Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

Andrei Lasc, tânărul care scrie poezii „vii”: „Mi-am promis că o să scriu așa cum vorbesc, nu o să folosesc inversiuni doar ca să obțin o rimă”

Andrei Lasc

„Te aștept să vii în fugă/, să-ți iasă părul din glugă/, te aștept să vii odată/, ciufulită, nemachiată./ Te aștept cu-n nod în gât/ să apari și să atât.” Când Andrei Lasc a scris aceste versuri, se afla într-o călătorie în India și urma să se întâlnească cu o fată. Se gândea atunci cât de puțin importante sunt, în relațiile dintre oameni, lucruri precum imaginea sau artefactele care te fac să arăți bine. A scris astfel o poezie în care a vrut să arate că esența acelui moment era prezența, nu aparența. „Am vrut să arăt ce este important, că nu hainele contează, că nu machiajul poate să provoace acea stare de așteptare”, spune Andrei Lasc, omul care aduce poezia în viața prietenilor săi de pe Facebook. 

Povestea lui Andrei, pe care vă invităm să o citiți mai jos, face parte din campania #surprindeesența susținută de Silva, prin care vă arătăm oameni care și-au transformat pasiunea în meserie.

„Existau diferite glume: Eminescu a murit, te-ai născut prea târziu…”

Absolvent de Publicitate la SNSPA, dar și al Universității Alternative, acesta a fondat în urmă cu un an site-ul poevie.ro, în care își descrie, cu ritm și rimă, stările și gândurile. „Când am început să scriu, mi-am promis că o să scriu așa cum vorbesc - nu o să folosesc inversiuni doar ca să obțin o rimă, nu o să folosesc cuvinte pe care nu le folosesc în mod normal doar ca să rimeze. Dacă mă apuc să scriu și îmi dau seama că este mult prea metaforic și nu aș vorbi așa ceva la un ceai sau la o bere, nu mai public. Acesta cred este unul dintre motivele pentru care Poevie începe să prindă”, spune Andrei Lasc. A scris prima poezia în clasa a treia, dar a început să scrie constant în liceu, când profesoara lui de română îl trimitea constant la concursuri literare. „Scriam cu ritm și rimă, în timp ce ceilalți scriau în vers alb. Existau diferite glume: Eminescu a murit, te-ai născut prea târziu… Dar nu pot să scriu în vers alb, deși am prieteni care o fac”, explică el.

Esența unei stări: „Azi mă iert eu pe mine/ Pentru tot ce am trăit/ Învăț să mă iubesc/ Chiar dacă…….”

Un alt lucru pe care nu îl poate face este să scrie fără să înțeleagă esența sentimentului pe care îl trăiește. „Dacă nu îmi este clar ce stare trăiesc, o mai las, mai multe astfel de poezii lăsate la dospit”, spune tânărul.

Cum poezia îți permite să înțelegi și să te înțelegi mai bine, Andrei Lasc a început acum un nou proiect, în colaborare cu o psihoterapeută: poeziile care pot fi folosite în terapie. „Azi mă iert eu pe mine/ Pentru tot ce am trăit/ Învăț să mă iubesc/ Chiar dacă…….”. Pe linia punctată, acesta dă cuvântul cititorului - o tehnică nouă pe care o folosește în ceea ce numește poeviile sale, poeziile vii. Uneori, acest lucru poate însemna alterarea mesajului inițial, alteori îl încarcă de o nouă semnificație. Însă va continua să lase din vreme în vreme spațiul liber pentru cititori, ca să inițieze un dialog cu ei și să îi apropie de poezie. 

Să faci poze cu ochii, nu cu telefonul

Un alt mod prin care Andrei las se apropie de oameni este prin călătoriile sale, în țări precum India, Thailanda sau Nepal. 

„În India am dat de foarte mulți oameni buni care m-au ajutat în diferite ipostaze, mi s-a stricat telefonul în a doua săptămână, iar eu am stat două luni acolo. Nu a fost un capăt de țară, vorbeam cu străinii, îmi arătau unde e stația de autobuz sau diferite locuri în care trebuia să ajung. Am pățit același lucru în Thailanda și primele zile a fost foarte ciudat, obișnuiam să bag mâna în buzunar după telefon să fac poze sau să mă uit pe Google Maps. Apoi începi să descoperi că ai simțul orientării, începi să te obișnuiești să reții de unde vii și încotro te duci și să faci poze cu ochii, nu cu telefonul”, spune Andrei Lasc, care tocmai a terminat de scris un jurnal de călătorie. 

„E scris la timpul prezent, ceea ce e un pic atipic. E scris fără dialog, ca și când m-ai auzi pe mine vorbind la telefon. Tu nu știi ce e de partea cealaltă și deduci ce se întâmplă din ceea ce îți spun eu. E foarte mult suspans, pentru că nu știi ce o să se întâmple. Chiar dacă ajungeam la timp la aeroport, eu descriam întâmplarea așa cum am trăit-o, pe scuter, cu ambuteiaj pe stradă, nu știu dacă o să ajung la timp și dacă o să prind avionul”, spune Andrei Lasc. Cartea „07:07” se află în faza de precomandă și a fost trimisă, cu sprijinul cititorilor, la tipar.

Fotografii: Andrei Lasc

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult