M-am uitat tot timpul cu admirație, respect și oarece invidie la matematicienii și fizicienii de top. Capacitatea lor de a simplifica un enunț, de a extrage întrebarea sau întrebările esențiale dintr-o problemă și de a-i găsi răspunsul sau soluțiile i-a așezat într-un fel de supra-specie (foto: Inquam Photos/ Ștefan Constantin).
Matematicienii olimpici mai au o calitate - la concursuri perfecționează metode ca să optimizeze rezultatele. Știu să prioritizeze și să rezolve cât mai multe probleme sau enunțuri - cu diferite grade de dificultate - pentru a obține punctaj maxim într-un interval de timp dat.
Am locuit în ultimul an la Sibiu, un oraș departe de a fi perfect, unde autoritățile locale par să piardă, încet-încet, lupta cu mașinile, dar și cu poluarea. În cartiere, pe care primăria le amenajează, reabilitează și sistematizează, trotuarele se îngustează forțându-te să mergi în șir indian. Copaci de zeci de ani cad sub drujbele muncitorilor, pentru a face loc arbuștilor ornamentali. Faptul că au rolul de a orna sau de a fi ornamente e singura lor calitate. Altfel, nu-și pot îndeplini o misiune de bază simplă- aceea de a-ți oferi umbră pe timp de arșiță în verile tot mai fierbinți cauzate de încălzirea globală, într-o lume în care auzi la la fiecare colț de stradă cuvântul sustenabilitate. Sunt și câteva lucruri bune care vin cu aceste lucrări - dispar garajele construite ilegal și toate conductele sunt înlocuite.
La Sibiu ajungi tot mai greu de la un an la altul. Primărița Fodor, aleșii din consiliul local, șefa consiliului județean și trimișii în Parlament, - altfel oameni importanți, cu funcții în guvern (între care ministrul Muncii, Raluca Turcan) - și chiar președintele nu vor sau nu sunt în stare să aducă o cursă directă spre București și înapoi cu Tarom. Aceasta a existat în guvernarea PSD, a fost scoasă de pe orar pe timp de pandemie și nu a fost introdusă la loc. Cu trenul este un coșmar - cel puțin 5 ore și jumătate, în condiții greu de descris și în vagonul de dormit, la clasa întâi. Cu mașina am avut performanțe uluitoare - am trecut Valea Oltului și în 8 ore, blocat fie de vreun accident, fie de veșnicele lucrări de pe traseu.
Cu toate neajunsurile, Sibiul oferă, pentru orice familie, din multe puncte de vedere, o calitate a vieții cu mult peste cea din Capitală.
Întors în București după un an petrecut în Sibiu, constat în fiecare zi că orașul se degradează, că e ca un loc părăsit, ca o casă fără stăpân. Măsuri administrative simple, de bun simț, care în Sibiu sunt un dat - curățenia, amenajarea parcurilor, plombarea bulevardelor, reabilitarea clădirilor, deratizarea, tratamentele împotriva țânțarilor sau a altor insecte, taxarea locurilor de parcare, amenajarea pistelor de bicicletă, spălarea trotuarelor, străzilor și băncilor cu jetul de apă în fiecare seară - toate oferă o senzație de siguranță și de aer pe care poți să-l respiri. Sibiul este - în ciuda numărului foarte mare de turiști - un oraș cu mult mai curat decât Capitala. La fel de adevărat este că serviciile de salubritate rezidențiale sunt achitate de cetățeni în mod direct, ceea ce te face conștient, ca om, cât poluezi, câte produse în ambalaj din plastic cumperi, câte alimente neconsumate arunci în tomberonul maro pentru compost, dar și câte deșeuri nereciclabile generează familia ta în tomberonul negru. E un tip de responsabilizare pe care bucureștenii nu au exersat-o de mulți ani. De altfel, soluția pentru toate problemele cu gunoiul în capitală nu poate fi decât una - plătești, ca locuitor, cât gunoi produci, tu, din buzunarul tău, din portofel și nu din sacul public ce pare fără fund.
În urmă cu câteva zile, râsul zgomotos al primarului Nicușor Dan, întrebat despre cine va fi numit la ALPAB ca să se ocupe de parcuri și lacuri mi-a stârnit un amestec de iritare cu revoltă. De ce i-a luat lui Nicușor Dan aproape un an ca să preia interimatul unui serviciu care a abandonat parcurile? Cum au stat impasibili aleșii din consiliul local ca lucrurile să se degradeze atât de mult? Cum i-a permis Partidul Național Liberal primarului ales prin unificarea forțelor de opoziție de la acea vreme să abandoneze Bucureștiul - să nu ai o bancă pe care să te așezi în Cișmigiu sau Herăstrău? De ce nimeni nu l-a tras de mânecă pe primar că iarba în rondurile din intersecții se ridică până la genunchi? De ce nu l-a împins nimeni pe Nicușor Dan sau, mai bine spus, de ce nu i-a impus să facă toate lucrările de deratizare și dezinfecție conform calendarului, chiar dacă strategia lui era să desființeze compania care se ocupă cu asta? Capitala este plină de țânțari, șobolanii sunt tot mai mulți, coșurile sunt pline, trotuarele mizerabile.
Întorcându-ne la matematicieni de top - Nicușor Dan fiind unul dintre ei - nu poți să nu te întrebi unde este capacitatea sa de a identifica problemele, de a le lista, de a le așeza pe căprării, de a le prioritiza și de a le rezolva. Reabilitarea sistemului energetic al capitalei este încă la stadiul de licitații, parcurile sunt o rușine pentru un oraș european, școala va aduce traficul sufocant. În București e mizerie, e praf, e poluare. Indiferent cât de mare este gaura financiară lăsată de administrația Firea pentru spoieli, este inadmisibil ca lucrări simple, de întreținere să nu fie făcute. E ca și cum ai plănui ca peste 2 ani să-ți refaci apartamentul, dar până atunci cad pereții peste tine, curg toate instalațiile de apă, sunt scurtcircuite la sistemul electric, nu schimbi becurile arse și te împiedici de gunoi prin casă - toate în așteptarea marelui plan de curățenie generală și de reamenajare. Sau e ca și cum plănuiești să-i susții pe copii să meargă la facultate, dar până atunci, nu le iei încălțări, ghiozdan, penar ca să meargă la școală.
Înainte de campania electorală, primărița Gabriela Firea, despre care am apreciat în mai multe rânduri că a fost o catastrofă pentru București, lansa cu mare tam-tam Muzeul Copiilor pe bulevardul Decebal, în zona Alba Iulia. Muzeul este astăzi închis, administrația Nicușor Dan nu a mai găsit bani pentru a-l face să funcționeze. Acesta fusese echipat cu piese și instrumente închiriate la prețuri considerate prea mari. Chiar și așa, primarul și oamenii din jurul lui nu au închiriat altele și nici nu au cumpărat, luând singura măsură pe care o poate lua orice incompetent - închide și trece în conservare.
În ultimul weekend din august, fântânile de la Unirii - trecute printr-o amplă lucrare de reabilitare realizată de Apa Nova în mandatul Firea - au luat o pauză. Surse din Primăria Generală susțin că primăria nu ar mai avea bani și nu ar mai dori să achite costurile de funcționare și întreținere, care în zilele libere sunt mai mari.
Risipa administrației Firea, care a împins Bucureștiul spre faliment, se vedea cu ochiul liber. Aceasta va avea efecte muți ani înainte. Ce e de neînțeles este incapacitatea lui Nicușor Dan de a obține sprijin guvernamental pentru finanțarea problemelor urgente și menținerea orașului pe linia de plutire sau inabilitatea de a comunica faptul că a făcut asta deja. Nimic nu scuză senzația de abandonare a Capitalei în condițiile în care PNL și USR PLUS au majoritatea în consiliu si aproape toate sectoarele, Parlamentul, dar și Guvernul.
P.S.
Într-o conferință de presă susținută în ceasul al 12-lea (luna zece de mandat), Nicușor Dan detaliază dezastrul din bugetele orașului. Trei milioane de lei în conturi, trei miliarde de lei datorii, pericolul să fie oprite toate lucrările mari, riscul real de a nu mai organiza meciurile de la Euro 2020 în România. Fără nicio ironie, aceste cifre sună credibil, pentru că sub administrația Firea a avut loc cea mai complexă operațiune de tocare a banilor publici. Companii municipale cu tarife și salarii de neimaginat, dotări la suprapreț, oameni plasați în funcții pe bani grei. Dar chiar și așa, domnule Nicușor Dan, bani de câteva mături donau oamenii de bine Primăriei București, ca să-și scoată angajații ALPAB la curățat parcurile. E o chestiune de priorități, iar desființarea a 14 companii municipale din 16 nu exclude curățirea aleilor, mai ales că o mătură din nuiele poate fi găsită cu 13.09 lei pe eMag.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Cel mai vizibil exemplu din viata bucurestiului a fost vazuta prin diferenta ce a facut-o in sectorul 3 cand primar a fost Liviu Negoita (primul negoitza, de mentzionat) si cand treceam din sectorul 3 catre 2 sau 4 si se vedeau diferentzele de curatenie, rapiditate reparat strazi, etc.
Dar nu despre asta am vrut să comentez, ci strict despre impresia autorului că toate problemele de curățenie ale orașului s-ar rezolva miraculos dacă locuitorii ar plăti direct gunoiul pe care îl aruncă. Mi se pare naiv, rezultatul mai degrabă ar fi apariția unor munți de gunoaie *lângă* tomberoane, pe care tot primăria ar trebui să le ridice pe banii de la buget. Și nu, amenzile nu ar rezolva problema.