Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

De la director prosper de firmă, la executat silit de bancă. O poveste despre cum deciziile neinspirate și lipsa educației financiare pot produce tragedii

Bărbat deprimat

Foto: Getty Images

Notă: Acest text este scris după un caz real

Mă numesc Mihai, acesta este un pseudonim.

Am fost și eu pe rând șoim al patriei, pionier, comandant de grupă, de detașament. UTC-ist nu am mai apucat să fiu pentru că a venit un anumit Crăciun în care ne-am primit “rația de libertate”. Mi-am primit-o și eu. Aveam fix 17 ani atunci, abia împliniți. Eram în clasa a XI-a. Înainte de vacanța de iarnă tovarășa dirigintă ne dăduse temă să facem rezumatul discursului de la congresul al XIV-lea și eu taman scriam la el când am văzut la Televizor ca al XV-lea nu va mai avea loc. Când ne-am întors din vacanță tovarășa s-a transformat în doamnă și mai târziu în revoluționar.

Anii au trecut, eu am crescut, am făcut și facultatea și după ce am terminat m-am așezat la rând pentru rația de libertate. Și nu am stat mult acolo pentru că prin 2000 un investitor luminat mi-a deschis ochii și m-a angajat să vând credite. Am vândut atât de bine încât în curând am ajuns director al firmei de brokeraj. Îmi mergea bine. Cu primul salariu mi-am luat mașină și gata, de acum nu mai trebuia să mă înghesui cu toată plebea în tramvai.

Toți mă invidiau, colegii de liceu, cei de facultate, băieții de la bloc, vecinii. Aveam mașină, aveam nevastă frumoasă, vacanțele de la Eforie le-am schimbat cu Grecia și Turcia. Când m-am însurat mi-am făcut luna de miere în Republica Dominicană. Frumos acolo! Superb! Dacă există un Rai, exact ca acolo ar trebui să fie.

Prin 2007 soția m-a anunțat că e însărcinată. Super! Primul meu copil! Și e și băiat! O să-l fac mare, director ca mine. E un copil norocos că mă are pe mine tată! Creditele se vând ca pâinea caldă, banii vin în cont. Orice prost poate lua credit, mai ales acum după ce gradul de îndatorare a crescut la 70%. Nu tre’ să fac nimic și banii curg. Nu ies din casă cu bani de buzunar mai puțin de 500 lei. E clar, sunt un norocos! Cineva acolo sus mă iubește!

A venit 2009, soția e iar însărcinată. La serviciu încă merge treaba, însă totuși nu înțeleg, de ce nu se mai vând credite? Anul trecut, prin octombrie economia bubuia ! De ce acum a început să scadă piața? Dar nu-i nimic, sigur o să-și revină în curând. Ce naiba, lumea vrea să cumpere, noi avem bani de dat. La anul sigur o să fie la fel de bine ca în 2008, dacă nu, mai bine!

2010, soția a născut. Avem o fetiță. Superbă, seamănă perfect cu mine. La serviciu e nasoală treaba. Se discută despre închiderea prăvăliei. Ce dracu’ mă fac dacă se închide? Am 2 credite, am două apartamente ipotecate, iar unul e al mamei! 

Dar totuși nu cred că se poate întâmpla asta. De ce naiba să închizi o firmă care ți-a scos atâția bani?! Ehehehe, câte credite am mai vândut! Mi-am luat și eu, în CHF. Păi cum să nu-mi iau dacă era cel mai bun produs de pe piață, dobânda cea mai mică, și îl și vindeam eu? Eu nu sunt ca alții, eu pun pasiune în ceea ce fac și nu pot vinde ceva dacă nu cred în acel produs.

Mai târziu, tot în 2010. Gata, firma s-a închis. Dar nu-i nicio tragedie, știu ce să fac. Intru eu în concediu de întreținere copil, măcar iau cei 3400 lei indemnizație iar soția se duce la job. Păcat că e bugetar și are salariul pe care îl are. Iar pe lângă faptul că e așa cum e, l-au mai și tăiat ăștia! 25%! Cică e criză! O fi, așa o fi, dar de ce să plătim noi pentru asta? Eu am 5000 lei rata. CHF a tot crescut, iar venituri tot atât ! Ce să le dau de mâncare la copii? Dar lasă, că o să-mi găsesc eu ceva, nu-i dracul chiar atât de negru. Am experiență, am fost director la firma de brokeraj, pot să vând ceva.

2011. Încă nu mi-am găsit de lucru. Am fost la tot felul de interviuri. Piața e blocată și în plus mi se spune ca sunt supra-calificat. Cum să fiu supra-calificat? Vreau să muncesc! Pot să fac orice! Și să car marfa în depozit! Le-am zis asta. Îmi zic OK, te înțelegem, însă acum ești disperat, când o să ai veniturile pe care le meriți o să ne zici “la revedere”, iar noi avem nevoie de un om pe termen lung. Degeaba le explic că am nevoie de o pâine să dau la copii. N-am cu cine vorbi. Dar știu ce fac, o să-mi scot experiența, studiile din CV și sigur o să găsesc ceva.

2011, mai târziu. Tot nu mi-am găsit. CHF a crescut. M-am băgat într-un grup anul trecut și am dat banca în judecată alături de alți 1000 de oameni. Am deschis și ordonanță președințială, dar am pierdut. Dacă aș fi câștigat mi se suspenda rata asta și puteam să trăiesc și eu mai omenește. Oricum, nu mai plătesc decât un credit din cele 2. Toți cei 3400 pe care îi iau eu ca indemnizație se duc pe creditul mare iar din banii soției abia putem să ne hrănim 4 suflete. Iar fetița e mică, are nevoie de scutece, lapte. Îi pun eu pelinci în loc de pampers dar lapte tot trebuie să îi iau că nu sunt mamă, n-am sân! Offff … Când o mai trece criza asta?

2011, spre final. Oamenii din grup au făcut o chetă și mi-au dat banii. Încă există suflete pe pământul ăsta. Cred că Dumnezeu m-a părăsit! M-am apucat și de vândut asigurări. Le vând oamenilor din grup însă tot nu ne ajung banii. Banca mă amenință că mă execută. Și mai rău, au vorbit cu mama și ea mi-a zis că se sinucide dacă rămâne la bătrânețe fără casă. Ce să fac? Am fost tocmai până la Cluj la un interviu însă tot nu a ieșit! Dacă aș avea o portiță să ies din mizeria asta! Ce fel de om poți fi să dai afară din casă 4 oameni dintre care 2 copii mici? Fata nici 2 ani nu are. Ce o să fac când va face 2 ani și nu o să mai încasez nici indemnizația? Ce viitor vor avea copiii mei? O să fie sclavi pe viață să plătească nenorocita asta de datorie!

2012. Tot așa. Ce o să le zic copiilor când vor crește? Am amanetat viitorul nostru, viitorul copiilor noștri! Nimeni nu vrea să-mi dea o bucată de pâine ca să întrețin familia asta! Dumnezeule unde ești? Ai existat vreodată? Dacă da, de ce nu te uiți la mine? Cu ce ți-am greșit? Dacă mă ajuți o să mă duc duminică de duminică la Biserică, jur! Vreau doar să ies de aici. Mama a înnebunit, e panicată că o dau afară din casă! Nevasta mă ceartă zilnic că sunt iresponsabil că m-am băgat în acest rahat. Și au dreptate amândouă.

2012, mai. Plouă de 10 zile. Zilnic. Plouă mărunt ca în luna lui marte, deși suntem în mai, vorba cântecului. Știu ce să fac. În sfârșit am găsit o soluție.

Nu vă voi descrie deznodământul, însă deciziile îndoielnice ne pot pune în pericol nu doar libertatea financiară, ci și alegerile pe care vom constrânși a le lua în viitor.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Ida Ene Ida Ene check icon
    Si totusi:
    Unde sunt banii din cele doua credite?
    Se plange ca nu are bani de rate? Solutia ar fi sa dea banii inapoi, nu?
    • Like 0
    • @ Ida Ene
      Mai doamna, dunmeavoastra ati trecut de clasele primare? E o materie numita Aritmetica... ati incercat?
      • Like 1
  • Asa a fost cu economistii astia in anii 90. Imi parea rau ca am ales ingineria, falimentara atunci. Daca lucrai intr-o banca ti-a pus Dumnezeu mana in cap. Vezi trebuia sa faci ceva mai mult cu banii aia care veneau atunci gramada decat sa o duci bine (ai facut copii, excursii instrainatate, masini etc. + credite). Shakespeare a spus odata: "Placerea mai devreme sau mai tarziu trebuie platita". Nu ti-ai pus problema daca chiar meritai banii aia care soseau garla (raportat efortul pe care il depuneai si plus-valoarea adusa societatii), asa cum unii cu pensii speciale imense nu isi pun problema daca este moral comparativ cu altii care se zbat in saracie. Totdeauna se intoarce roata si chiar daca vine mai tarziu dreptatea vine mai tare, si nu rateaza niciodata.
    • Like 3
  • Din asigurări nu cred că câștigă grozav. Există multe firme de asigurări și oamenii platesc numai asigurările obligatorii la casă și mașină, rar un Casco.
    • Like 1
    • @ Statov Maria
      Of!
      • Like 0
  • Povestea asta a fost scrisa de mii si mii de americani. Multi am cazut in pasiunea consumerismului cand venitul ne-a crescut brusc. Si in SUA putini au ramas cu aceleasi cheltuieli si economisit banii pt vremuri mai grele si batraneturi.
    Aproape jumatate de americani nu au nici 1000 deoparte. Si la ei pensia de stat e fix minim pe economie si nu o au toti.... pensia tre sa si-o faca singuri.
    Copiem consumerismul american (casa mai mare/masina mai mare / farfruii la restaurant mai mari / tv mai mare / burta mai mare etc), avem si consecintele consumerismului american.
    Mai e ceva ce uitam sa copiem de la americani: ca viata profesionala e dinamica si de cateva ori in viata schimbam complet meseria, ca multi au 2 joburi, multi au pensii private la care contribuie de la primul salariu si ala la 16 ani, multi au deschis si inchis cateva mici business in paralel si ca nu e rusine ca angajatii din financial banker sa lucreze si in restaurant etc.
    • Like 5
  • a întrat în politică, unde a fost educat financiar și a primit o diplomă de la o anumită instituție (cazul lui Teodorovici) apoi Mihai a fost numit membru în 7 consilii de administrație la companii de stat întorcând beneficiile de sute de mii de lei binefăcătorilor...
    • Like 4
  • Razvan G check icon
    Povestea este tipica pentru perioada crizei din 2009 - 2011 si cred ca ar trebui sa dea de gandit multora.
    Nu vreau sa par carcotas, dar totusi, daca "Mihai" vindea credite, se presupune ca ar fi trebuit sa aiba un minim de cultura financiara. Asta daca nu le vindea in Obor, pe taraba, la kilogram.
    Poate era un exemplu sa fi lucrat intr-o mare agentie de publicitate, unde pana la un punct erau bani "adusi cu basculanta". Isi lua un Jeep (doua), un apartament/casa (doua) cu credit CHF si apoi nu stia cum sa fuga de banca sa nu il lase in strada, pentru ca jobul disparuse fugerator, la fel ca si bunastarea pe credit.
    Cine a invatat ceva de atunci, e mai bine astazi.
    • Like 4
  • si deznodamantul.....:
    • Like 0
    • @ Livia Gherasim
      Daca personajul Mihai ar fi adevărat, cred ca îşi face degeaba autocritica, din simplu motiv ca nu a vrut decât un singur lucru, sa trăiască bine, ceea ce este un lucru absolut normal si firesc pentru ori ce mamifer de pe suprafata terei, asa cum o maimuţă va dori întotdeauna banana cea mai coapta si homosapiensul Mihai a dorit ceea ce e mai bun pentru el si familia lui, acuzaţia ca Mihai nu ar avea educaţie financiară este un aspect mai mut de cat subiectiv, motivul este foarte simplu, câţi din romani care care au avut au probleme financiare au putut anticipa ceea ce s-a întâmplat după 2008, ca leul se duce in cap in fata francului elveţian, ca base taie salariile bugetarilor si asa mai departe. Toţi cei care au trecut prin momente dificile din punct de vedere financiar in perioada 2008 - 2011 trebuie compătimit, pentru singurul motiv ca au fost prinşi ca soareci in cuşcă, care au reusit sa le depăşea ar trebui felicitaţi, i-ar cei care inca au probleme ar trebui ajutaţi de catre celebrul stat roman, si nu acuzaţi ca ar fi needucaţi pentru ca nu le au cu finanţele, e sunt cei mai multi dintre ei victime ale unui stat neorganizat si condus de nişte impostor si incapabili!
      • Like 0
    • @ Adi Gafita
      check icon
      E normal să vrei să trăiești bine, problemele apar atunci cînd vrei să trăiești bine CU ORICE PREȚ. Ei bine, cînd ai ales așa ceva, vine o vreme cînd trebuie să-ți asumi acest preț și să-l plătești, nu să-ntorci capul către "celebrul stat român" (adică către ceilalți)!
      "câţi din romani care care au avut au probleme financiare au putut anticipa ceea ce s-a întâmplat după 2008, ca leul se duce in cap in fata francului elveţian"
      Bineînțeles, niciunul! Cei care am anticipat asta nu ne-am făcut credite masive (mai ales în CHF!). Mai precis, preferăm să nu consumăm "pe datorie" deoarece MEREU anticipăm că mîine ar putea fi mai rău.
      "Mihai" pare că a înțeles ceva din cele întâmplate în 2008-2010, dvs însă...
      • Like 2
    • @ Adi Gafita
      check icon
      Duplicat
      • Like 0
    • @ Livia Gherasim
      Ala...
      • Like 0
    • @ Adi Gafita
      Delia MC Delia MC check icon
      Autocritica asta retrospectivă e inutilă și distructivă. Măcar a învățat ceva din asta.
      Cel puțin 3 factori au contribuit la faliment:
      -un bancher fără educație financiară personală (cum să te ocupi de credite când tu însuți nu știi să-ți administrezi veniturile și cheltuielile cu riscuri minime)
      -lăcomia care a eclipsat instinctele sănătoase și care te face să cumperi cu banii pe care încă nu-i ai, depinzi de o sursă de venit dependentă la rândul ei maxim de contextul intern și internațional.
      3. a mers cu capul înainte fără să știe ce se întâmplă în lume: în 2008 începuse criza numai Băse o ținea pe-a lui că nu vine nici o criză! O frânare tardivă e mai bună decât niciuna. La sfârșitul lui 2009 s-a aplicat prima tăiere de salarii și era clar tuturor că-i groasă numai Mihai nu aflase încă.
      Cu siguranță se putea trăi bine și cu mai puțin. Am luat și eu credit în 2007 însă cu toată reclama nerușinată la creditele în CHF n-am avut încredere. Era cazul tipic de prea frumos să fie adevărat. Habar n-aveam că această monedă a mai avut mari oscilații și anterior, vorbind după niște ani cu persoane mai educate financiar mi s-a dat întru totul dreptate. Cum naiba de bancherii n-au știut? Ori nu știau - greu de crezut - ori au fost de-a dreptul indiferenți, banul să iasă. Am ratat momentul de schimbare la 70% și am avut in minte pragul de 30% pe care îl consider mult mai sigur. Deși mi se oferea aproape triplu de cât am solicitat vine totuși întrebarea firească: oare cum o să-l plătesc? Așa că am optat pentru un produs mai ieftin cu care să-mi fac treaba dar care să nu-mi împovăreze finanțele peste măsură. După 2 ani a fost clar că prudența m-a ferit de o catastrofă. Însă eu n-am suferit de beția banilor. În ziua de azi fără o minimă educație financiară și prudență ești aidoma ucenicului vrăjitor, exact cazul de față.
      L-or fi ajuns blestemele celor care, îndemnați de bancheri fără scrupule în goană după comisioane, au luat credite masive în CHF și apoi au ajuns la faliment.

      • Like 1
  • Fiind in asigurari, probabil si-a facut ditai polita de asigurare de viata, si apoi ura si la gara! Game over. Ar fi fost totusi mai Ok, sa ne dati si o incheiere la mica poveste...daca tot a-ti scris-o la persoana 1.
    • Like 3


Îți recomandăm

Tânără la calculator

Academia prietenoasă de IT Wantsome și-a făcut în ultimii patru ani o misiune din a ajuta profesioniști din toate domeniile să facă tranziția spre o carieră de succes în domeniul tehnologiei informației, prin cursuri care urmează atent cerințele companiilor IT, prin sesiuni de practică și printr-o activitate intensă de mentorat calibrată pe nevoile lor. (Foto: Getty Images)

Citește mai mult

Marc Areny

Marc Areny este de origine catalană, este cetățean spaniol și francez și a venit în România în urmă cu 10 ani. Este unul dintre primii din Europa care a identificat o nouă nișă de piață: convertește mașini cu motor termic în mașini electrice.

Citește mai mult
text: Ana Maria Masoud / voce: Claudiu Pândaru
sound-bars icon