Am fi putut face mai mult? „Adolescence” este un film pentru părinți, nu pentru adolescenți

E interesant că ideologia asta Incel e un fel de feminism masculin (mecanismul e același, diferă doar genul). Pare o reacție la excesele pe care le-a atins astăzi feminismul.

e interesant cum se vorbeste despre doar cum baietii sunt prinsi intr-un cerc al raului, dar nimeni nu se intreaba de ce oare. oare cand baietii de 13-14-15 ani cresc si vad constant nivelul de misandrie de pe internet cand sunt acuzati si luati la modul general ca sunt violatori, batausi si au doar privilegii in societate cand de fapt nici macar nu s-au sarutat vreodata. oare un baiat de 14 ani cum reactioneaza cand vede ca o mare parte din societate e impotriva lui? nu merge spre cineva care ii zice ca e ok sa devina barbat?


dar de ce nu se vorbeste despre cum fetele sunt prinse intr-un cerc al raului unde misandria e social acceptata si nimeni nu zice nimic?

inainte de a se intreba oamenii cum sa nu mai fie tate asa popular ar trebui sa vada cauzele pentru care sunt impinsi multi baieti tineri spre el

..nu știu alții cum sunt, dar eu m-am folosit de prima ocazie ca să evadez și să-mi cuceresc independența. Chiar dacă ai mei nu m-au sufocat cu controlul vieții mele de "școler" (la liceu, chiar de loc), mocnea în mine ispita aventurii pe cont propriu, curiozitatea de a descoperi ceva nou, de a cutreiera.

Evident că oportunitatea facultății la peste 300 de kilometri de casă, nu putea fi ratată.. :))
Am pretextat desigur (cu o ipocrizie de care mă rușinez și acum..) că-mi doresc studii la cel mai înalt nivel. Și cum pe vremea aia nu puteai pleca afară (decât dacă..), m-am lipit de 5 ani în București, plus un an de armată în unul din regimentele de tancuri care înconjoară orașul. Era lesne de sărit gardul pentru câteva ore afară din cazarmă..

E-adevărat că divertismentul din epoca de aur era drastic limitat. Totuși viața culturală (teatru/cinema/concerte pop-rock/operă/operetă/muzee/simeze/sport) din capitală nu se putea compara cu cea dintr-un modest orășel de provincie. Și-am profitat din plin, fără s-o iau pe calea pierzaniei, dimpotrivă..

Iar viața aia de cămin, n-o s-o uit câte zile-oi avea.. Și pentru că locurile nu ajungeau pentru toți, primele 6 luni am stat la o rudă, dar mi s-a părut un fel de prelungire a supravegherii de acasă.. Cum era s-accept una ca asta..? :))
Mi-am făcut prieteni în stânga și-n dreapta (inclusiv dna.administrator..) și după prima vacanță m-am infiltrat acolo unde-mi doream.

În fine, sunt multe de povestit, dar apropo de tema articolului, îmi aduc aminte de colegii/prietenii care făceau facultatea de acasă și care veneau în cămin pentru atmosfera aia haioasă, sub pretextul că aveau nevoie de un curs sau altul, care le lipsea. Pe vremea aia scriai efectiv cursul la ora profesorului, nu se prea găseau gata tipărite. Iar dacă lipseai la curs, n-aveai după ce să-nveți pentru sesiune.

Ei bine colegii ăștia ai noștri păreau prea cuminți, chiar ținuți sub papuc. Și-o spun pentru că la unii dintre ei am fost chiar și-acasă, unde era cam ca la mine..
Pe când o cameră de cămin avea un aer ușor occidental, cu afișe de rock, țigări fine, cafea pe bune, bere la fel și cu tot ce oferea piața neagră din complexul studențesc. Toate fără valută, că nu era voie.. Doar pe lei.

Iar noi, cei din cămin, îi ducem de mânuță (ca un fel de ghizi) ca să-și ia și ei una-alta. Pentru că se știa cu precizie la ce cameră trebuia să bați pentru blugi, la care pentru deodorante, săpunuri.. etc Da, era marfă pe care-ar fi trebuit s-o găsești (în mod normal) în magazine, ca acum.. Dar noi eram în plină epocă de aur.. Labele_poc..

Ca să n-o lungesc (și mai mult..) aș zice că o doză oarecare de independență e benefică și necesară, chiar de timpuriu. Prin occident adolescenții sunt trimiși, de capul lor, să vadă lumea, înainte de a se apuca de-o meserie.
E ca o acomodare pentru a face față la provocările cu care viața va veni, mai devreme sau mai târziu. Un soi de călire.

Și-n tot acest timp, fratele Tate...