Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

PINK Hollywood

Cristian Tudor Popescu

The Academy of Motion Picture Arts and Sciences. Așa se cheamă instituția care acordă, de mai bine de 90 de ani încoace, premiile Oscar.

Văzând că Academia Română a ouat un comunicat despre cum să ne comportăm față de numitul 5G, ca să nu ne facă buba cu radiații, Academia americană și-a zis că musai să nu se lase mai prejos. Drept care, a produs și ea un ucaz cu noi criterii ce trebuie să le îndeplinească filmele pentru a fi nominalizate la categoria „Cel mai bun film”.

În prostia mea filmoloagă, eu credeam că există un singur criteriu: filmul să fie bun. Ca dintre cele bune, să fie ales „Cel mai bun”. Bine, o să mă întrebați, dar „bun” în ce sens? Păi, de bună seamă, citind cum se numește academia care dă Oscarurile, în sensul valorii cinematografice a filmului, ca artă și știință. Însă vine The Academy și îmi ia ceața de pe ochi: vor fi 4 domenii criteriale mari, fiecare cu criteriile sale. 

1.Filmul în sine. 2. Echipa de realizatori. 3. Munca în studio. 4. Oportunități de pregătire și avansare în alte activități de dezvoltare și lansare a filmului.

Carevasăzică:

1. Pentru a îndeplini standardul de reprezentare, filmul trebuie să aibă fie cel puțin un personaj principal, fie cel puțin un personaj secundar important, care să aparțină unui grup rasial sau etnic subreprezentat. Apoi, cel puțin 30% din rolurile secundare trebuie să fie din două grupuri subreprezentate. Firul narativ principal sau tema filmului trebuie să fie focusată pe un grup subreprezentat. Potrivit Academy, noțiunea de „grupuri subreprezentate” include femei, persoane de culoare sau etnic defavorizate, persoane LGBTQ+ sau persoane cu dizabilități.

2. Echipa de producție a unui film trebuie să aibă cel puțin două funcții de conducere sau doi șefi de departament din grupuri subreprezentate. Și cel puțin unul din grupuri etnice sau rasiale subreprezentate.

V-a luat o oarecare durere de cap, stimați Republicani?

Mai departe. Cel puțin 6 alți membri ai echipei trebuie să aparțină unor astfel de grupuri; sau cel puțin 30% să îndeplinească această condiție.

3. și 4. se referă la oportunități de formare și reciclare pentru șomeri, precum și la reprezentarea pe criterii ca mai sus în echipele de marketing, publicitate și distribuție ale filmului. În mod ciudat, categoria aducători de pizza și cafele nu e menționată, dar o fi și ea pe undeva.

Deci, producătorul și regizorul se pot apuca să pună scenariul filmului pe ecran numai dacă sunt în stare să răzbească mai întâi prin acest alt scenariu, năucitor, al angajărilor corecte politic.

Dar, dacă ne uităm la lista Oscarurilor pentru „Cel mai bun film” din ultimii ani, constatăm că noul cod de creație al Hollywoodului cam este deja în funcțiune: 2020 Parasite (asiatici sărăntoci), 2019 Green Book (negri), 2018 The Shape of Water (străinul, făptura neasemenea, agresată de societate), 2017 Moonlight (negru și homosexual), 12 Years a Slave 2014 (negri, bunînțeles). The Godfather al lui Ford Coppola, partea întâia și partea a doua, ar mai lua din părți Oscarul pe noua grilă. Gone With the Wind a și fost retras din difuzare. Așa că aplicarea noilor criterii, nu de anul viitor, ci din 2024, nu mai are mare relevanță.

Reprezentanții comunităților LGBTQ+ afișează ca simbol un triunghi roz cu vârful în jos. În lagărele naziste, triunghiul roz era semnul de pe zeghea deținuților homosexuali, cei mai de jos în ierarhia lagărului. Acum, el este semnul mândriei LGBTQ+. În engleză, roz se zice pink. Realismul socialist din URSS, în perioada stalinistă cea mai neagră, dicta tot 4 criterii pentru ca o operă de artă să treacă de cenzură: 1.Partiinosti – să aibă caracter partinic. 2. Ideinosti – caracter ideologic corect. 3. Narodnosti – să reprezinte poporul, nu burghezo-moșierimea. 4. Klassovosti – să vorbească despre viață din punctul de vedere al clasei muncitoare. Dacă puneți literele inițiale una după alta, rezultă nimic altceva decât PINK.

După ce am scris și fraza asta, textul de față era taman bun nu să nu ia vreun premiu, ci să fie interzis pe loc. Celor care ar face asta, le-aș spune doar atât: măi, oamenilor, esențial este ca oricărui om care are ceva de spus în artă sau în știință să nu i se bareze calea pentru că e femeie, de culoare, necreștin, LGBTQ+, cu dizabilități sau proletar. Nicidecum să fie pus să creeze în artă sau știință pentru simplul motiv că e femeie, de culoare, necreștin, LGBTQ+, cu dizabilități sau proletar.

Și țineți minte, când politicul impune creatorilor ce și cum să facă în opera de artă, se duce dracului arta, tovarăși. 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Mihai Bran - Claudiu Pandaru

Când medicul psihiatru Mihai Bran le-a povestit colegilor săi de la muncă, în 2015, că ar vrea să își facă un startup în domeniul serviciilor de telemedicină, pentru a-și putea urmări mai ușor pacienții, cei mai mulți dintre ei au izbucnit în râs, neîncrezători. În prezent, business-ul său, ATLAS, pornit alături de câțiva prieteni IT-ști, a ajuns la o cifră de afaceri de un milion de euro și 400.000 de utilizatori.

Citește mai mult

Food waste Japonia

„În Japonia mâncarea e un personaj din marea poveste a lumii, un prim pas în călătorie. Fiecare regiune are cel puțin un ingredient sau o mâncare pentru care e faimoasă și care, când îi vine sezonul, e consumată în restul Japoniei. E și o formă ritualică de a reuni timpuri, locuri și oameni. Mâncarea japoneză e o formă de echilibru”, spune scriitorul George Moise într-un interviu pentru habits by Republica.

Citește mai mult