Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Am stat în Belgia 4 ani și am văzut că diferența dintre orașele lor și ale noastre nu e de fonduri, ci de atitudine. Dacă la doar 20 la sută vă pasă de vot, de ce i-ar păsa primarului de voi?

Podul Ciurel

Foto: Inquam Photos/ Octav Ganea

Am locuit vreme de patru ani în Belgia și la fiecare sfârșit de săptămână când ne permitea vremea, călătoream prin satele și orașele belgiene. Și nu numai belgiene, ci și olandeze, germane, franceze sau luxemburgheze. Preferam de multe ori să părăsim autostrăzile pentru a rătăci prin satele liniștite din Valonia sau din Flandra, din Normandia sau din Renania, ca să nu mai vorbesc de minunatele provincii olandeze. Și în toate localitățile prin care am trecut, am văzut ordine, am văzut curățenie, am văzut grijă pentru binele oamenilor de acolo și grijă pentru bucuria trecătorilor. Străzile sunt corect asfaltate, trecerile de pietoni clar marcate, radarele fixe atent semnalizate, gunoaiele adunate selectiv, iarba întreținută, râurile curate, monumentele reabilitate.

Am văzut peste tot administrații locale care își fac treaba, indiferent dacă am trecut prin sate și orașe mai bogate ori mai sărăcăcioase. Am văzut mereu și mereu o grijă nesfârșită pentru bunurile publice și pentru banul public. Am văzut însă mai ales oameni senini și calmi, mândri de locurile lor și atenți cu oricine îi vizitează.

Și mi-am dat seama, uneori dureros de izbitor, că acolo oamenii au făcut o înțelegere cu aleșii lor ca să aibă împreună grijă de locurile în care trăiesc și să lucreze împreună pentru o viață mai bună. Pentru că lucrurile publice, școala, dispensarul, sala de sport, bisericile, străzile și trotuarele, pistele pentru biciclete și parcurile curate dau măsura unei vieți reușite. Nu vila opulentă în culori stridente, nu mașinile luxoase și gardurile de doi metri.

Ceea ce vreau să vă spun, dragi concetățeni și dragi prieteni, din București până în Botoșani și din Constanța până în Baia Sprie, este că toate aceste lucruri nu mai au de ce să ne întristeze și că nu mai avem motive să ne resemnăm. O vreme am dat vina pe sărăcie și pe lipsa fondurilor: dar am văzut cum primarii și neamurile lor din primării și-au dublat ori triplat salariile, lăsând școlile și dispensarele fără materialele de bază. Apoi am dat vina pe nepricepere: dar am văzut că se poate, sunt oameni deștepți și cinstiți cam peste tot acum, nu mai suntem obligați să votăm aceiași baroni locali analfabeți și aceiași primari îmbuibați care mint de trei sau cinci mandate și nu fac nimic. În sfârșit, s-a dat vina pe „cei de la centru” și ni s-a spus să votăm cu ai lor, că în felul ăsta fac rost de gaz, apă sau de bani pentru școală. Și au mințit îmbogățindu-se din bani publici și îmbogățind partidul și televiziunile de casă.

Oameni buni, satele și orașele noastre gem sub buruieni, murdărie, neglijență și bătaie de joc. Râurile noastre sunt blocate de peturi, pe toate lacurile plutesc gunoaie, pe ulițe ne înghite noroiul când plouă și praful când dă soarele.

Dar de ce mai trebuie să suportăm asta? Nu a fost de ajuns treizeci de ani? Am îmbătrânit lăsându-ne prostiți și resemnându-ne că nu se poate schimba nimic. Ne-au plecat copiii și prietenii din țară pentru că nu mai puteau îndura batjocura și condițiile vieții de zi cu zi de aici și noi stăm acasă din nou? Dar cum credeți că îi vom readuce printre noi stând cu mâinile în sân? De ce vi se pare că ne vor crede când vom spune că „nu s-a putut”, că „nu am avut de ales”? De ce trebuie să ne fie rușine cum arată orașele și satele noastre când ne vin rudele ori prietenii străini din alte țări? Ce scuze mai avem? Că sunt corupți? Da, dar nu toți. Că nu sunt bani? Ba sunt. Că nu are cine? Ba are cine. Că nu avem cu cine vota? Ba avem. Și noi ce am făcut ca să schimbăm toate astea?

O dată la patru ani (mult prea rar dacă mă întrebați pe mine), îi putem trage cu adevărat la rost pe cei care sunt în slujba noastră în primării și consilii județene. Să le aducem aminte că ei depind de noi și nu noi de ei, să le aducem aminte că le-am dat un mandat să ne facă viața mai bună, un mandat pentru care trebuie să facă orice le stă în putință, nu să ne mintă cu partidul sau cu alte fabulații.

Diferența dintre satele și orașele românești și cele din Belgia, Olanda sau Germania nu este de fonduri, ci de atitudine. Pentru că acolo, în primul rând, oamenii se duc la vot tocmai ca să-și poată trage la răspundere pe urmă aleșii. Și pentru că un primar este cu atât mai responsabil, cu cât este votat (el sau contracandidații lui) de mai mulți cetățeni. Dacă la doar 20% dintre oameni le pasă de vot, primarului de ce i-ar păsa de oameni?

Toate acestea sunt motive suficiente ca să merg duminică să votez pentru aleșii locali. Deoarece, până una-alta, de ei depinde asfaltul și canalizarea de pe strada mea, siguranța și confortul meu, al familiei și al vecinilor mei, pentru că de ei depinde viața mea în fiecare zi. Și vă îndemn să mergeți la vot pentru că, dacă votați – oricine ar câștiga acolo unde locuiți – veți avea dreptul constituțional de a cere socoteală celor aleși pentru faptul că ați votat.

Iar dacă nu votați, nu vă așteptați să contați. E simplu.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • În orașul mic de provincie NL unde stau cu chirie de 9 luni văd enervant de multe gunoaie pe stradă. Sigur, departe de ce e în RO, dar oricum, mîrlani destui și pe aici. În rest, da, se merge la vot masiv și serviciile administrației sînt la cu totul alt nivel, începînd de la contactul online și terminînd cu întreținerea spațiilor verzi (se plantează în draci).
    • Like 1
  • O diferenta e ca in Belgia votul e obligatoriu. In comparatie, in bucuresti majoritatea tinerilor nu au buletin si nu au cum vota la primarie pentru ca stau in chirie si sistemul de schimbare domiciliu in buletin a ramas ca in filmul Buletin de Bucuresti si din 1970 toamna nu s-a schimbat nimic si nici nu se va schimba pt ca va iesi la iveala cati de multi romani sunt plecati si votarea ar fi complet impactata.
    O alta diferenta e ca majoritatea belgienilor nu tremura de frica bolii, somajului, batranetii ca in romania, pt ca si un salariu de femeie de serviciu, si de zugrav le aduce un suficient venit pentru ca societatea nu pune presiune mare pe consumerism (multi belgieni nu au tv, nu au telefon cu touchscreen, hainele la mana 2a au pret f mic, etc) si in conditiile acestea apare timp si de initiative civice gen votat, curatat, ordonat.
    Un al 3 lea lucru e ca gunoiul e scump. Daca e scump, lumea se abtine sa faca gunoi. Amenda e mare (200 euro pt un sac de gunoi incorect triat in Bruxelles...200 euro e piatza unei familii pe 2 sapt si doare) asa ca oamenii se abtin in a lua bauturi la pet-uri si beau apa de la chiuveta (filtrata, cana filtranta costa putin si cartusele se recicleaza), se abtin in a cumpara excesiv din supermarket pt ca in final platesc de 2 ori: si la achitizie si la gunoi.
    Si in al 4lea rand in Belgia politia chiar da amenzi. Da amenzi si pt copil fara scaun si centura (anul trecut 3 copii decedati in accidente rutiere belgiene pe cand in Romania au fost 50 deceze de la lipsa scaune si centuri adecvate...), politia da amenzi si pt triat gunoi, si pt lipsa la vot, si pt neplata taxelor, si parcat 2 minute pe coltul strazii, si din faptul ca anuntul de viteza 50km/h inseamna 50 si nu 59 ca la romani etc. Educatia civica se invata si din platit amenzi. Si romanii chiar platesc amenzi in Belgia ca nu le mai iese sa aranjeze cu politistul, nu le mai iese sa faca scandal la scoala ca au lasa geamul deschis si e curent, nu le iese sa ceara medicului antibiotice pt durerea de coloana etc etc.
    • Like 6
  • N-aș vrea măsuri radicale, ca în Georgia, dar e nevoie de unele nepopulare și o mai ...deasă consultare (ca în Austria) a populației.
    • Like 0
  • Foarte bun articolul doar ca nu are rost o comparatie intre oamenii din tarile vestice (Belgia, Olanda, etc.) si oamenii din Romania!
    Scriu doar atat si se intelege TOTUL.
    Romania este o tara de hoti, de banditi si ticalosi, punct
    • Like 3


Îți recomandăm

Studenți la calculator

Din când în când mai schimb vorbe la o cafea, la sfârșit de săptămână, cu studenții sau foștii studenți cu care am lucrat în diverse momente ale vieții. Fac asta de ani de zile și încă îmi face plăcere. La început, când încercam să ne cunoaștem mai bine, eram convinsă că stăpânesc bine limba română. Aveam impresia că știu nuanțe, subtexte, ritmuri. Până într-o zi, acum câțiva ani, când unul dintre ei a spus: „Mamăăă, ce vibe soft are mesajul ăsta, dar totuși e on point.” Și-atunci am realizat că trebuie să mai învăț.

Citește mai mult

Fady Fady Chreih | Reginamaria.ro

De la etajul 17 al unei clădiri emblematice din Nordul Bucureștiului, orașul pare mai verde și mai ordonat. Fady Chreih, CEO-ul Rețelei private de sănătate Regina Maria, îmi povestește, într-un interviu pentru platforma republica.ro, despre cum s-a transformat o afacere locală lansată în toamna lui 1995 într-un motor al unei schimbări culturale- a redefinit ce înseamnă să fii pacient, medic și angajator într-o Românie care se caută încă pe sine și face eforturi să găsească răspunsuri la întrebări dificile în istoria sa de după 1990. În 20230, Regina Maria vizează afaceri de 1 miliard de euro, dublu față de astăzi.

Citește mai mult

politician - Foto: Mihajlo Maricic / Panthermedia / Profimedia

O funcție atât de importantă, cum este cea de prim-ministru, este ocupată de o persoană care este numită oficial de președintele României, în principiu la propunerea partidelor politice reprezentate în Parlament. Spun în principiu, deoarece o persoană din zona non politică ar putea fi numită de președintele țării și eventual votată de partidele reprezentate în Parlament. Foto: Profimedia

Citește mai mult

fermierul din Sânbenedic

Într‑o Românie în care încă ne mai întrebăm cum rămâne cu agricultura noastră, poveştile oamenilor care se încăpăţânează să construiască ceva aici, la noi acasă, capătă valoare. La Republica am tot scris despre antreprenori, despre profesori, despre doctori, despre tineri plecaţi şi întorşi, încercând să arătăm că se poate. E și cazul lui Adi Lupean, ne arată tuturor că se poate.

Citește mai mult