Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Arthur nu era român

Arthur - Agent Green

Foto: Agent Green / Handout / EPA / Profimedia

M-a revoltat cumplit moartea acestui urs despre care sigur se va vorbi câteva zile după care va fi dat uitării, așa cum se întâmplă de fiecare dată. Fiindcă din păcate, nu învățăm absolut nimic din mizeriile pe care le fac mulți, toate generate de corupție. Ne împopoțonăm în ii de ziua iei, de ziua națională, dar nu suntem cu adevărat români, ci doar mimăm, ne place doar să pozăm. Am fi români dacă am refuza șpaga, dacă am salva patrimoniul care înseamnă tradiție și identitate, dacă atunci când am ocupa o funcție ne-ar preocupa să modernizăm, să înfrumusețăm, să îmbunătățim calitatea vieții, să lăsăm ceva în urma noastră. Am fi români, dacă am face ceva pentru cineva fără a cere în schimb vreun avantaj, dacă nu am arunca mizeria pe lângă coș sau în pădure, fiindcă nu ne vede nimeni. Dacă am iubi natura și nu am permite altora s-o distrugă, dacă nu am maltrata un animal nevinovat, dacă am lua atitudine atunci când asistăm la încălcarea unei legi și nu am închide ochii. Am fi români când nu am profita de cei sărmani, manipulându-i pentru a obține avantaje electorale. Am fi români când i-am primi cu drag și demnitate pe cei străini și nu le-am da motive de confirmare a imaginii negative pe care o avem ca națiune. Dimpotrivă, ar pleca acasă cu altă impresie și ne-ar respecta.

Până atunci, să mai lăsăm ipocrizia, că suntem ridicoli.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Nume check icon
    100% de acord.
    • Like 0
  • Subscriu ideilor dumneavoastră.
    • Like 0


Îți recomandăm

Ayatollah Ali Khamenei Teheran / sursa foto: Profimedia

Liderul suprem al Iranului, ayatollahul Ali Khamenei, a fost ucis în atacurile coordonate SUA-Israel, de sâmbătă dimineața, de la Teheran. Presa de stat iraniană notează că Ali Khamenei a fost ucis în biroul său, în primele ore ale zilei de sâmbătă, în timp ce „își îndeplinea îndatoririle”. Presa de stat iraniană a anunțat, de asemenea, că fiica, ginerele și nepotul ayatollahului au fost uciși într-un atac.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Totalitarismul feroce al conducerii Iranului este echivalent cu totalitarismul nazist, care nu a cedat nici când a murit Hitler; în locul național-socialismului, religia musulmană dusă la extrem. Corpul Gardienilor Revoluției Islamice = SS. Disprețul și cruzimea cu care omoară zeci de mii de iranieni, demne de Führer.

Citește mai mult

Violenta domestica / sursa foto: Profimedia

Știu cum arată o casă în care o femeie a fost lovită, pentru că, în aproape 30 de ani de muncă în protecția copilului, am intrat în destule case în care aerul era prea greu ca să respiri normal. Case în care copiii vorbeau în șoaptă, fără să li se ceară. Case în care mama trăgea mâneca în sus și spunea că s-a lovit de ușă, cu ochii în pământ, în timp ce copilul se uita fix la mine, de parcă voia să-mi spună altceva, dar învățase deja că tăcerea e mai sigură decât adevărul.

Citește mai mult

Steag Iran / sursa foto: Profimedia

Mă amuză specialiştii care explică, cu un zâmbet doct şi o hartă colorată în spate, că ştiu exact ce va urma în Orientul Mijlociu. Dacă ar fi fost atât de simplu, şahinşahul ar fi murit pe tron, Khomeini ar fi rămas un exilat pitoresc într-o Franţă în care intelectualii de stânga îi adulau pe revoluţionari, iar experţii occidentali nu ar mai fi fost nevoiţi să îşi rescrie memoriile explicând cum „semnalele existau” şi în 1979, dar n-au fost interpretate corect.

Citește mai mult