Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Republica împlinește opt ani de existență. Vă mulțumim că ne sunteți alături în această călătorie prin care ne poartă bunul simț, nevoia unei dezbateri de calitate și dorința pentru un loc mai bun în care să ne spunem ideile.

Ați privit vreodată ochii unui copil a cărui mamă murit de covid?

Umbre de copii

Foto: Getty Images

Ați privit vreodată ochii unui copil a cărui mamă murit de covid? Sau ați privit vreodată ochii unui părinte care și-a pierdut copilul în lupta aceasta inegală și nedreaptă? Și, dacă da, ați văzut câtă disperare și neputință se ascund în nemărginita lor tristețe? Sunt destine care se frâng într-o clipă, sunt vieți care se termină brusc, iar cei care rămân, trebuie să învețe să trăiască cu un gol infinit!

Este greu să decidem dacă vaccinul este bun sau nu, discuții pot fi infinite, însă acesta șansă, a vaccinului, nu a avut-o mama unor elevi dintre elevii mei, băieți, de 8, respectiv 13 ani, deși își dorea. A murit înainte să îi vină rândul, la doar 42 de ani, în aprilie, lăsând în urmă durerea de nedescris a unor copii care vor crește cu aceasta pierdere. S-au trezit singuri, doar cu tatăl lor, deși iubirea aproape idolatră a mamei i-a înconjurat permanent. Băiatul cel mic are și astăzi, după aproape șase luni, lacrimi în ochi, și uneori întreabă, neputincios: „De ce a murit mama? Nu voiam să moara!” sau „Doamna, mi-e așa dor de mama mea, încât mă doare inima! Ce credeți, a ajuns în rai?” Ce i-ați spune unui astfel de copil? Aveți vreun răspuns la întrebările lui? Eu mă uit fără nicio putere la el, fără a avea măcar vreo idee despre ce aș putea să îi spun, să îi alin suferința! Cel mare nici măcar nu vorbește, nu zâmbește, parcă nu trăiește! Însă ochii lui, deasupra măștii, spun totul!

Un alt caz, mai dramatic, este al unei fetițe de 10 ani, o fetiță sensibilă și delicată, care, din păcate, părăsită de tatăl ei, era crescută doar de mamă și bunici. Acum sunt doar bunicii, bătrâni și gârboviți de povara mult prea grea pe care o duc, a pierderii copilului lor și a creșterii nepoatei lor, singuri! Mama a murit de covid, la 44 de ani, deși era programată la vaccin, tot la începutul lunii aprilie. Fetița nu mai vorbește, nu spune nimic, însă ochii ei, de o tristețe infinită, spun totul!

Sunt convinsă că fiecare are dreptul de a avea o opinie, fie aprobatoare, fie una „ster” ilă, șoșocistă, dar câți dintre voi ați privit ochii unui copil care și-a pierdut mama? Teoriile conspiraționiste ne fac să credem că suntem speciali, dar nu ar fi mai bine să fim speciali, pentru că suntem? Pentru că ne putem îmbrățișa copiii? Pentru că îi putem sfătui, îmbrățișa? Nu pentru că urlăm unii la ceilalți, nu pentru că ne jignim, ci speciali pentru minunea că suntem!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Inlocuiți cuvântul "covid" cu "cancer" (unde suferința fizică pentru bolnav si cea sufletească pentru familie nu cred că e cu nimic mai puțin traumatizantă decât în cazul decesului de covid). Sau înlocuiți cuvântul "covid" cu "accident auto" (unde destinele chiar se frâng într-o clipă, mai mult decât în cazul covidului unde mulți au șansa tratamentului bolii și vindecării). Credeți că postarea ar fi atunci mai puțin dramatică? Orice moarte a unui părinte e pentru copil sfîșietoare! Orice moarte! Dar ce faceți d-vs, folosind registrul psihologic pentru a sugera că moartea adusă de covid e mai cruntă decăt orice altă moarte, aduce a manipulare. Dacă părinții copiilor amintiți ar fi agonizat și apoi ar fi murit de cancer osos, nu de covid, credeți că urmările în pan sufletesc ar fi fost mai puțin dramatice? Că asta insinuați. Chiar sunteți de rea credință, doamnă!
    • Like 0
    • @ Marcel Marginean
      Diferenta dintre accidentul auto si crima, la noi, este in general inexistenta. Trec cu masina peste un grup de copii, asta e. Ca in Miorita.
      Exista multe tipuri de cancer care "se dau", fie viral ,fie prin multe alte forme . Dar asta e, ca la radio Erevan.
      Apropo de rea credinta! Fiindca insinuati ca asta e. Si la cancer si la accident.
      • Like 0
    • @ Marcel Marginean
      ZomaHawk ZomaHawk check icon
      Drame si tragedii se intampla in fiecare zi, dar accidentele si cancerul nu sunt contagioase, si nu se raspandesc ca molima Covid. Avem o boala ce se replica foarte rapid pentru care acum avem un mod de preventie prin vaccinare.... Unii nici macar nu au avut sansa vaccinului, poate ar fi trait (vaccinati), in timp ce altii refuza categoric vaccinul.... Asta a vrut sa zica autoarea, nu mai comparati mere cu pere.
      • Like 3
    • @ Marcel Marginean
      Filbert check icon
      Hai sa inlocuim cuvintele astea. 'Astazi peste 16700 de romani s-au imbolnavit de cancer si 442 au murit in accidente auto'. Da, suna absolut firesc...
      • Like 1
    • @ Marcel Marginean
      Delia MC Delia MC check icon
      Nu e mai cruntă. Diferența e că putea fi prevenită.
      • Like 2
  • Corina check icon
    Ne-ați adus la esențial. Ce să mai fie de spus?
    • Like 0


Îți recomandăm

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult

RetuRO

Sunt pline rețelele sociale cu postări ale oamenilor care descriu că simt furie, frustrare, neputință, când văd deșeuri în Lacul Roșu sau lacul cu nuferi din Ipoteștii lui Eminescu, în stațiuni montane sau pe litoral. Le vedem peste tot - pe stradă, pe marginea drumurilor naționale, în tren, din tren, pe lângă calea ferată, în grădinile blocurilor, în gropile de gunoi de la marginea satelor, pe albiile pârâurilor și râurilor, în păduri.

Citește mai mult