Ultima săptămână a fost dominată de mai multe atacuri teroriste, în orașul New York și statele New Jersey, Minnesota și Washington și de protestele legate de arestările soldate cu omor din două orașe, Tulsa, din statul Oklahoma și Charlotte, din Carolina de Nord.
Atacurile din New York și New Jersey au constat în explozii de bombe improvizate și l-au avut ca autor pe Ahmad Khan Rahami, cetățean american de origine afgană, arestat după un schimb de focuri cu poliția în care Rahami a fost rănit. Exploziile au rănit mai mulți civili și polițiști, dar nu s-au soldat cu morți.
Într-un mall din Minnesota un individ a rănit prin înjunghiere cu un cuțit mai mulți oameni, strigând Alah Akbar.
Ultimul atac, în orașul Burlington din statul Washington, a fost cel mai dramatic: cinci oameni au murit împușcați de un trăgător încă necapturat, despre care se știe numai că este tânăr și că este alb.
Acțiunile teroriste pe teritoriul american, care se înmulțesc din ce în ce mai mult, cresc anxietatea generală și nemulțumirea majorității populației, care crede că nu se fac destule eforturi pentru identificarea și capturarea celor care plănuiesc uciderea de civili neînarmați. Cel mai frapant exemplu este cel al lui Ahmad Rahami, al cărui tată a informat FBI-ul că fiul său ar putea fi un terorist, după ce, de la întoarcerea lui din mai multe vizite prelungite în Pakistan și Afganistan, familia și prietenii au observat schimbări în comportamentul lui, acel tip de modificări pe care ne-am obișnuit să le numim radicalizare și care anunță că cel în cauză poate fi în curs de pregătire a unor acte violente. FBI nu a acționat în niciun fel.
Autodefinindu-se candidatul pentru respectarea legii și pentru ordine, Trump apare să fie favorizat de actele teroriste care se petrec în ultima parte a campaniei electorale, cu atât mai mult cu cât echipa executivă face și acum ceea ce a făcut pe durata a opt ani: neagă conexiunile și inspirația atacatorilor de alte grupuri teroriste și de ideologia suprematismului islamic, care propovăduiește extremismul violent în lumea vestică.
În cel mai mare oraș din statul Carolina de Nord, Charlotte, au avut loc trei nopți de proteste stradale, primele două însoțite de jaf, distrugere, rănirea mai multor polițiști și moartea unui demonstrant, împușcat de un altul. Poliția a fost obligată să folosească gaze lacrimogene.
Acest tip de proteste este imediat amplificat de mișcările de tipul Viețile negre contează (Black Lives Matter) și sunt favorabile politicienilor democrați, dintre care mulți, inclusiv candidata Clinton, susțin manifestările care condamnă prematur poliția și ai căror participanți cred cu convingere că poliția este cu precădere agresivă față de african-ameriani. Ei acționează cu violență înainte ca investigarea cazurilor și concluziile proceselor juridice să fie cunoscute.
La sfârșitul săptămânii situația din sondajele electorale apare puțin schimbată. Pe plan național, în media calculată de RealClearPolitics, Hillary conduce cu 3 procente, în timp ce în sondajul Los Angeles Times/Universitatea din Sudul Californiei Trump este înainte cu 2 puncte.
Pe state, Clinton conduce în Virginia (cu 6 procente), New Hampshire (5), Pennsylvania (6,6), Wisconsin (4,7), Colorado (2,5) și Michigan (5,2) în timp ce Trump se plasează pe primul loc în Florida (cu 1 procent), Ohio (1,8), Missouri (7,7), Carolina de Nord (1), Georgia (4,7), Arizona (2,2), Iowa (6,3), Nevada (2,3) și Arkansas (21).
Dar aceste rezultate nu înseamnă mare lucru și vor fi - cu siguranță - foarte diferite marțea care vine, a doua zi după prima dezbatere televizată, așteptată cu mare interes și anticipată să bată toate recordurile de audiență.
Practica dezbaterilor în alegerile prezidențiale are o istorie lungă și merge în urmă cu 158 de ani, la seria faimoaselor dispute, în număr de șapte, dintre Abraham Lincoln și senatorul Stephen A. Douglas. Tema princială a fost sclavia ca sistem și răspândirea ei în noile state care se alipeau uniunii americane. La dezbaterile care au pasionat auditoriile și care au fost ulterior răspândite prin publicare, alegătorii au judecat logica argumentelor, valoarea lor etică, eleganța retorică și filozofia politicii propuse de cei doi adversari. Campania legată de aceste dispute a fost cea de alegeri în statul Illinois și Lincoln și republicanii, care au câștigat votul popular, au luat mai puține locuri în cele două camere ale congresului statului. Dar materialul înfruntărilor de gândire politică și elocvență a folosit foarte mult în anul 1860, când Lincoln, devenit acum o figură politică de notorietate națională, în bună parte datorită pefomanței în dezbateri, a fost ales președinte.
Este interesantă formularea profetică făcută de Abraham Lincoln la încheierea dezbaterilor: aceste subiecte vor fi multă vreme discutate chiar și după ce limbile senatorului Douglas și a mea vor deveni tăcute.
Un alt moment istoric în dezbaterile din alegerile prezidențiale este anul 1960, când candidații John Fitzgerald Kennedy și Richard Nixon s-au înfruntat - pentru prima dată - în fața camerelor de televiziune. Atunci s-au definit câteva elemente cheie pentru succesul la public, care nu trecuseră prin capul nimănui până la acea dată: aparența candidaților, siguranța, naturalețea, convingerea prin limbaj nonverbal, atitudinile, atractivitatea, promptitudinea răspunsurilor, umorul și puterea de comunicare cu publicul. Într-un fel acele calități care fac succesul unui actor, al unei persoane expuse la public.
Aceste calități, pe lângă cunoștințe, idei și filozofie politică și experiență, contează foarte mult și uneori precumpănesc în ochii alegătorilor. Investigatorii au observat că, după dezbateri, alegătorii chestionați răspund cu siguranță la întrebările legate de candidatul devenit favorit, dar au mari dificultăți să-și reamintească întrebările, răspunsurile și argumentele dezbaterii.
Fiecare ciclu electoral are un număr diferit de dezbateri, la care cele două campanii cad de acord după multe negocieri, în care sunt implicate numărul întâlnirilor, datele, formatul și moderatorii.
Anul acesta vor fi trei dezbateri ale candidaților la președinție și una a vicepreședinților. Prima campanie prezidențială, programată luni 26 septembrie, va avea loc la universitatea Hofstra din statul New York și este considerată cea mai importantă în stabilirea raportului și șanselor de câștig ale celor doi candidați.
Moderatorul primei întâlniri va fi Lester Holt de la compania de televiziune NBC. Originea familiei sale este complexă: bunicii materni sunt din Jamaica, iar bunicul patern era jumătate irlandez și jumătate amerindian.
Holt este înscris în partidul republican, dar are o gândire politică înclinată spre liberalism.
Formatul întâlnirii, care va dura 90 de minute, este acela în care candidații răspund întrebărilor adresate, pe rând, de moderator. Ei au dreptul să completeze, sau să argumenteze la cele spuse de oponent, de asemenea de a adăuga amănunte, dacă moderatorul a făcut comentarii.
Pentru a folosi la maximum timpul destinat, publicul este rugat să nu reacționeze prin aplauze sau vociferări, dar cei prezenți s-ar putea să primească dispozitive electronice, prin care pot exprima silențios aprobarea sau dezacordul la cele spuse de candidați.
Hillary Clinton intră la prima dezbatere cu avantajul de a fi fost la conducerea întrecerii de când a început, adică de la nominalizarea celor două partide, la convențiile lor naționale. Este adevărat că avantajul cu care conduce acum doamna Clinton s-a redus mult și - în cel mai bun caz - el este de mărimea a câtorva procente. Apoi, Hillary are suportul celei mai mari părți a mediei și a întregului aparat politic democrat. Nu există un politician democrat de reputație care să fi declarat că va vota împotriva propriului candidat, așa cum s-a întâmplat în tabăra republicană, unde a avut mare ecou recentul anunț al lui George Bush senior, că o va susține în alegeri pe Hillary Clinton.
Organizația electorală pusă la punct de Clintoni este enormă, bine unsă și cu enorme resurse financiare. In cele mai multe state, cheltuielile făcute de campania Clinton pentru reclame de televiziune și presă depășește de cinci ori banii cheltuiți de campania Trump.
S-a publicat că, până în prezent, mașinăria electorală Clinton a strâns peste un miliard de dolari, dintre care 50% provin de la mega-donatori, în număr de circa șaizeci.
Când alegătorii sunt întrebați care sunt principalele calități ale doamnei Clinton, răspunsurile citează constant experiența celei care a fost prezentă în politica de nivel foarte înalt peste douăzeci de ani, ca primă doamnă, senatoare a statului New York și secretară de stat. Cei care răspund mai subliniază că au mai multă încredere în Hillary Clinton decât în concurentul ei, ca viitor comandant suprem al forțelor armate și ca șefă a statului.
Grupurile de forță pe voturile cărora contează candidata democrată sunt femeile, sindicatele, oamenii cu studii superioare (universitare), hispanicii, african-americanii și bătrânii. Ea stă mai prost cu popularitatea în rândul clasei de mijloc, a tinerilor (mai ales a milenariștilor) și a bărbaților.
Pentru performanța din dezbaterea de care ne desparte doar o zi, doamna Clinton vine cu avantajul unei pregătiri intense, făcute cu personalități politice și economice de vârf, folosind exerciții repetate cu sparing-partner, rol pe care îl joacă diverși colaboratori care încearcă să-l personifice pe Trump. Se spune că în repetițile făcute pentru dezbatere, Hillary este expusă la două scenarii principale: unul cu un Trump agresiv și puternic, alta cu unul blând și viclean.
Dezavantajele care o însoțesc pe Hillary Clinton sunt faptul că ea nu este o politiciană naturală și are greutate să facă față unor situații neexersate, că nu are umor și că nu se face ușor plăcută. Se adaugă multele zvonuri despre problemele ei de sănătate și exemplele dovedite că doamna Clinton are un conflict cu adevărul.
Nici Donald Trump nu este plăcut de mulți și în caracterizările pe care i le fac alegătorii revin cuvintele arogant, bogat, cinic...
De partea lui Trump sunt o parte din votanții republicani, o mică parte din politicienii republicani, câteva ziare, posturi de radio și companii de televiziune și marea majoritate a bărbaților albi, în special cei cu studii medii, așa zișii gulere albastre (blue collar).
Totuși, în ultimele săptămâni, Trump a făcut progrese la afro-americani (11-13%) și hispanici (16-18%) și a înregistrat un mare salt de acceptare la alegătorii republicani, în rândul cărora a crescut de la 56% (imediat după nominalizare) la 93% (săptămâna trecută).
Suspectând că ar putea fi dezavantajat în dezbateri de moderatori, dintre care mulți au simpatii democrate, Trump a cerut să se facă dezbaterile fără moderator, așa cum au fost multe din dezbaterile politice trecute, inclusiv faimoasele înfruntări dintre Lincoln și Douglas. Până acum, această propunere nu a stârnit niciun ecou și mă îndoiesc că. televiziunile ar accepta un astfel de risc.
Principala sarcină a lui Trump la dezbateri este să arate prezidențial, să evite gafele și să convingă privitorii că este un candidat decent, spulberând printr-un comportament echilibrat, plăcut și convingător epitetele cu care a fost caracterizat de cei care-l atacă.
Donald Trump își va anihila șansele de a câștiga dacă își va pierde cumpătul în dezbatere, dacă se va prezenta distant sau dacă va formula foarte greșit un răspuns, lansând una din acele fraze care rămân pentru totdeauna în memoria oamenilor.
Popularitatea lui Trump este în creștere, la mitingurile lui continuă să vină zeci de mii de oameni entuziaști, mai mulți foști critici, cum sunt comentatorul politic Marc Levin și senatorul Ted Cruz, s-au declarat acum susținători ai candidatului republican și dinamica procentelor lui în sondaje a crescut lent, dar constant, în ultimele săptămâni.
Fără să fi fost preluat încă de televiziuni, un cântec Construiește acel zid! compus în stil country de Eldrid V. Thomas și Sarnese Devolk, are mare succes pe internet și a atins nivelul de circulație care îl face să intre în categoria de răspândire virală, cum se spune în prezent.
La închiderea ediției, două sondaje bazate pe date din perioada 22-24 septembrie arată că Trump a luat conducerea pe plan național, cu un avantaj de 5 procente (sondajul Rassmussen, care comunică raportul Trump/ Clinton la 44/39) și că situația s-a inversat în statul Virginia: Trump conduce cu 47/43, acolo unde în luna august Hillary conducea cu mai mult de 10%.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Pentru România, Hillary este clar mai bună. ”Mergem,ne batem, intrăm, apărăm, bombardăm...”, însă dacă mă uit la o comparație directă între, să zicem, politicile pentru sănătate de pe site-urile oficiale ale lui HC și DT, observ că Trump are niște planuri mult mai bine formulate. La sănătate e cel mai evident: El vrea să se creeze o piață liberă a clinicilor și asigurărilor private, care ar avea oferte din ce în ce mai bune și mai ieftine. Clinton zice, basically, ”Obama a făcut bine, noi îi continuăm treaba: băgăm bani în sănătate ca să o facem gratuită pentru toți”. Obamacare este considerată o tembelitate de majoritatea americanilor, iar politica de stânga și ”welfare state”ul au dus la un dezastru economic și social în America. (pe scurt, dai bani la mamele singure, femeile fac copii dar nu se căsătoresc, ai copii cu un singur părinte care sunt statistic mai slabi în aproape orice, în principal rata criminalității). Bine, DT nu crede în încălzirea globală. Asta compensează.