Sari la continut

De șapte ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Am ieșit la o bere cu doi prieteni, unul bugetar și unul care lucrează la privat. „- Ce e porcăria asta cu amnistia fiscală?”

terasă - Getty

(Foto: Guliver/Getty Images)

Am doi prieteni vechi, foști colegi de școală și cu aceeași meserie. Ca în orice poveste unul lucrează la stat, iar altul la privat. Eu am lucrat în ambele locuri, iar din punctul ăsta de vedere sunt undeva la mijloc. E vară, caniculă, și am hotărât tustrei să ieșim la o bere în cartier.

Pe terasă e un televizor care merge fără întrerupere. La un moment dat apare o știre despre amnistia fiscală, ceva de genul că nu trebuie discutată, trebuie făcută. Chestia asta l-a stârnit pe prietenul meu de la privat, Călin:

- Ce e porcăria asta cu amnistia fiscală, adică noi de la firmele private ne-am plătit toate datoriile la timp ca să acoperim datoriile firmelor de stat?  Auzi, datoriile istorice ale firmelor de stat. Pai dacă sunt ineficiente și merg numai în pierdere, de ce le mai țin în viață?

Florin, care lucrează la o firmă din același domeniu, dar de stat:

- Băi, Căline, nu e chiar așa, statul trebuie să aibă grijă de firmele lui, ca e acționar unic. Peste tot în lume statul investește în societățile care îi aparțin. Noi suntem de exemplu o firmă de importanță strategică națională. Nu se poate să nu investești în propria firmă. În plus, ce faci cu oamenii?

Călin își aprinde o țigară:

- Ce importanță națională? Orice firmă privată poate să facă ce faceți voi mult mai eficient și cu servicii de calitate mai bună. Voi faceți datorii pentru că nu sunteți eficienți, pentru ca sunteți mii de oameni angajați care nu fac nimic, plimbă două hârtii toata ziua prin minister, bârfe, jocuri pe calculator și filme. Păi băi, Florine, tu crezi că la privat ai timp de așa ceva?

Florin se înroșește și bea o gură de bere:

- Ți-am mai spus Căline, nu e vorba de eficiență, înainte nimeni nu cerea profit și toate astea. Noi suntem conduși politic, toți directorii noștri sunt puși politic, ce vină avem noi? Ăsta e sistemul.

Calin îl întrerupe:

- Păi și noi ce vină avem? De ce trebuie să plătim pentru voi? Vouă tot timpul vă șterg ăștia datoriile de ani de zile. Și după ce vă șterg datoriile, faceți altele. Pâi până când să vă mai ducem în spate? Ați blocat toata piața, țineți prețurile jos artificial, nu vă acoperiți nici măcar cheltuielile de producție, faceți contracte în pierdere și după aia vreți să plătim tot noi.

Florin îl întrerupe:

- Lasă, mă, că voi ne-ați furat clienții, directorii voștri care provin de la noi ne-au trădat și ne-au luat clienții. Ar trebui să le interzică prin lege să facă asta. De unde știau ei de clienții ăștia pe care i-ați luat voi de la noi?

Călin îi răspunde:

- Suntem pe o piață liberă, noi nu v-am luat directorii, voi i-ați dat afară, i-ați marginalizat, au plecat oamenii pentru că nu mai puteau lucra la voi. Și ce ai vrea, să nu mai lucreze niciodată pentru că au lucrat la voi? Au fost licitații publice, am participat și noi și voi, noi am câștigat, voi ați pierdut, am făcut serviciu de calitate, clientul e mulțumit, așa merg lucrurile în capitalism.

Florin încearcă să iasă din corzi, apelând la latura sensibilă:

- Bine, mă, ai dreptate, dar tu nu te gândești la oameni? La familiile lor? Au copii, ce să facă?

Călin rămâne montat:

-  Mă gândesc, mă, dar mă gândesc și la noi, și noi avem familii și copii, numai voi aveți? Pe noi, dacă nu muncim și nu ne plătim dările la stat, ne închide și rămânem fără serviciu, la voi nu e așa, la voi tot timpul se găsește o soluție d-asta. Pe voi vă doare la bască. 

Florin se retrage strategic:

- Hai să nu mai vorbim despre asta, ce naiba, ne certăm de la politică?

Călin nu se lasă:

- Nu ne certăm de la politică, e o chestiune de principiu. Adică de ce statul ăsta e pentru unul mumă și pentru altu' ciumă? La voi au rămas toți incompetenții, toți nepricepuții, toți piloșii. De ce nu pleacă și ei la privat? Îti spun tot eu, pentru că nu-i vrea nimeni.

Florin se supără de data asta:

- Vezi că mă jignești! Te rog frumos să-ți masori cuvintele.

- N-am ce să-mi măsor, am dreptate și asta te supără. Eu m-am săturat să-mi tot băgați mâna în buzunar, voi ăștia de la stat, ăștia care mă tratați și cu aroganță, după aia. Sunteți importanți, funcționari de stat, bugetari.

- Băi, eu nu mai stau de vorbă cu tine, plec...

- Pleacă, mă, ce crezi că mă impresionezi? Crezi că eu nu pot să plec?

- Am plecat...

- Și eu...

S-au ridicat amândoi aproape instantaneu și au apucat-o în direcții diferite. Pe masă au rămas trei halbe de bere, pe jumătate băute. Eram uluit. Nici n-am apucat să reacționez. Vine ospătarul cu nota. Plătesc toată consumația și rămân să-mi savurez berea în liniște.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Victor66 check icon
    Pana la urma, si statul si privatul te-au pus pe tine sa platesti pentru ei.
    • Like 1
  • check icon
    Je suis Călin!!
    • Like 2
  • Altii ar putea scrie cum le moare afacerea bine gandita din cauza drumurilor , sau a legilor, sau a ... Problema este ca suntem un stat prea corupt, cu guvernanti mult prea incompetenti si fara nicio buna intentie pentru tara , asa ca se pot scrie o multime de articole de genul asta! Treaba cu amnistia este clara. Statul , in toate formele lui a devenit un parazit.
    • Like 1
  • Un fapt divers ca o radiografie a maladiei de care suferă România. Trecerea de la socialism la capitalism s-a făcut fără ca cei care au condus acest proces, indiferent de culoarea politică, să fie convinși că va fi un proces ireversibil. Așa stând lucrurile sistemul legislativ care ar fi trebuit să stabilească regulile acestui proces s-a transformat într-un hățiș legislativ bazat pe devalizarea țării în interes imediat de grup sau individual, capitalul autohton nefiind susținut în nici un fel. Cei care au fost convinși că trecerea la capitalism este un moft, o perioada efemera, și-au umflat conturile personale în bănci ”elvețiene”, în bunuri imobile în țară și aiurea. Cei mai ”isteți” s-au ”împroprietărit” prin căpușarea unităților economice de stat scoase la privatizare prin metoda MEBO sau alte astfel de bizare invenții, singura performanță a proaspăt înființatelor unități private fiind preluarea portofoliului de clienți de la unitățile mamă, un management neperformant și transferul pierderilor către unitățile mamă, ramase în proprietatea statului. Când presiunile interne, dar mai ales externe, au determinat conducerile politice să adere la UE și NATO s-a dat acces nelimitat capitalului extern generându-se un sistem legislativ prin care firavul capitalul autohton a fost vădit dezavantajat față de capitalul alogen, transformând economia țării în piață de consum. În acest context economic total dezavantajos capitalului autohton s-a trecut la nivelul următor, respectiv dezbinarea poporului român prin crearea unor conflicte între diferite categorii sociale ( populația activă contra pensionari, tineri contra bătrâni, copii contra părinți,sectorul privat contra sectorului public, diaspora contra celor rămași în țară, politicieni contra electori, regățeni contra ardeleni ). Dacă vom continua să jucăm după aceeași partitură va urma cu siguranță ”top level”, DESTRĂMAREA ROMÂNIEI.
    • Like 3
  • Problema cu cei de la stat nu tine neaparat de angajati. Desi traim o perioada in care multi sunt dispusi sa faca orice ca sa prinda un post pe acolo - bani mai multi decat la privat, munca mai putina. "Orice" insemnand inclusiv o spaga plasata cui trebuie. Deci nu sunt chiar niste inocenti. Pe de alta parte nu fac decat sa profite de sistem, nu e vina lor ca acesta e astfel. Iar datoriile firmelor de stat, incompetenta, etc., sunt tot parte a acestui sistem. Intr-o firma/institutie de stat salariatii muncesc si ei - chestia cu jocurile pe calculator e marginala. Fac insa lucruri fara sens de multe ori (asa-zis-ul plimbat de hartii e tot o munca pana la urma) si productivitatea lor e foarte scazuta. Ca sa dau un exemplu poate putin fortat daca te apuci sa impingi un bolovan de pe marginea drumului vreo 10 kilometri se cheama ca te-ai spetit muncind numai ca degeaba. De multe ori "la stat" se intampla asta. In plus, desigur, exista sinecurile (e o ancheta a lui Tolontan chiar zilelele astea despre firma de apa a lui Pandele de la Voluntari in care se spune ca un sfert din cei 240 de angajati, intre care si Miron Cozma, nu trec pe la munca - si sa nu uitam de dosarul lui Dragnea cu salariatele fictive de la Teleorman!). Sinecurile acestea evident ca fac inca si mai dificila profitabilitatea si duc totul exact unde suntem acum, la datorii istorice, amnistii fiscale si alte datorii ulterioare. Sistem profund imoral. Nu e vina salariatilor dar e cert ca ei au un statut privilegiat si nemeritat fata de cei din privat. Si nici asta nu e moral, chiar daca nu trebuie ei blamati pentru acest statut.
    • Like 3
  • Asta e fix divizarea societatii adusa la rang de arta de dragnea & co. Amandoi au dreptate in felul lor, dar ala de la privat are mai multa. Stim cu totii ca la stat, daca nu esti sefutz sau manager, ramai acolo pana la pensie, nu te da nimeni afara chiar daca faci chiar daca nu faci. Doar daca esti sef, cand se schimba regimul, te schimba si pe tine, daca ai cumva culoare politica. Politica se face si in privat, dar in cadrul organizatiei, nu cu statul si nu cu politicienii. Ultima dovada de bagat mana in buzunar, e cea din 10 august, cand lucram 10 ore la privat ca sa platim 50% taxe, taxe care merg la salarii de bugetari si pensii speciale, dupa care sa mananci bataie si sa iei gaze in gura de la aia pe care ii platesti si ar trebui sa te apere.
    • Like 5


Îți recomandăm

Angajat dându-și demisia

Atunci când vorbim despre costul pierderii unui angajat, avem două categorii de costuri: există costurile hard, respectiv costurile soft. Costurile hard sunt în general cele care se referă la cheltuieli vizibile, directe și tangibile, lucruri care se pot măsura material foarte ușor, lucruri pe care le identificăm cu toții foarte ușor. (Foto: Profimedia Images)

Citește mai mult

e.on - energie

În viața de zi cu zi, când spunem energie, ne referim la lucrurile mici pe care le facem în mod uzual, fie că aprindem un bec, deschidem televizorul, gătim sau dăm drumul la centrală pentru a ne încălzi. Aceste acțiuni au devenit atât de uzuale, încât nu mai stăm să ne gândim cum a fost produsă energia respectivă - dacă vorbim despre energia electrică - sau de unde provine ea - dacă vorbim despre gazele naturale.

Citește mai mult