu?! Oare dacă în fiecare oraș mai mare din România, consultanțele de top ar face asta în fiecare an, câte organizații ar fi influențate într-un mod pozitiv?
După un calcul simplu, dacă am include aici poate și ceva case de avocatură, am avea în jur de 10 astfel de CC în București cred. Dacă presupunem că ar face parte dintr-o astfel de săptămâna 3 clienți și încă alte 2 organizații, pe lângă alți 15 studenți, doar în București, incluzând și CC, pe an, ar fi implicate 60 de organizații și 150 studenți. Dacă am presupune că o astfel de săptămână ar avea loc în câte o astfel de companie din alte 5 mari orașe din România, alte 30 organizații și 75 studenți ar fi implicați. Asta fără să luăm în calcul restaurantele, cafenelele sau patiseriile cel mai probabil necesare și implicate în organizare. Ce s-ar întâmpla dacă ne-am ține de această practică 10 ani?
Din pix se pot face multe și aici trebuie luat în calcul că existe și diferențe culturale, mai puțini bani și nu atât de mult interes și motivație. Și totuși, cred că am putea crea ceva frumos prin astfel de săptămâni. Cine știe .. poate aude cineva.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.