Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

Am schimbat peste 10 locuri de muncă în 8 ani, pentru că șefii nu mi-au crescut niciodată salariul din proprie inițiativă

Ca să învăț să construiesc?

Nu. Nu m-am făcut antreprenor ca să învăț să construiesc, deși sună bine, cred că tuturor ne place să construim. E o plăcere pe care o simte orice copil care are cuburi în mânuțe sau care se joacă în nisip. Dar eu nu m-am făcut antreprenor ca să construiesc.

Ca să învăț pe pielea mea să greșesc?

Ferească sfântul! Cum să vrea cineva să învețe pe pielea lui să greșească? Să n-ai bani de salarii o lună? Să nu îți poți plăti un furnizor? Să pierzi din banii munciți?

Nu. Nu m-am făcut antreprenor ca să văd cum e când greșești. Și nu cred că cineva vrea să știe cum e să greșești. Ajungem să aflăm cu e, cu siguranță. Toată viața greșim, însă cine caută să vadă cum e?

Dar sună bine, probabil că a și convins pe unii că antreprenorul e un supraom. 

Ca să devin eu?

Adică dacă rămâneam angajat nu eram eu? Eram inferior? Nu reușeam să mă descopăr?

Eu unul, sunt antreprenor de 5 ani. M-am făcut antreprenor pentru că avem un salariu mizer din care n-aș fi reușit să acopăr și o chirie de garsonieră. Am avut șefi care nu mi-au dat niciodată dreptate și care niciodată nu mi-au crescut salariul din proprie inițiativă. Oricât munceam, oricât succes aveam, ei nu se simțeau să mi-l crească.

Am schimbat peste 10 locuri de muncă în 8 ani, ca să ajung la concluzia că nu mai am puterea să mai încerc la alt patron.

Prietenii din multinaționale mă invidiază că îmi permit să plec la munte într-o miercuri, că nu trebuie să am cămașa călcată în fiecare zi, sau că nu trebuie să mă lupt două ore în trafic ca să ajung la birou.

Însă și eu îi invidiez pe ei. Pentru că weekendul e al lor împreună cu familia, nu muncesc de sărbători și nu-și pun problema dacă au bani de salarii la finalul lunii. Își pot programa concedii și sunt plătiți și în zilele libere.

Asta este experiența mea. Am o afacere mică și am început de la zero. Nici n-am prea avut noroc din cauza crizei.

Dar prietenul meu are o afacere cam de vreo 10 ani. Și el a început de la zero, iar acum cifra de afaceri e la 500.000 euro. Pe el criza nu l-a afectat. Și e în ușoară creștere.

Și el s-a făcut antreprenor tot din cauza unui șef mitocan care i-a tocat nervii și care îl plătea prost. Lui i-a fost mai greu. Măcar a înțeles mai repede că trebuie să plece.

Dar nici eu, și nici el, nu am avut șansa să lucrăm într-o multinațională cu reguli și structuri clare.

Și el, ca și mine, am lucrat în altfel de multinaționale.

Iată că și multinaționalele sunt de mai multe feluri. În România găsim companii americane, germane, olandeze, franceze, indiene, grecești, autohtone, ș.a.m.d.

Între primele și ultimele, e o mare diferență. Managementul bată-l vina, că tare mai fug esticii de el...

Antreprenor sau salariat?

Pentru orice întrebare complexă, răspunsul este mereu „depinde”.

Eu aș da oricând situația mea pe cea a unui corporatist cu experiența mea. Salariul lui brut este peste profitul meu brut. Vreau și eu să pot petrece weekendurile și concediile cu familia. Vreau să scap de stres. Tot aplic, dar eu n-am experiență în multinaționale de top, am pierdut ani buni cu firme mici, și în mod deosebit cu firma mea.

Concluzia prietenului:

Ar lăsa și el firma pe un job de corporatist în Dubai. E normal, are așteptări pe măsură, dar amândoi am lăsa firmele pe care le-am crescut, pentru un salariu bun, fără alte griji.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • După 10 ani de ”cubicle” și 5 ani de antreprenoriat, pot pune că nu m-aș întoarce la multinațională de bună voie. Chiar dacă acum câștigul net e mai mic decât salariul unui corporatist. Libertatea nu are preț.
    • Like 2
  • Eu as da oricand experienta mea unui job bugetar! Dar nu merge fara pile! Nici nu-si pot imagina bugetarii cat de bine stau.,....
    • Like 1
    • @ Luminita Ciocazan
      :)))))))))))))))
      • Like 0
  • in societatile mici, tip srl, in germania se foloseste sistemul de cointeresare directa, respectiv un salariu minim, la care se aduga prime de fidelizare, functie de aportul adus incasarilor. munca la un proiect se face pe salariul de baza, dar odata proiectul vandut, sau inchitiat, cota parte din incasari se transforma in prime. o alta tehnica este acea a redotarii si retehnologizarii firmei (se evita astfel impozitul pe salarii, reinvestitia avand impozit 0), proces prin care serie de bunuri sunt valorificate in interesul angajatilor (pc, laptop, auto, elemente de mobilier, scule, ... la preturi derizorii). plata transportului (abonamente, combustibil) este asigurata tuturor angajatilor care au locuinta la o distanta mai mare de 5 km de locul de munca, si treaba asta incepe din ungaria si se termina la oceanul pacific :) deci exista o multitudine de parghii prin care se poate realiza o cointeresare a angajatilor, dar romanie este prea saraca si dorinta de imbogatire, chiar prin furt, depaseste ori ce imaginatie. aveti exemple in prim-ministri, presedinti de stat, ministrii ... oameni proveniti din familii instarite ... deci ce pretentie sa ridicam in fata unui om simplu, ajuns in fruntea bucatelor, si prin propria munca ? pe de alta parte sistemul de jaf legalizat in romania face ca furtul sa fie singura tehnica pt achitarea hoardelor de inspectori, politisti, etc, etc ... interesant cum la cest tip de discutie lipsesc nationalistii si dacologii care sa sustina ca mita si furtul sunt inscaunate si incatusate in traditia populara a romanului, din cele mai vechi timpuri :)
    • Like 3
  • Sunt curioasa cati angajati ai acum si cat de des, pentru acceasi munca si acelesi rezultate, le cresti salariu din proprie initiatva? Si eu am avut o gramada de joburi inainte sa-mi ajut sotul in afacerea pe care a pornit-o. Daca era dupa mine, probabil ramaneam la statutul de salariat pana la pensie. Am avut si sefi buni, extraordinari ca profesionisti si ca oameni, si sefi prosti profesionesti sau inumani, mi-am renegociat salariul de cate ori am cosiderat ca fac mai mult sau mai complicat, iar cand nu ne-am mai inteles am plecat in conditii amiabile. Am aflat de foarte tanara ca nimeni nu e de neinlocuit pana la urma si am renuntat sa ma consum pe teme: seful nu pune in aplicare ideile mele briliante, si-a angajat ruda tembela, colegii mei fac mai putin si mai prost ca mine etc. Pur si simplu mi-am facut treaba cat am putut mai bine, mi-am respectat colegii si am primit respect, mi-am dorit sincer ca firma la care lucrez sa aiba rezultate bune si nu am acceptat sa fiu abuzata. Cred ca ar fi bine ca fiecare sa treaca si prin experienta de antreprenor si cea de salariat ca sa nu mai fie lupta asta de clasa.
    • Like 4
    • @ Viorica Ionita
      Evident, ar fi bine ca fiecare angajat în privat să treacă și prin experiența de antreprenor (și viceversa), dar în primul rând ar fi FOARTE BINE ca toți angajații din sistemul public să lucreze întâi în domeniul privat, și abia după aceea să poată lucra „la stat”. Diferența de mentalitate dintre angajații de la stat și cei din privat este enormă, e o mare prăpastie care crează mari probleme.
      • Like 3
    • @ Tom Dick N'Harry
      check icon
      Ideea mi se pare excelenta in cazul Romaniei. Nu se poate pune in practica, pentru ca aici nu se pot pune in capodopera decat mari tunuri. Mie nu mi s-ar parea exagerat deloc - ca sa ocupi orice functie de interes public - sa fi lucrat la privat cel putin 5 ani. Si as tine-o asa vreo 25-30 de ani cat sa se schimbe mentalitatea. Oricat ne-am stradui noi sa vorbim frumos si sa cautam solutii, principiul "nu pot ei sa produca cat putem noi fura" pe care il aplica "tovarasii" nu ne poate scoate din cangrena asta in care ne zbatem. Nu se poate face nimic pentru ca nici macar pasii mici dar siguri spre progres care rezulta din schimbarea mentalitatii nu se poate face, pentru ca si educatia costa. Spun asta pentru ca educatia schimba mentalitatea (nu invers) iar oameni corecti pusi in posturile cheie ale statului, satului, orasului, judetului ..etc pot mentine starea de respect al legii. Legea nu e pentru toti in tara asta si cetateanul de rand o stie si i se si arata in fiecare zi asta.
      • Like 2
  • Acolo unde voi sunteți antreprenori măriți salariile de buna voie, sau când cer angajații?
    • Like 0
    • @ Stern Petru
      E un pic diferit la noi, pentru că lucrăm cu PFA și SRL, dar principiile rămân aceleași, doar libertatea e mai mare.
      Da. Am oferit mai mulți bani, fără să mi se ceară. Mai mult, eu încasam pentru același volum de muncă jumătate față de cât plăteam un angajat PFA, în același timp.
      Asta înseamnă să treci peste orgolii și să apreciezi performanța. Aș fi dorit să fi văzut astsa și când eram în cealalată postură.
      Pe de altă parte, "În viață, nu primești ceea ce meriți, ci doar ce negociezi". Dar tocmai faptul că nu trebuie să ne supunem regulilor, ne face mai oameni.
      • Like 1
    • @
      Mulțumesc. Eu după prima nemulțumire am acordat și fără sa se mai ceara, dacă merita.
      • Like 0
  • Dupa 13 ani in campul muncii si 6 job-uri, unele dintre ele chiar in paralel, pot spune cu mana pe inima ca suntem platiti cu atata cat negociem. Exista companii la care indexarile anuale sunt mai mult decat decente, asa cum exista si companii unde aduci bani de acasa pentru a-ti face treaba. Am trecut prin toate: salariul mizer de debutant, lipsa de echivalare a experientei de la fostul loc de munca si viteza lenta de promovare. Dar si reversul: profesionisti de nota 10 de la care am invatat multe sau manageri care m-au promovat.

    Relevante insa au fost experientele si lectiile invatate:
    - ca nu poti fugi la nesfarsit de tipologii incompatibile, ele fiind specifice oricarei colectivitati suficient de mari;
    - ca munca de calitate, desi nu este mereu apreciata, are intotdeauna ca efect dezvoltarea personala;
    - ca iti poti negocia echilibrul viata personala/munca, si asta depinde doar de tine
    • Like 6
  • felicitari pentru decizie si curaj! Antreprenoriatul e o super solutie, mai ales ca deja la 10 joburi in 8 ani ai vazut multe firme cum merg bine si ce greseli fac; ma bucur ca ai avut curajul!!
    Nici mie nu mi-au crescut angajatorii prea des salariul din proprie initiativa (doar de 2 ori imi aduc aminte, si in rest raportat cu inflatia sau cursul valutar, adicalea anual cu 3-5%, cum cresteau la toata firma; ba o data ni l-au scazut ca la firma aia americana salariile ne erau in contract discutate in dolari si in cartea de munca in lei); dar o data am cerut eu (am invatat, am inaintat pe alta pozitie cu mai multe responsabilitati etc si cerut personal). E drept, nu am cerut niciodata din primele 3 luni la acelasi job, dar dupa 1 an da.
    • Like 4


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Speranța Farcă

„Părinții sunt foarte angoasați, aud peste tot că copilul lui cutare face așa, copilul lui cutare face așa. Și se gândesc că ei nu oferă același start copilului lor, care va intra în competiție cu acei copii care au făcut toate acele cursuri. Gândim educația și viața ca pe o competiție”, spune Speranța Farca.

Citește mai mult

Șezlonguri în apă la Marea Neagră

Este o adevărată luptă între turişti pentru a prinde cel mai apropiat pat de plajă lângă apă deşi nu stau prea mult pe sezlong şi apoi tot ei se plâng că nu au soare pentru a se bronza din cauza umbrelelor extrem de apropiate.

Citește mai mult

Foto pentru textul Arinei Angelescu

Plec în oraș. Nu apuc să conduc prea mult când aud telefonul. E mama, care rămăsese cu cel mic. Inima îmi bate deja mai tare. Îmi trec tot felul de scenarii prin cap. Niciunul prea fericit. Răspund. Nu e mama. E băiețelul meu. Plânge în hohote și lasă puțin spațiu ca eu să înțeleg ceva. Nu-știu-ce grisine pe care le-am uitat acasă?!

Citește mai mult

Andrei Ene

AntiFragile, un startup care dezvoltă un sistem de etichete inteligente, care permit monitorizarea de la distanță a coletelor pe parcursul procesului de transport, a fost desemnat vineri seara câștigătorul competiției UPGRADE 100 Floors Elevator Pitch. Pe scurt, eticheta își schimbă culoarea dacă pachetul a fost scăpat de curieri.

Citește mai mult