Sari la continut

Ne vedem live pe Republica!

Facem anul ăsta un pas mai departe în această călătorie care ne-a unit: construirea unul loc al dezbaterii, al schimbului de idei, al bunului-simț. Lansăm un nou spațiu unde ne putem întâlni. Comunitate.republica.ro este locul unde ne vedem live.

Ar trebui să dăm mai multă autonomie curriculară școlilor și mai multă libertate profesorilor. Despre noile planuri-cadru pentru liceu

elevi liceeni

Foto: Getty Images

Luați de avântul dezbaterii pro și contra vaccinării și concentrați pe tema deschiderii școlilor, puțini am observat că s-a strecurat în spațiul public propunerea de dezbatere a planurilor-cadru pentru liceu. Of. Încă una, îmi veți spune, poate, cu năduf. Da, boieri dumneavoastră, și încă una esențială pentru viitorul școlii românești. Știți, e ca-n bancul acela: de ce te apuci mai întâi? De problemele urgente sau de acelea importante?

Constat că planurile-cadru intră cu succes în ambele categorii.

Să le luăm cătinel și cu răbdare.

În primul rând, apreciez faptul că aceste documente au fost propuse spre modificare. Era musai. Nu s-a mai umblat la ele de prin 2009 toamna, de când au intrat în vigoare. Între timp, au apărut domenii noi de activitate, perspectiva unor joburi la care nici nu visam acum zece ani, provocări precum pandemia care au schimbat fundamental maniera în care ne raportăm la locul de muncă. Traversăm o epocă istorică imprevizibilă, care reclamă alte abilități și competențe decât cele cu care ne-am obișnuit precum și o mare capacitate de adaptare la neprevăzut.

Dar să zăbovim o clipă, din respect pentru cititorul mai puțin avizat, pe definiția acestor documente. Ce iaște, carevasăzică, planurile-cadru?

Imaginați-vă un set de acuarele cu tot felul de culori. Fiecare culoare înseamnă o materie, căreia îi este alocat un anumit număr de ore. Cu ajutorul lor, școala ar trebui să zugrăvească pe pânză profilul viitorului absolvent. E nevoie de multă măiestrie să alegi cele mai potrivite nuanțe, să știi să le combini, să le pui în cantitatea potrivită, să nu lași spații goale, să existe un echilibru cromatic între formă și conținut, în așa fel încât tabloul să fie unul complet iar portretul să fie cel al unui tânăr sigur pe el, responsabil și fericit.

Avem un astfel de tablou prin actualele planuri-cadru?

Nu. Nu îl avem.

Ce avem acum este un desen rudimentar, redat în culori tari, fără nuanțe, reminiscență a revoluției industriale, unde chipul absolventului nu exprimă nici o emoție, trăire sau pasiune. Este înfățișarea unui robot care, după finalizarea studiilor, trebuie să-și ia cuminte rolul de rotiță într-un angrenaj uriaș care nu mai știe pentru ce funcționează.

Hai să visăm puțin.

Să ne imaginăm că penelul cu care zugrăvim portretul viitorului absolvent nu mai este ținut de cineva sensibil la presiunile sindicatelor. Numai așa, de dragul de a păstra niște ore sau catedre. Uite, eu nu aș mai lăsa un contur atât de gros între profilul umanist și cel real. Cum ar fi dacă unui absolvent de mate-info i s-ar insufla în școală gustul pentru filosofie și psihologie. Muzică. Poezie. Artă. Să i se cultive (ceva mai mult) înclinația pentru o viață trăită armonios și reflexele de a aprecia frumosul și binele. Cum ar fi dacă un june învățăcel de la filologie sau științe sociale ar fi în relații mai bune cu gândirea matematică. Rațională. Mai familiarizat cu științele exacte, cu noțiunea de experiment științific, cu ipotezele, demonstrațiile, procesele aferente. Să înțeleagă, de pildă, cum funcționează un vaccin. Mă iertați, n-am găsit altă rimă.

Dar hai să vedem ce mai găsim prin paleta noastră de culori. N-ați vrea să mai punem și ceva mai multă educație fizică? Educație. Fizică. Sportul nu este ceva pe care trebuie să-l facă doar cei orientați spre performanță. Sportul, mișcarea, un stil de viață sănătos, o nutriție echilibrată, toate acestea sunt indispensabile unui viitor cetățean care să stea cât mai departe de spitale și farmacii. Ce-ați zice și de ceva educație financiară? Educație antreprenorială. Să-l ajutăm pe tânărul nostru cetățean să-și gestioneze ceva mai bine banii. Să-și proiecteze ceva mai realist proiectele personale. Să nu mai avem o societate care stă cu mâna întinsă la stat pentru zece lei în plus la salariu sau la pensie. Uite, eu aș mai adăuga și un pic de educație sexuală. Pentru a nu mai avea un procent atât de mare de minore însărcinate și destine făcute praf. Pentru a înțelege noțiunea de consimțământ. Pentru ca băieții de astăzi să înțeleagă că femeile de mâine nu sunt proprietatea nimănui iar nu este nu.

Hai să facem doi pași în spate și să ne privim capodopera. Parcă prinde contur, nu?

A, mi se pare că acolo, în dreptul frunții, i-am putea zugrăvi absolventului nostru și o expresie de meditație și reflecție. Uite, înmuiem penelul într-un pic de istoria religiilor. Educație spirituală. O perspectivă comparată a religiilor, o raportare rațională și echilibrată la orientările filosofice nonteiste și înțelegerea noțiunii de secularism. Cum ar fi ca, pentru societatea noastră de peste zece, douăzeci de ani, certurile religioase, atentatele teroriste, fanatismul și ura să rămână doar o amintire?

Să învățăm să trăim în pace cu toții, acceptându-ne cu seninătate credința sau necredința.

Știți cum am putea face noi toate aceste lucruri posibile?

Dând mai multă autonomie curriculară școlilor. Mai multă libertate profesorilor. De ce să avem aceleași planuri-cadru pentru nu știu câte sute de mii de elevi? O școală din mediul rural are alte nevoi decât una de la oraș. Elevii dintr-o zonă defavorizată au alte provocări decât cei dintr-o zonă mai dezvoltată. Uite, curriculum la decizia elevilor. Cum sună? Sigur, un curriculum bazat pe ceea ce poate oferi școala și profesorii ei. Dar asta ar însemna mai mult spațiu acordat orelor la libera alegere a școlii. Nu ea știe cel mai bine care-i sunt nevoile și perspectivele? Elevii, părinții și profesorii sunt parte a comunității iar ceea ce se întâmplă în sala de clasă ar trebui să susțină dezvoltarea și progresul tuturor. Cum ar fi dacă școlile ar fi privite nu ca o sursă inepuizabilă de cheltuieli, ci ca pe cea mai sigură investiție în viitor?

Na, că am făcut și un pic de peisaj în spatele personajului nostru. Câteva raze de soare. Ceva mai mult verde. Și un cer parcă mai albastru. Mă rog, eu atât m-am priceput.

Dumneavoastră ce credeți că mai trebuie?

Uite, poftim pensula.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Programa fiecarei materii trebuie aruncata la gunoi si rescrisa 2021. Educatie financiara, alimentara, sexuala, psihologie, dezvoltare personala, educatie de cuplu, educatie relationala, educatie juridica, civica, elemente de Cod Rutier, ecologie, istoria religiilor, cultura generala muzicala, de film, literatura, medicina, internet - valoare si pericole, astea iti folosesc in viata. Nu teorema lui Leibnitz, istoria imbecila prezentata etatist, religia, chimia putreda de nimicuri si nelegata de nimic practic, fizica fara experimente, geografia mizerabila.
    • Like 0
  • Profesorii au facut mereu ce au vrut la ore. Cred ca mai mult din jumatate din profesorii pe care i-am avut, si mai mult din jumatate din ore, ne lasau de capul nostru, sau predau in dorul lelii, sau dictau din carte si noi scriam...si la ascultat ne ridicam si unii repetau din memorie, altii citeau pe furis/shoptit etc. , unii profesori povesteau din cartile citite si de departe au fost cele mai captivante ore pe care le-am avut, asa profesorul de istorie mi-a ridicat la fileu pe Sinkiewicz, profesorul de fizica de oscilatii si caderea podurilor la romani si tot felul de situatii practice unde intalnim mecanica, profesoara de statistica din universitate ne-a predat in 2 cursuri ce a vrut ea din programa si restul 10 ce a considerat ea ca ne util din afara programei etc.
    Ce lipseste la profesorii romani nu e doar o programa adecvata ci lipsa unei metodologii si carentele pedagogice ! si astea nu vin nici din saracie nici de la minister sau inspectorat ci de la lipsa dorintei cadrului didactic sa citeasca despre metodologia Shanghai, despre Montesorri sau Waldorf, etc. , ca nu mai e nevoie de dictat ci e suficient de dat fise de citit inainte si dezbatut cu elevii, mai ales acum, online, unde ajunge de trimis o fisha pe email si urmatoarea ora sa ii puna sa discute intre ei/argumenteze ce ce au inteles, explice ce nu au inteles, ghidare pt a studia singuri inainte, da tema sa scrie un eseu pe tema respectiva, si temele trimise pe email. Copila mea e in alta tara la scoala, pana si la sport in scoala de acasa a venit profesorul cu o tema colectiva pt scoala de acasa: un site unde fiecare copil marcheaza cat a mers, scopul sa adune 1000km toata clasa!! , la matematici primeste fishe cu noi exemple si noi metode asa incat copila singura descopera ca se poate si altfel, ca apar si noi notiuni etc. ca fiecare are un nume etc. Evident nu toate cadrele didactice sunt la fel de interesate si apropiate de varsta si mintea clasei....
    • Like 0
  • Eu cred că oamenii (şi şi profesorii) trebuie întâi să înveţe să fie liberi, şi cum să se poarte cu libertatea lor. Acest lucru s-a văzut foarte bine de la iniţierea "săptâmânii altfel", care a fost înţeleasă de toată lumea drept săptămână de excursii, în cel mai bun caz, vizită la muzee. Puţine cadre didactice au oferit sesiuni de "debates", diferite proiecte, vizită la staţia de epurare a apei - la ecologie, activităţi didactice atipice, ne convenţionale....... A mai fost odată vorba că au profesorii libertatea să facă în 20% din oră, ce doresc ei. Tare curioasă sunt ce s-a întâmplat cu procentele respective. În "cadrul" acela trebuie definită şi libertatea, trebuie ajutaţi profesorii s-o folosească, conform intenţei celor care o dau....
    • Like 0
  • Cum sună educația juridică, educaţia rutieră, educaţia pentru mediu, educaţia bunelor maniere?
    • Like 1


Îți recomandăm

Tânără la calculator

Academia prietenoasă de IT Wantsome și-a făcut în ultimii patru ani o misiune din a ajuta profesioniști din toate domeniile să facă tranziția spre o carieră de succes în domeniul tehnologiei informației, prin cursuri care urmează atent cerințele companiilor IT, prin sesiuni de practică și printr-o activitate intensă de mentorat calibrată pe nevoile lor. (Foto: Getty Images)

Citește mai mult

Marc Areny

Marc Areny este de origine catalană, este cetățean spaniol și francez și a venit în România în urmă cu 10 ani. Este unul dintre primii din Europa care a identificat o nouă nișă de piață: convertește mașini cu motor termic în mașini electrice.

Citește mai mult