Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De cinci ani, peste 500 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Aproape totul s-a schimbat în 2020, dar oare ne mai dorim să fie lucrurile ca înainte?

Vrajitorul din OZ

Foto: Pacific Press / ddp USA / Profimedia

Începutul unui an nou nu ar trebui să fie un checkpoint real, nu se schimbă mare lucru într-o noapte, dar omul a inventat timpul pentru a putea să înteleagă mai clar ce se întamplă în viața lui și atunci acest concept artificial ne dă și speranță, ne și sperie, dar cel mai important, ne ajută să documentăm evenimente, vieți, întâmplări. Avem nevoie de puncte de verificare, start-uri și finish-uri altfel am pluti fără griji și ne-am lăsa duși de curent în activitate și viață. Sunt și multe voci care susțin că asta ar fi de fapt decizia corectă.

Înainte ca evenimentele anului ce tocmai și-a epuizat zilele să ne dea viețile peste cap, să ne provoace și să ne oblige să facem lucruri pe care le tot amânam, situația nu părea deloc roz. Erau foarte multe persoane care deplângeau starea în care se afla societatea, modul în care se desfășurau afacerile și cât de superficiale deveniseră relațiile interumane. De aceea poate sună destul de ciudat dorința unui număr mare de oameni să revenim la normalitate. Care este totuși normalitatea, cine poate spune cu certitudine că un anumit context este normalitate și altul nu? Normalitatea în care trăim este un termen foarte subiectiv și personal, cred că e mai important să ne adaptăm noi la mediu și să îl facem să se simtă normal.

Am încheiat un an altfel, nu seamănă cu nimic din ce am experimentat până acum. Cred că mai puternică decât teama, anul acesta, a fost confuzia. Nimic nu părea clar, controlabil sau ușor de înțeles. O manifestare mai clară a unui fenomen VUCA nu cred că vom mai avea, în afara unui experiment din cadrul unei lucrări de doctorat în economie. Dacă ar fi trei lecții pe care aș dori să le reținem pentru anul care s-a încheiat, ar fi următoarele.

1. Într-o lume VUCA e greu să planifici pe termen lung și când adaugi o lebădă gri sub forma unei pandemii globale, devine imposibilă și planificarea pe termen scurt. Cu o lebădă gri nu te poți comporta așa cum faceai cu una albă. Agilitate, adaptabilitate, transformare și o cultură deschisă la schimbare au ajutat la tranziție în anul tocmai încheiat și pot fi baza unui început in forță în anul nou.

2. Cine nu învață lecțiile trecutului riscă să repete greșelile. Și e păcat, sunt atâtea greșeli noi de făcut și lecții noi de învățat. Nu era nevoie să le repetăm pe cele de la criza trecută. Dar teama ne-a blocat în zona de confort, unde aveam repere și părea că nu ne vom rătăci. Doar că lumea din jur nu s-a oprit.

3. Pentru a salva omenirea e nevoie să ne redescoperim umanitatea. Oferă înainte să ceri! Înțelege noile provocări pe care le are clientul tău. A fost nevoie să spunem povești care să ne diferențieze de concurență.

Am învățat în urma tornadei care ne-a lovit anul trecut că, așa cum a pățit și Dorothy cu al ei Toto, nu mai suntem în Kansas. Și drumul de întoarcere nu va fi așa de ușor. Va trebui să urmăm drumul de caramidă galbenă și să ne asigurăm că după călătoria asta vom avea mai multă întelepciune, o inimă mai mare și destul de mult curaj pentru a reuși să întelegem cine suntem noi după toate aceste intâmplări. Care este noua scenă pe care activăm și care este rolul nostru de fapt. Și cu cât mai repede întelegem că nu e niciun vrăjitor în Oz care să ne ajute, ci totul depinde doar de noi, cu atât mai bine. Dorothy ajunge într-o lume necunoscută, în care realitatea pe care o știa nu mai există, iar regulile jocului sunt schimbate. Alături de prietenii ei, Sperietoarea, Omul de Tinichea și Leul, pleacă în căutarea acelor lucruri de care cred ei că au nevoie pentru a se integra în lume.

Și noi, în 2021 avem nevoie de aceleași lucruri, mai mult sau mai puțin.

Avem nevoie de înțelepciune ca Sperietoarea, iar de cele mai multe ori, fără să fim mereu conștienti, o avem deja. Trebuie doar extrasă din toate experiențele trăite, greșelile făcute și lecțiile învățate în anii trecuți. Doar să ne deschidem mintea către învățare și să aplicăm cu mai multă încredere ceea ce deja știm. Trebuie să investim în educatie și în dezvoltarea noastră pentru a rămâne relevanți.

Avem nevoie de mai multă inimă, precum Omul de Tinichea. Să nu mai fim egoiști, să construim comunități mai unite, echipe mai puternice și parteneriate bazate pe obiective comune. Să ne pese de clienți, colegi și parteneri, cu adevărat și nu doar pentru că astfel vom avea ceva de câștigat. Să pariem pe empatie, emoție și povești care aduc oameni împreună.

Avem nevoie de curaj, ca Leul, pentru a începe proiectele amânate, pentru a aplica la acel job unde nu credeam că avem abilități, să începem afacerea aia genială sau poate să ne cerem iubita de soție. Să avem curaj să ieșim din zona de confort, să acceptăm noul context și să nu mai încercăm să îl schimbăm. Și să ne adaptăm noi la mediul înconjurător și să nu mai credem că putem să schimbăm pe alții. E mai simplu să modificăm ce putem controla.

Și nu în ultimul rând, să ne gândim că depinde noi să ne întoarcem în Kansas, dacă vom aștepta ajutor de la vrăjitori de mucava, care construiesc spectacole de fum și oglinzi, riscăm să rămânem blocați. Loviți-vă călcâiele, iar pantofii voștri de rubine vă vor duce acasă, fie ca ea este cea dinainte de pandemie sau una nouă, mai frumoasă, mai bună. Răspunsurile pe care le căutăm, de cele mai multe ori, sunt deja la noi, trebuie doar să credem.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Nu înțeleg de ce e nevoie să folosim atâtea englezisme când limba română are suficiente cuvinte ca să ne putem exprima pe înțelesul tuturor, mai cu seamă cu cât riscăm să nu ne facem înțeleși având în vedere potrivirea cuvintelor străine cu sensul pe care dorim să-l transmitem cititorilor. Asta poate însemna ori că autorii au intenția să se adreseze numai unei categorii restrânse de cititori - și atunci de ce mai credeți că v-ați ales ca potrivită denumirea platformei drept REPUBLICA - ori autorii vorbesc atât de frecvent engleza încât le este jenă să mai folosească româna, ori că nici ei nu stăpânesc exact sensul cuvintelor pe care le exprimă în engleză, ca și cum n-au ajuns să le cunoască pe deplin. Dacă eu pot să înțeleg cum de copiii din comunitîțile românești din străinătate se rușinează să mai vorbească românește, deși au învățat să vorbească în limba maternă, nu pot înțelege cum de unii dintre jurnaliști (în speță contributori), simt nevoia să-și dea aere în engleză.
    • Like 1
  • Frumos. Multumim
    • Like 0


Îți recomandăm

Tânără la calculator

Academia prietenoasă de IT Wantsome și-a făcut în ultimii patru ani o misiune din a ajuta profesioniști din toate domeniile să facă tranziția spre o carieră de succes în domeniul tehnologiei informației, prin cursuri care urmează atent cerințele companiilor IT, prin sesiuni de practică și printr-o activitate intensă de mentorat calibrată pe nevoile lor. (Foto: Getty Images)

Citește mai mult

Marc Areny

Marc Areny este de origine catalană, este cetățean spaniol și francez și a venit în România în urmă cu 10 ani. Este unul dintre primii din Europa care a identificat o nouă nișă de piață: convertește mașini cu motor termic în mașini electrice.

Citește mai mult