Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Analistul financiar Ștefan Liiceanu, după 20 de ani trăiți în Japonia: „Aici gestul de a-ți trăda poporul este de neiertat. Cel prins cu un act de corupție își pierde automat poziția publică, este făcut de rușine”

Ștefan Liiceanu

„România pierde anual din cauza corupției 18 miliarde de euro”, spune Ștefan Liiceanu, care a publicat recent la Editura Humanitas „Un atlas al corupției”, un studiu de caz despre 20 de ani de hoție în România. Cu un background în economie, Ștefan Liiceanu a pornit în cercetarea sa de la un paradox: dacă PIB-ul României a crescut de trei ori de la intrarea în UE, cum se face totuși că infrastructura țării este atât de subdezvoltată?

„Am fost economist, analist financiar, mă simt cel mai confortabil în acest domeniu. Pentru mine, a cerceta studii, cifre economice care țin de societate, situații cantitative este foarte ușor. Și am avut curiozitatea să aflu cât de mult costă corupția în România. Care întrebarea a izvorât, apropo, din curiozitatea mea de a înțelege de ce economia României a crescut atât în ultimii ani - se și spune la televizor mereu că PIB-ul a crescut de 3 ori de la intrarea în UE, creșterea este chiar impresionantă - de ce cu această creștere încă avem o infrastructură subdezvoltată, de ce e mereu problema cu educația, mereu problema cu spitalele, în general eficiența aparatului public de a oferi servicii publice și bunuri publice este la coada Europei? (...) 

Evident că răspunsul intuitiv pentru orice economist este: risipă și corupție. Și voiam să înțeleg mai bine fenomenul corupției. Știam ce se spune și în presa, lumea cunoaște că corupția este o problemă în România, însă voiam să știu cât de mare e problema asta. Acesta a fost un prim motiv (n.r. - de a scrie cartea), al doilea motiv a fost unul pur și simplu de datorie civică. Pentru că, în clipa în care am început să pun cap la cap aceste cifre, să-mi formez o imagine clară a fenomenului corupției în România, mi-am spus că n-ar fi corect față de alți cetățeni de la noi din țară, care speră la un viitor mai bun, care speră ca copiii lor să trăiască într-o țară mai civilizată, cu mai multe posibilități, să nu aibă și ei accesul la astfel de informații?”, a povestit Ștefan Liiceanu în emisiunea „În fața ta” de la Digi24. 

Prejudiciile descoperite de DNA de-a lungul istoriei în urma infracțiunilor de corupție se ridică la 6,5 miliarde de euro. Dar, scrie Ștefan Liiceanu, costul corupției în România estimat de RAND, un think tank din Statele Unite, este de circa 17 miliarde de euro pe an. Cercetarea i-a arătat autorului că România pierde estimativ din cauza corupției 18 miliarde de euro în fiecare an.

Acești bani reprezintă „discrepanța economică a României raportat la alte țări cu corupție în grad de mai mic. Deci acest 18 miliarde înseamnă cam tot ce nu avem noi și ce are o țară medie europeană. Mă refer la absolut totul: infrastructură, cheltuieli publice corecte și așa mai departe”, explică Ștefan Liiceanu.

Cum faptele de corupție nu se petrec niciodată la vedere, cifrele referitoare la acest fenomen nu pot fi decât estimative. Multe studii pe această temă măsoară doar percepția cetățenilor asupra fenomenului, ceea ce poate da impresia că este la fel de multă corupție în România ca în țările nordice, însă acest lucru nu este corect, crede autorul. 

„Cel mai important indice însă vine de la Banca Mondială și, de asemenea, de la o instituție neguvernamentală, numită Transparency International, care are un indice de percepție al corupției. Este un indice bazat pe părerile experților în economie, ei fac un poll și întreabă toți economiștii care se uită la PIB, la cât se cheltuiește din PIB, la cât este de evoluată este infrastructura după ce s-au făcut plăți pentru facturile din PIB și, dacă văd discrepanțe, e automat o percepție destul de corectă a corupției, crede Ștefan Liiceanu.

Ștefan Liiceanu a trăit în Japonia aproape 20 de ani. Pe lângă studiile de limbă japoneză și de economie, a absolvit la University of Tokyo un master, cu specializare în budism și istorie culturală niponă. În Japonia, gestul de a-ți trăda poporul este de neiertat. „Există cazuri (n.r. de corupție), dar foarte rare. Au existat miniștri care au fost prinși cu acte de corupție, făcând ceva pentru interes propriu în detrimentul poporului și abuzând de poziția lor. E foarte interesant, pentru că vorbim despre o cultură asiatică și în culturi asiatice să știți ca trădarea poporului de către un ales al poporului este considerată un gest foarte foarte grav.

Și este de neiertat. În sensul acesta, cel prins cu un act de corupție își pierde automat poziția publică, este făcut de rușine în mod public. În ziare i se printează poza și se spune: a făcut asta, asta, asta.? Nu i se mai spune domnia sa, așa cum văd că se spune la noi, la televizor. De exemplu, Dumitru Buzatu, care a fost prins cu acei bani în portbagaj. Am remarcat acum vreo lună că încă anumite emisiuni se refereau la el cu „domnia sa”. În clipa în care trădezi mandatul pe care l-ai primit de la popor nu mai ești „domnia sa”, ești „suspectul” în Japonia”, a explicat Ștefan Liiceanu.

Potrivit lui, în Japonia „nu există mică corupție”, așa cum nu există nici noțiunea de bacșiș. Există doar mare corupție, dar situațiile sunt rare.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Din 2007 până la finele anului 2023 economia nu a crescut în mod real de 3 ori, pentru că 100 de lei din 2007 valorau la finele anului 2023 cam 212 lei și asta numai din cauza inflației. Am folosit datele publicate de INS:
    https://insse.ro/cms/ro/content/ipc%E2%80%93serie-de-date-anuala
    Deci vorbim ȘI de o umflare artificială a banilor, numai din inflație.
    Până la de 3 ori față de 100 lei din 2007 nu a mai rămas decât o creștere de 88 de lei, care, distribuită uniform în 16 ani, ne indică o creștere REALĂ medie a economiei de numai 4% pe an. Tot e ceva dar nu sună la fel de bombastic cum ar fi că ne-am triplat economia de 3 ori, ceea ce este doar parțial adevărat, după cum se vede.
    Unde se duc banii? În primul rând la pensii și la salariile bugetarilor care nu au stat pe loc în 16 ani ci au crescut destul de frumușel. Toate celelalte cheltuieli de la bugetul de stat (bunuri, servicii, lucrări) au crescut și ele o dată cu inflația. Deci, despre ce vorbim???
    Este și corupție, dar nu au cum să se ducă toate acele miliarde către corupți, dacă avem în vedere creșterile menționate. Deci ar trebui o analiză mai nuanțată, care să aibă în vedere inflația și efectele inflației asupra cheltuielilor de la bugetul de stat.
    Acestea fiind zise, concluziile articolului mi se par total nefondate și nerelevante.
    Nu în ultimul rând, UE ne-a ținut sub lupă ani de zile, până când nivelul corupției a fost coborât sub nivelul acceptat de Comisia Europeană. Celebrul MCV a fost ridicat și datorită scăderii nivelului corupției.
    De citit:
    https://commission.europa.eu/strategy-and-policy/policies/justice-and-fundamental-rights/upholding-rule-law/rule-law/assistance-bulgaria-and-romania-under-cvm/cooperation-and-verification-mechanism-bulgaria-and-romania_ro
    I rest my case...
    • Like 0


Îți recomandăm

Bucuresti / sursa foto: Profimedia

Cea mai mare frustrare a locuitorilor și a oamenilor din zonă, și lărgind situația la nivel național, vine din sentimentul că trăiesc într-o zonă ignorată și că problema extrem de importantă pentru ei e neglijată, negociabilă sau ”uitată”. Și credința lor este că statul român devine complice la toată mizeria (la propriu și la figurat) pe care ei o trăiesc și o respiră.

Citește mai mult

Mark Carney

Discursul rostit de premierul canadian Mark Carney la Forumul Economic Mondial a produs ecouri puternice, nu pentru că ar fi fost inovator, ci pentru că a spus cu voce tare ceea ce mulți gândesc deja. Ideea că „dacă nu ești la masă, ești la meniu” a rezonat larg, tocmai pentru că surprinde sentimentul de anxietate globală – regulile se subțiază, iar cei care nu negociază activ devin obiecte, nu subiecți ai politicii internaționale. foto: Profimedia

Citește mai mult

turma de oi

Dacă-mi aduc aminte bine, era în ziua de SântăMărie. Eram singur la stână, tata coborâse la slujbă. Înțeleși să tun cu oile și cu măgarii în valea Diereșului, ne-am întâlnit în jur de ora 1, puțin mai sus de pod, într-o poieniță unde, de obicei, își parca el mașina . Mi-a făcut o surpriză: soția mea și copiii l-au însoțit. Vremea era deosebit de caldă, soare și nicio adiere de vânt. Oile au păscut liniștite la umbra pădurii și, până să ajungă ei, am profitat să fac o baie în râu. foto: Profimedia

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Problema de matematică s-a dovedit a fi destul de grea. Nu au rezolvat-o corect decât domnii Dan Tudose și Florin Belgun. Iată soluția: în ce caz a³+b³ divizibil cu ab (a,b nr. naturale). Fie d cmmdc al lui a și b. Prin urmare, a=da₁, b=db₁, cu a₁ și b₁ prime între ele. a³+b³=d³(a₁³+b₁³); ab=d²a₁b₁; deoarece a₁ este prim cu b₁, a₁³+b₁³ nu este divizibil cu a₁, nici cu b₁. a³+b³ va fi divizibil cu ab dacă și numai dacă d³ este divizibil cu ab și, deci, d=ka₁b₁ (k natural). Rezultă a=ka₁², b=ka₁b₁².

Citește mai mult

Trump Groenlanda / sursa foto: Profimedia

Privită prin lentila unui strateg geopolitic, reluarea obsesivă a temei Groenlandei nu trebuie citită ca un proiect teritorial, ci ca un instrument de arhitectură a atenției. În politica de mare putere, agenda publică este la fel de importantă ca desfășurarea de forțe, iar Donald Trump a demonstrat în repetate rânduri că înțelege acest adevăr mai bine decât mulți dintre criticii săi. Groenlanda este zgomotul. Iranul este fondul.

Citește mai mult