De ce teme ca îmbătrânirea accelerată a populației, exodul de creiere, scăderea demografică și schimbările climatice continuă să fie ignorate de factorii decidenți? Un răspuns detaliat am primit de la Olof Gränström. Specialistul suedez ajută companiile și organizațiile să înțeleagă atât tendințele macrosociale, cât și comportamentul uman pe baza datelor și descrie pentru Habits by Republica modurile în care factorii decidenți ar putea gestiona eficient aceste fenomene. Olof Gränström explică și de ce tindem să vedem lumea în tonuri mai sumbre decât este în realitate.
Idei principale:
- Dacă nu putem umple lacunele de competențe cauzate de îmbătrânirea populației, trebuie fie să le înlocuim cu automatizarea/ digitalizarea sau să găsim alte modalități de lucru.
- Partea bună legata de demografie este că este o știință precisă care oferă predictibilitate
Dacă ne uităm la tendința istorică îndelungată, am construit o societate uimitoare. În ultimii 250 de ani speranța de viață la naștere a crescut de la 40 de ani la peste 70 de ani în întreaga lume. În prezent, în majoritatea țărilor europene speranța de viață este in medie de 75 de ani. Aceasta este o creștere extraordinară în 250 de ani. În același timp creierul nostru nu s-a dezvoltat deloc de când eram vânători-culegători acum 10.000 de ani, iar instinctele care ne-au ghidat atunci sunt aceleași și acum.
- Ne este atât de greu să reacționăm la încălzirea globală din cauză că nu o putem vedea, nu o putem simți și atunci nu reacționăm la ea
Cum vedeți lumea în 2023, proaspăt ieșită dintr-o pandemie de Covid-19, cu cel puțin un război mare în desfășurare și o populatie a Europei din ce în ce mai îmbătrânită?
Nu îmi place să o descriu ca fiind catastrofală, aș spune mai degrabă că situația în care ne regăsim acum este inevitabilă. Populația întregii Europe îmbătrânește. Acest lucru se întâmplă. Fie ne adaptăm și ne pregătim, fie ignorăm realitatea și riscăm să ne confruntăm cu o catastrofă. Diferența este că, dacă ne pregătim pentru acest moment, al confruntării cu o majoritate a populației formată din persoane vârstnice, vom ști ce avem de făcut. Istoria ne arată că am mai fost martori la schimbări demografice și înainte, acum trebuie doar să le gestionăm.
Presa economică vorbește tot mai des despre o Apocalipsă a îmbătrânirii. Cum se va manifesta ea?
Voi folosi Suedia ca exemplu pentru argumentare, pentru că sunt familiarizat cu datele demografice de aici. În Suedia în următoarele decenii populația cuprinsă între 70 și 90 de ani va fi mai numeroasă decât grupa de varsta 30 - 50. Oamenii angajați acum în câmpul muncii vor ieși la pensie și aceasta situatie va crea un deficit de personal.
Este o provocare pentru sectorul asistenței sociale, pentru toate business-urile din Suedia, România si din toate statele Europei. Cum o putem gestiona? Atrăgând competențe, iar dacă nu putem umple aceste lacune de competențe, trebuie fie să le înlocuim cu automatizarea sau digitalizarea sau sa găsim alte modalități de lucru.
Și apoi există și cealaltă partea a acestei schimbări demografice. Atunci când avem o proporție semnificativă a populației noastre care ajunge la vârsta de 90 de ani, va pune noi presiuni asupra sectorului nostru de sănătate. Spitalele vor fi nevoite să se adapteze nevoilor pacienților geriatrici, nevoia de școlarizare va scădea în Europa. Sunt multe lucruri pentru care trebuie să ne pregătim în viitor. Partea bună legata de demografie este că această știință precisă oferă predictibilitate.
Considerați că societățile noastre, statele sunt pregătite sau interesate să gestioneze asemenea situații?
O altă mare provocare este încălzirea globală și emisiile de CO2 care nu sunt atât de prezente pe agenda mass-media pe cât sunt, de exemplu, subiectele economice. Ratele ridicate ale inflației, ratele ridicate ale dobânzilor și prețurile ridicate la energie sunt dezbătute zilnic în jurnalele de știri, de aceea se și află pe agenda politicienilor și a factorilor de decizie care vor sa se concentreze să rezolve lucruri care se întâmplă aici și acum.
Schimbările despre care vorbim sunt mai degrabă schimbări structurale în societatea noastră. Sunt mai lente, nu sunt la fel de ușor de observat și, implicit, mult mai greu de gestionat. Avem datele, știm cu certitudinea că acest lucru se va întâmpla. Dar nu aș spune că suntem bine pregătiți pentru asta. Aceasta este problema.
Știu, de exemplu, că ați făcut un recensământ în România. Știți cum stau lucrurile în țară. Problema este că schimbările sunt atât de lente, încât le este greu să intre în raza de atenție a factorilor de decizie politică. Este greu să fie și pe agenda nevoilor pe care le au alegătorii.
Politicienii vorbesc despre lucrurile care le sunt aproape de inimă în acest moment: recesiunea sau războiul, sau înainte de asta, pandemia, lucrurile care se întâmplă aici și chiar acum, cele care ne afectează în acest moment. Le este greu să vorbească despre ceea ce ne va afecta peste 20 de ani.
Ne confruntăm cu situații în care cetățenii din Estul Europei se mută în restul blocului comunitar pentru a găsi mai ușor locuri de muncă mai bine plătite, iar acest lucru este posibil deoarece ne confruntăm cu o lipsă de competență în Suedia, în Germania, în Danemarca, în Finlanda, în țările Benelux.
Acesta ar putea fi un subiect pe care țări precum România și Bulgaria trebuie să îl urmărească. Pierdem oameni din cauza migrației și ei merg în Europa de Vest care se confruntă cu o lipsă de competențe din cauza fenomenului de îmbătrânire a populației.
Cele mai recente rezultate ale recensământului din România confirmă un declin demografic accentuat. Care sunt perspectivele și tendințele demografice pentru România?
Unul dintre lucrurile pe care le-am observat în cazul demografiei românești a fost boom-ul uriaș de nașteri din perioada decretului 770 care interzicea avorturile. Urmărind datele demografice am văzut un vârf de nașteri în anii 1968-1971. Ce se va întâmpla când toți acești oameni se vor pensiona? Va rămâne un gol uriaș în rândul forței de muncă. Mai devreme sau mai târziu, cei pensionați vor avea nevoie de asistență medicală, se vor muta într-un azil de bătrâni. Dar acest lucru nu se va întâmpla mâine. Nu îi afectează pe oameni aici și acum și prin urmare, ne este atât de greu să acționăm.
Dacă vă uitați la rata natalității în România, declinul populației va continua probabil. Dacă faceți o comparație cu țări similare, acestea înregistrează aceeași tendință. Prin urmare, este greu de crezut că va exista o schimbare a acestei tendințe. Probabil că va exista un declin în populație în următorii șase sau șapte ani. Este bine sau rău? E greu de discutat. Dar va exista o scădere a populației și riscăm să ne confruntăm cu o catastrofă dacă nu ne pregătim pentru acest moment.
Dar este o catastrofă lentă. Nu poți învinovăți pe nimeni pentru asta. Nu este ca în cazul recesiunii cauzate de războiul dintre Rusia și Ucraina.
Din punctul meu de vedere principala problema cu care se confruntă România în domeniul migrației este că asistăm la un exod al creierelor spre țările din Europa de Vest. Persoane supracalificate părăsesc țara lăsând locul muncitorilor necalificați care vin din Asia. Aceasta ar putea fi o potențială problemă - că nu vă dezvoltați propria economie.
Statele est-eurupene se confruntă cu o migrație uriașă. Avem pe de-o parte un exod creierelor spre Europa de Vest, pe de altă parte, ce în ce mai mulți lucrători asiatici vin să lucreze pe piețele est-europene. Cum influențează migraâia creșterea economică la nivel mondial și aspectul cultural?
Din punctul meu de vedere principala problemă cu care se confruntă România în domeniul migrației este că asistăm la un exod al creierelor spre țările din Europa de Vest. Persoane supracalificate părăsesc țara lăsând locul muncitorilor necalificați care vin din Asia.
Aceasta ar putea fi o potențială problemă - că nu vă dezvoltați propria economie. Uitați-vă la creșterea economică fenomenală a Statelor Unite, uitați-vă cine a fondat cele mai multe companii de succes: imigranții sau fiii de imigranți.
Statele Unite au drenat creierele lumii de ceva timp. Acesta este unul dintre factorii cheie pentru creșterea lor economică. Iar acest lucru se întâmplă parțial și aici.
Dar, pe de altă parte, cred cu tărie în libera circulație în Europa. Problema este și că trebuie să găsim o cale de a face mai profitabilă revenirea în țările de origine sau sa găsim un model hibrid în care să putem lucra de la distanță. Și aceasta este una dintre modalitățile prin care putem face față provocărilor demografice. Găsirea unor noi modele de muncă ca să nu trebuiască să ne mutăm în alte țări, ci să lucram remote.
Există o mulțime de oameni care lucrează la distanță în SUA. Cred că numărul de oameni care au lucrat complet de la distanță la locul de muncă este peste 20%.
Aceasta este, de asemenea, una dintre tendințele de care sa ținem cont în încercarea de a atenua aceste schimbări demografice.
În discursul dumneavoastră, menționați adesea faptul că instinctele noastre distorsionează perspectiva în care vedem lumea și tindem să credem ca este un loc mai rău decât este. Care sunt aceste instincte?
Dacă ne uităm la tendința istorică îndelungată, am construit o societate uimitoare.
În ultimii 250 de ani speranța de viață la naștere a crescut de la 40 de ani la peste 70 de ani în întreaga lume. În prezent, în majoritatea țărilor europene speranța de viață este in medie de 75 de ani. Aceasta este o creștere extraordinară în 250 de ani. În același timp creierul nostru nu s-a dezvoltat deloc de când eram vânători-culegători acum 10.000 de ani, iar instinctele care ne-au ghidat atunci sunt aceleași și acum.
Cealaltă problemă este ca ne e greu să identificăm problemele care nu sunt evidente.
Încă experimentăm lumea într-un mod foarte direct. Vrem să auzim, să mirosim și să vedem o problemă. Apoi, ne confruntăm cu provocări precum schimbări structurale uriașe în domeniul demografic. Ne confruntăm cu încălzirea globală.
Aceste schimbări, aceste riscuri care sunt mult mai mai mari decât inflația sau că o cafea costă cu 10% mai mult decât ieri și salariul meu nu-mi dă aceeași libertate de cumpărare decât în urmă cu un an, din cauza inflației.
Acestea sunt lucruri pe care le pot auzi și simți. Le simt cu adevărat. Dar aceste schimbări despre care vorbim și asupra cărora ar trebui să ne concentrăm, cum ar fi schimbările structurale demografice în care ne îndreptăm, emisiile noastre de C02 nu mă afectează în același mod.
Trebuie să le experimentez. Trebuie să mă uit la date. Și asta e problema, pentru că intuiției noastre nu-i place să se uite la date. Intuiția noastră vrea să vadă lucruri dramatice și să le rezolve. Vrea să simtă și să experimenteze lucruri care îi atrag atenția, nu vrea să mă uit în Excel-uri uriașe și sa găsesc acolo îndrumări cu privire la ceea ce este cel mai important.
Avem două moduri de a gândi. Pe de-o parte avem o gândire rapidă, fierbinte, intuitivă.
Aceasta ne ghidează de cele mai multe ori. Iar noi interpretăm lumea în acest fel tot timpul, prin intuiție. Apoi avem un alt mod de a gândi care este mai degrabă o gândire lentă, rece și rațională. Dar această parte a creierului este destul de leneșă și nu ne place să o folosim pentru că nu este ceva care să ne vină automat.
Ne confruntăm cu schimbări structurale lente în societatea noastră. Ne confruntăm cu schimbări structurale lente în ecosistem, în sistemul meteorologic global.
Nu le vedem, nu le trăim, nu le simțim, nu le putem simți. Probabil că nimeni dintre cei pe care îi cunoaștem nu va fi afectat direct de ele.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.