Imagine de la protestul împotriva lui Călin Georgescu//Foto: Inquam Photos / Virgil Simonescu
De câteva zile am sentimentul că m-am blocat într-un coșmar. Oameni care înainte vorbeau normal unii cu alții, chiar dacă aveau alte puncte de vedere, acum par a fi în stare de absolut orice ca să demonstreze că au dreptate. Nimeni nu mai ascultă ce au alții de spus, tuturor le place să-și audă propriile voci, care le confirmă propriile convingeri. O radicalizare ca nicio alta din istoria ultimilor ani pare să domine peisajul. Efortul de a-l înțelege pe celălalt, de a auzi ce spune el e deja mult prea mare și aproape de netolerat. Număram zilele până la turul al doilea al prezidențialelor cu speranța că lucrurile se vor tranșa și, mai ales, se vor așeza. Sigur, direcția poate fi oricare din punctul acela, dar este clar că menținerea unei astfel de tensiuni la nivelul unei societăți e toxică. Și fiecare zi de tensiune vine la pachet cu noi și noi frustrări care se adună în noi până când într-o zi nici să ne conținem nu vom mai putea. Pe fondul acesta de tensiune majoră și cumulativă, vin vești noi.
De la Curtea Constituțională a României, care anunță că va judeca două sesizări de fraudare a votului de duminica trecută și, dacă va fi cazul să se probeze vreo interferență externă sau internă care să fi compromis rezultatul alegerilor, ele vor fi anulate. Colac peste pupăză, Iohannis, care tace încă din ziua votului, a convocat CSAT-ul pentru a vedea dacă au existat breșe de securitate în desfășurarea primului tur al prezidențialelor, exprimate ca drept „posibile riscuri la adresa securităţii naţionale generate de acţiunile unor actori cibernetici statali şi non-statali asupra unor infrastructuri IT&C, suport pentru procesul electoral”. Iar foști judecători CCR vorbesc despre posibilitatea reală a anulării alegerilor.
Este exact lucrul de care nu aveam nevoie astăzi: de un nou motiv pentru inflamarea societății. Într-un context în care studenții sunt deja în stradă pentru a-și striga nevoia de libertate și frica de totalitarism, iar susținătorii lui Călin Georgescu le transmit pe rețelele de socializare că le-ar sta mai bine la Colectiv „să se joace cu artificii”, vestea că alegerile au un puternic efect inflamator. Și nu știm dacă susținătorii lui Georgescu, deranjați de faptul că liderul lor e împiedicat să devină și liderul țării, nu vor considera că ar fi cazul să și demonstreze ceva. Și să avem parte, pe lângă acest climat tensionat și pe lângă riscul de a aluneca sub o influență externă periculoasă, și violențe stradale.
Anularea alegerilor este, în sine, o idee absolut stranie, căci, dacă sunt dovezi pentru interferențe externe în alegerile din România, de ce n-au fost ele prezentate înainte de servicii? Și dacă sunt dovezi de fraudare, de ce nu s-au prezentat imediat după scrutin? Povestea asta cu anularea alegerilor de către CCR nu face altceva decât să genereze un nou val de tensiune, chiar înainte ca judecătorii să fi luat o decizie. Și numai de tensiune suplimentară nu mai aveam nevoie acum. În realitate, luarea unei astfel de decizii înainte de parlamentare va arunca societatea în aer. Și e clar că cineva se joacă cu chibriturile pe lângă butoiul cu benzină.
Șocul inițial al rezultatului primului tur al prezidențialelor începuse să treacă și societatea se mobiliza. Chiar și în social-media lucrurile începeau să se normalizeze. Boții și trolii erau tot mai firavi, iar pe Tik-Tok și pe Meta mulți influenceri au ieșit fie să își prezinte scuzele pentru că l-au susținut pe Georgescu fără să știe cine e, fie să explice în ce constă pericolul de a merge pe mâna unui personaj care vine din trecutul fesenist și care promite că va fi la fel înalt din punct de vedere moral ca mareșalul Antonescu. Care e susținut puternic de grupurile de extremă dreaptă din toată țara, care nu sunt interesate de întâlnirile lui Georgescu la ONU cu reptilienii, nici de firul divin care se rupe de fiecare dată când o femeie trece printr-o cezariană.
Deci, cum spuneam, anticorpii societății începeau să acționeze. Mai lent, un pic tardiv, dar deloc fără speranță. O decizie de anulare a primului tur de scrutin al prezidențialelor ar fi un dezastru. Am lua coșmarul de la capăt. Și în orice clipă, pe fondul acesta de tensiune prelungită, un chibrit ar putea oricând să alunece pe nesimțite și să atingă butoiul cu benzină. Scenariu pentru care niciunul dintre noi nu e cu adevărat pregătit azi, indiferent de care parte a baricadei ne aflăm.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
E o consecință a corigențelor individuale și de partid..
Partidele trebuie să salveze democrația salvându-se pe ele. Trebuie să recâștige un dram de credibilitate. Oamenii nu pot fi aburiți la nesfârșit.. Altfel pericolul unei dictaturi se mărește. Uitați-vă la vox populi pe tema asta.
Pozna generată de pe Tiktok ne-a semnalat că avem o spărtură în burta corăbiei. Asta nu scuză încercarea de a o astupa cu orice-avem la îndemână.
CCR-ul a fost și este partizan. Dacă pierzătorii (cum bine spune cineva aici) vor să se salveze în felul ăsta, înseamnă că nu au învățat nimic..
Nici prezumtiva alianță cu PSD nu miroase îmbietor. La fel ca și refuzul unei confruntări față-în-față cu inamicul, la TvR.
Cum rămâne cu respectul pentru poporul român care vrea să vadă dezbaterea ? Păi uităm, de la o zi la alta, ce declarăm.. ?
Și în afară de o televiziune, nimeni nu suflă un cuvințel despre dezbaterea asta. Nu cumva se minte prin omisiune ?
Nu uitați să dați cu usturoi pe la uși și ferestre, că sâmbătă e Sf.Andrei..
Românii nu au fost niciodată prea uniți în această perioadă, dar nici dezbinați ca acum. Un val de ură și agresivitate s-a revărsat peste noapte. Se ceartă prietenii între ei, soțul cu soția, părinții cu copiii.
De undeva din întuneric, ascuns de perdeaua tictocului, satana rânjește satisfăcut...
O companie cind angajeaza pe cineva se confrunta cu aceeasi problema. Poate acea persoana minte in CV, poate are vicii incompatibile cu desfasurarea normala a unui program de munca, poate fura. De aceea exista un timp de proba, ba chiar poate fi demis oricind dupa angajarea definitiva, daca faptele sint grave.
De ce consideram normala aceasta situatie pentru un angajator iar pentru o functie in stat nu?
De ce dam vina pe oameni ca nu au stiut ce au ales si nu ne gindim ca procesul in sine este o loterie, caci nu avem cum sa stim cu adevarat cine este acea persoana? De ce nu aplicam aceleasi reguli si politicienilor pe care ii angajam si preferam sa dam vina pe oamenii care i-au ales?