Foto: Philipp Larsen / Alamy / Alamy / Profimedia
În copilărie, iar mai apoi în adolescență, mi-a încolțit gândul de a mă face avocat. Văzusem câteva filme cu avocați inteligenți care câștigau procesele în mod spectaculos, adevărați cavaleri ai dreptății. Pe de altă parte, pasiunea mea pentru istorie m-a făcut să-i admir pe marii oratori ai Greciei antice, gândindu-mă că prin avocatură voi putea cunoaște și eu această artă strălucită. Din păcate, pe vremea când mă pregăteam eu să dau la facultate, iar atunci decizia se lua încă de la alegerea liceului, erau foarte puține locuri la Drept. Era o singură facultate în București, nu ca acum în toate haltele de tren, iar concurența era inimaginabilă, ceva de genul zece pe un loc. Ca urmare am fost îndrumat spre domeniul tehnic, unde aș fi avut mai multe șanse. Dragostea mea pentru științele juridice și în special pentru avocatură nu m-a părăsit, astfel că după revoluție m-am gândit să studiez și eu dreptul. Era oricum mult mai lesne de făcut lucrul asta, pentru că apăruseră o puzderie de facultăți, iar examenul a fost unul pur formal, un fel de interviu care a durat 5 minute.
Între timp însă, am început să interacționez și eu cu sistemul de justiție, mici procese civile, comerciale sau de dreptul muncii. În felul ăsta real am început să iau și eu cunoștință de existența unui sistem uriaș de tocat vieți, vise, nervi, speranțe, un adevărat purgatoriu. Pentru un justițiabil, legătura cu această imensă organizație se face prin avocat, el este cel care îl preia și-l plimbă pe bietul năpăstuit pe holurile nesfârșite, prin sălile pline, pe colțuri de mese, după ore de așteptare, după săptămâni și luni de amânări. În cele din urmă, omul este scuipat afară din burta balenei mai năuc decât a intrat și fără nicio clarificare. Am avut mai mulți avocați, unii importanți, alții de-a dreptul anonimi, personal nu am văzut diferența decât la onorariu. Am avut un proces pierdut, pentru că avocatul celebru nu s-a prezentat la termen, nici eu, pentru că așa m-a instruit maestrul, că o să aranjeze el.
Sunt deja celebre cazurile în care un inculpat este condamnat în prima instanță la 10 de pușcărie, după care la recurs este achitat. E valabilă și reciproca. Fapte de corupție în care inculpații sunt arestați, probele indubitabile apar în presă, apoi dosarul zace într-un sertar, până când faptele se prescriu și toată lumea e fericită. Se mai spune că unde sunt doi juriști sunt trei păreri, păi asta e în fapt dovada supremă că ceva e stricat. Cum pot exista trei soluții pentru o singură speță?
Am asistat la un moment dat la un proces în care un angajat, care reușise să câștige în altă instanță dreptul de a fi reîncadrat pe postul de pe care fusese concediat, reclama că angajatorul se opunea executării hotărârii instanței. Avocatul angajatorului îl jignea și îl umilea într-un mod inacceptabil exact pe cel care avusese în teorie dreptate. Un director general de la o regie fusese la rândul lui concediat printr-un tertip la modă, reorganizarea societății. Îi fusese propus un post mărunt într-o sucursală dintr-un alt oraș. În prima instanță a câștigat procesul, dar la apel a pierdut. Se vorbește despre vânzarea proceselor de către proprii avocați. La început îți promit „luna de pe cer” și îți garantează 100% că vei câștiga apoi, după ce își încasează onorariul, neapărat la început, nu-ți mai răspund la telefon, îți vorbesc agresiv și în cele din urmă te anunță că ai pierdut pentru orice motiv inventat, judecătorul nu a înțeles, partea adversă a făcut „manevre” etc. Lumea asta e ca un acvariu cu mulți pești răpitori, răpitori de ape adânci care te înhață, te bagă la fund, te devorează și eliberează sub formă de schelet dezmembrat. Avocații fac ca rotițele sistemului să se miște, sunt o unsoare ce face mecanismul silențios. Uneori sunt pești sanitari, elimina gunoiul din acvariu, alteori sunt prădători fără remușcări.
Am auzit de foarte multe ori oameni care spuneau că merg în justiție să-și caute dreptatea, că se duc la judecător să le facă dreptate. Din păcate, atât cât am umblat eu prin tribunale - nu am fost de foarte multe ori pentru că e neplăcut - nu am avut impresia că acolo se face dreptate. Se face orice - aranjamente, trafic de influență, șantaj, amenințări -, se spun minciuni, însă în niciun caz nu se face dreptate. Mulți panglicari, conserve goale, țate de mahala, impostori, adunați ca muștele pe rahat, dar nu dreptate.
S-a tot vorbit și cerut insistent independența justiției. S-a cerut independența justiției, dar nu s-a cerut dreptatea justiției. Iar lucrurile astea au devenit atât de urât mirositoare, încă nu mai pot fi acoperite.
Ce rost are independența justiției, dacă justiția nu oferă dreptate?
Există protestele avocaților pentru colegul lor. Colegul lor este acuzat că și-a consiliat clienții să facă acte ilegale. Nu știu ce onorariu a avut avocatul în toată acesta operațiune, pentru că, după cum se spune, avocații stau cu mâinile în buzunarele clienților. Am văzut că se solicită garantarea libertății de exercitare a profesiei de avocat. Adică asta este profesia de avocat? Sfaturi către client cum să încalce legea ? Îmi amintesc de un alt avocat care livra o mită de trei milioane de euro pentru trucarea unei licitații. Probabil că și ăla era un avocat împiedicat să-și exercite meseria de avocat. O divă de paturi multe s-a solidarizat cu protestul avocaților. Îmi pare rău, dar eu nu pot fi în aceeași tabără cu un asemenea model celebru.
Dându-mi seama că avocatul meu nu mă mai reprezintă, nu-și mai dă interesul pentru cauza mea, am realizat că a trecut de partea cealaltă. M-a apucat așa o silă și o deznădejde, încât singurul mod în care am putut protesta a fost acela de a nu îmi mai finaliza studiile de la facultatea de drept. Nu aș putea face pactul cu Mefisto, să-mi vând sufletul pentru un ceas, o servietă și multă gargară.
Cam așa își îngroapă oamenii visele. Nu mă văd un Don Quijote, luptându-mă cu o șerpărie mocirloasă ce-și înghite proprii indivizi, depersonalizându-i.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Am trait aceeasi dezamagiri ca si autorul (poate chiar mai multe) cand am incercat sa intru in tenebrele si partile ascunse ale acestui sistem ce s-a dovedit a fi infect, plin de tradare, minciuna, lipsa de respect, un sistem al talharilor dar protejat de legi facute tot de ei.
Felicitari autorului pentru puterea de a scoate la lumina adevarul din acest sistem.
Ca sa citez autorul - dupa ce am citit textul, am fost scuipat afară din burta balenei mai năuc decât a intrat și fără nicio clarificare.
”concurența era inimaginabilă, ceva de genul zece pe un loc” - v-a speriat concurenta sau inabilitatea dvs de a depăși ceilalți pretendenți?
”La început îți promit „luna de pe cer” și îți garantează 100% că vei câștiga apoi, după ce își încasează onorariul, neapărat la început, nu-ți mai răspund la telefon, îți vorbesc agresiv și în cele din urmă te anunță că ai pierdut pentru orice motiv inventat, judecătorul nu a înțeles, partea adversă a făcut „manevre” etc” - aici vorbiți din experienta proprie sau de la redio șanț?
Si incheie apocaliptic autorul nostru - ”singurul mod în care am putut protesta a fost acela de a nu îmi mai finaliza studiile de la facultatea de drept”.
Deci, desi nu ii place sistemul, desi nu a gasit niciun avocat bine pregatit care sa ii apere interesele, desi a durat si a durut pana sa intre la aceasta facultate, domnia sa a renuntat (nu ne-a spus cand - dupa primul semestru, dupa primul an etc) inainte de a obtine patalamaua.
E mai greu sa te zbati pentru schimbare decat sa chibițezi de pe margine.
Like.