Căderea regimurilor marxist-staliniste în URSS și în Europa de Est la sfârșitul anilor `80 n-a fost prevăzută de niciun istoric sau politolog. A fost marea surpriză care a încheiat secolul XX. Iată însă că începutul secolului XXI ne oferă alte surprize, tot de natură marxistă, dar în sens invers.
Cine ar fi crezut că în America, de Nord, nu de Sud, vor fi adoptate ideologii neomarxiste de către intelectuali cu influență asupra educării noilor generații? Faptul că în Pink Hollywood filmele clasice, de la Pe aripile vântului, până la desenele animate Disney, sunt împănate cu avertismente privind „incorectitudinea politică” ce ar conține-o, reinterpretate, cenzurate, e jalnic până la grotesc, dar, la urma urmei, ține de comerț, unde fiecare vinde ce crede și cumpără cine vrea. Ce să mai spui însă când elevi lipsiți de apărare sunt bătuți în cap de așa-numiții profesori „woke”, cum că Shakespeare înseamnă „masculinitate toxică” și „supremație albă”? Să crezi că se confirmă traducerea inițialelor USA prin Uniunea Sovietică Ailaltă?
„Woke” înseamnă indivizi care s-au deșteptat, au devenit atenți și vigilenți. În proletcultism, expresia era „li s-a luat ceața de pe ochi” și acum văd limpede. Acești profesori veghetori, tineri, cei mai mulți, și agresivi, consideră că autorul lui Othello, Neguțătorul din Veneția sau Titus Andronicus este un agent al oprimării imperialiste și colonialiste a popoarelor – da, ați citit bine și nu e vorba de un manual de propagandă bolșevică din anii `50.
Ce-i de făcut cu imperialistul Shakespeare? Trebuie disecat, autopsiat în clasă, textele sale trebuie discutate și însoțite de îndrumări cu privire la egalitatea dintre negri și albi, evrei și neevrei, bărbați și femei, părinți și copii. Coriolan să nu mai poată fi citită fără o grilă marxistă, iar elevii să înțeleagă că în Romeo și Julieta e vorba despre masculinitate toxică...
Înainte de a lua un hap de cap, stați să mai vedeți ceva, care pe mine mă lasă prost. Literatura e atacabilă, discutabilă, categoriile de adevăr și fals sunt fluide, nu există niște reguli general acceptate privind opera literară – nu-i de mirare că poate fi schingiuită în fel și chip, după chipul vremurilor. Dar matematica? Păi, matematica înseamnă regulă, înseamnă demonstrație, exactitate, rigoare, adevăr și nonadevăr bine definite. Ei, iacătă că, în statul Oregon, din aceeași Americă, Departamentul de Educație îi îndeamnă oficial pe profesori să frecventeze un curs de instruire în – nu, nu în numerologie, ca la Inspectoratul Școlar din Galați, România – ci în „etnomatematică”. What?! Ce să fie, ia, un set de instrucțiuni bazat pe postulatul „Conceptul că matematica ar fi pur obiectivă este fără echivoc fals”. Aceste instrucțiuni sunt menite să ajute în lupta împotriva „supremației albe infiltrate în orele de matematică”. Programul „Matematica Echitabilă” îi învață pe profesori cum să strategească îmbunătățirea rezultatelor elevilor de culoare, hispanici și multilingvi.
O, dar știm bine ce vrea să zică asta: profesori și elevi, pe la noi, nu demult, erau declarați ca având „origine sănătoasă” și erau împinși în față, în vreme ce burjuilor, moșierilor, chiaburilor, „esplotatorilor” și odraslelor lor li se dădea la cap, indiferent ce aveau în el.
Cum arată acum „dușmanul de clasă”? Exact așa: „Susținerea ideii că există mereu răspunsuri corecte și greșite perpetuează obiectivitatea precum și teama față de un conflict deschis”. Profesorul care îi solicită elevului răspunsul corect sau îi cere să arate dacă și-a făcut temele nu poate fi decât un suprematist occidental, un imperialist și un rasist nenorocit.
Cum să facă pentru a nu primi aceste calificative?
Să presupunem că un elev de clasa a V-a, la întrebarea „Cu cât este egală suma unghiurilor unui triunghi?”, răspunde hotărât „Nu știu”. Potrivit instrucțiunilor, dascălul trebuie să studieze atent culoarea pielii acestuia și, în caz că nu e albă, să spună, cu însuflețire, așa: „Da, bun răspuns. Căci eu nu am precizat în întrebare dacă ne situăm într-o geometrie euclidiană, în care suma respectivă este 180 de grade. Putea fi o geometrie neeuclidiană hiperbolică, Gauss, Lobacevski sau Bolyai, în care suma e mai mică decât 180 de grade, sau eliptică, Riemann, în care e mai mare. Așa că, bravo!”, în vreme ce elevul se va holba buimac.
Nu se moare de SIDA. Se moare de bolile pe care SIDA le dezlănțuie prin distrugerea imunității organismului. Cancerul trumpist este provocat și de stricarea mecanismelor de protecție prin rațiune și bun-simț ale societății, pricinuită de SIDA neomarxistă, progresivistă, noustângistă sau cum i-o mai zice.
Cele două isme au în comun înapoierea mintală a suporterilor. Dar ce au în comun neomarxismul și usericii lui Barna și Cioloș, știe cineva? Precizez că orice răspuns îl voi considera adevărat, că nu vreau să mi se agațe o tinichea de coadă. Expresia asta v-o mai amintiți?
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
