Foto: AFP / Profimedia
Nu comentez finala campionatului mondial de fotbal. Au fost mult mai interesante reacțiile microbiștilor pe internet. În fața valului de simpatie pentru Argentina, mai ales că a și câștigat, mi-am permis să postez că am ținut cu Franța. Partea interesantă a început în momentul în care am fost confruntat cu argumentele celor care mi-au lăsat comentarii în care îmi explicau că mă aflu într-o mare eroare, unii mi-au spus că asta nu-mi mai dă dreptul să susțin nici măcar echipa națională a României.
În primul rând comentatorii mi-au spus că aia nu e echipa Franței, e echipa Africii, făcând referire la jucătorii de culoare din reprezentativa Franței și insinuând că nu ar fi francezi. O remarcă rasistă și neadevărată. E cu atât mai surprinzător, cu cât nu e prima oară când vedem o asemenea situație, iar explicația este extrem de simplă. Jucătorii respectivi sunt născuți în Franța, sunt educați acolo, și-au construit o cariera acolo, își iubesc țara, sunt 100% francezi.
Toți cei care aduc argumentul rasial se consideră isteți, e și o doză de batjocură în remarca asta, de superioritate. În realitate e o incapacitate de a înțelege, o rămânere gravă în urmă, manifestarea unui primitivism ieftin. Din păcate la noi nimeni nu explică lucrul acesta, nu e combătută o asemenea afirmație, toată lumea zâmbește cu subînțeles și șmecherește. Intelectualii români preferă să se declare de dreapta și împotriva limbajului politically correct ca niște mimoze senzitive.
Mi-au mai adus aminte comentatorii de faptul că francezii ne-au făcut țigani, cerșetori și au publicat o caricatură ofensatoare cu Simona Halep. Din câte cunosc eu Franța, nu am observat că există un curent larg împotriva românilor în mod special, ei au suficiente probleme cu alte comunități de imigranți. Nici măcar în campania electorală comunitatea de imigranți români nu a fost o miză, cu toate că fenomenul imigrației a fost o temă importantă și au fost nominalizate comunități concrete. Dacă am exportat și noi ceva în Occident, acest lucru a fost cerșetoria sub toate formele ei, cerșetori agresivi în stradă, cântăreți prin metrou sau prestatori de alba-neagra. E un fenomen pe care noi l-am tolerat și chiar încurajat în țară și care a migrat odată cu practicanții lui. Îmi aduc aminte că eram la turnul Eiffel și m-a atenționat un polițist să am grijă că există niște hoți de portofele, români. Eu aveam antrenament din țară. Iar în ceea ce privește caricatura cu Simona Halep, după știința mea, a fost o glumă. Poate o glumă usturătoare și nesărată, dar oricum nu mai gravă decât votul negativ al Austriei pentru aderarea României în spațiul Schengen.
Dacă tot am adus vorba de Schengen, când am spus că ilustrul cancelar al Austriei reprezintă un electorat majoritar, s-au găsit comentatori care să spună că nu e adevărat, că omul e numit și în consecință nu a fost ales să facă asta, că austriecii ne iubesc de fapt. Iată că au sosit și sondajele, mai mult de jumătate dintre austrieci îl susțin pe cancelar în decizia luată. Argumente mai ferme și decisive decât cifrele nu sunt. Dar și aici trebuie să interpretăm corect, austriecii au o problemă cu imigrația, nu neapărat cu românii, acum au găsit însă un țap ispășitor. Nevinovat.
Am tot învățat în școală că noi suntem un popor primitor și ospitalier. Suntem ospitalieri atâta timp cât nu vine nimeni pe la noi, când vine cineva însă lucrurile se schimbă. Galeriile de fotbal obișnuiesc să se insulte, uneori chiar cu bannere uriașe, făcându-se unii pe alții țigani. În vocabularul obișnuit oamenii folosesc același cuvânt pentru a se jigni în diferite forme. Dar se trezește mândria națională când ne spun alții așa. Nimeni nu s-a gândit că atât ne-am bălăcărit, ne-am înjurat, ne-am măscărit între noi, încât au ajuns și străinii să ne creadă. În România încă nu avem comunități importante de imigranți, nici nu vreau să mă gândesc ce se va întâmpla atunci când ne vom confrunta și noi cu fenomenul ăsta. Ceea ce condamnăm noi astăzi la alții vom face la rândul nostru.
Dacă dorim să nu mai fim discriminați, nu trebuie să mai discriminăm, e vorba de a susține un principiu, nu de a căpăta un statut special în care noi avem voie să fim rasiști cu alții, dar să fim tratați nediscriminatoriu.
Un mic comentariu legat de finala campionatului mondial după cum spune un vechi proverb dacic: „La fotbal se pricepe toată lumea’’.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.