Sari la continut

Protecția datelor cu caracter personal

Din 25 mai Republica.ro aplică noua politică de protecție a datelor cu caracter personal și modificările propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 (GDPR). Prin continuarea navigării pe platforma noastră confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

Dezastrul din Educație, o cifră seacă: dintre copiii care au început şcoala în 2003-2004, doar 38% au reuşit să îşi ia bacul

Elevi la școală

Gheorghiţă a avut ghinionul să se nască într-o familie foarte săracă. Primul dintre cei cinci copii. Părinţii s-au străduit o vreme să îl trimită la şcoală, dar când să treacă dintr-a şasea într-a şaptea, tatăl lui s-a lovit la un picior şi nu a mai putut munci cu ziua. Gheorghiţă se făcuse vlăjgănel peste vară, aşa că a început să meargă el când îl chemau oamenii de prin sat. Tatăl lui nu a reuşit să rezolve cu piciorul: ar fi trebuit o radiografie sau chiar un RMN, internare la spital şi câte şi mai câte pentru care nu avea asigurare, aşa că e cu piciorul lovit și în ziua de azi.

Violeta e tot de la ţară, dar dintr-o familie mai înstărită, aşa că s-a dus la şcoală regulat. A intrat chiar şi la un liceu la oraş. Unul mai amărât aşa, dar oricum liceu. De la o vreme, Violeta a rămas în urmă la multe materii şi ar fi trebuit meditaţii, dar părinţii abia de făceau faţa cu cheltuielile curente. A dat bacul ca să fie dat, dar l-a picat aşa cum se aştepta

Ionică, abandonat de mamă, merge la şcoală, dar mai mult merge ca să nu stea toată ziua pe capul celor care îl cresc. El e în clasa întâi şi deşi a fost la grădiniţă nu a învăţat nimic. Nu ştie să ţină creionul în mână, nu recunoaşte numerele şi literele, nu ştie o poezie sau un cântecel… Va mai sta câţiva ani pe capul învăţătoarelor după care va fi dat afară, sau, cum ne place să spunem, copilul va ‘abandona’ şcoala (am explicat aici de ce nu e corect să vorbim despre abandon şcolar şi în schimb ar trebui să vorbim despre excluziune şcolară).

Tot mai mare supărare în societate pe de-alde Gheorghiţă, Violeta şi Ionică. O prietenă din spaţiul virtual saluta pe facebook decizia conform căreia cei fără 10 clase nu vor mai putea obţine permisul de conducere. Se bucura că poate aşa se vor mai curăţa drumurile de cei care reprezintă un pericol pentru alţii. Domnul Cristian Tudor Popescu propunea ca oamenii fără bacalaureat să nu mai poată vota.

Decizia salutată de prietena mea şi propunerea aceasta pot să pară o idee bună. În definitiv siguranţa pe şosele e extrem de importantă pentru noi toţi, pentru că la ultimul accident au murit nişte necunoscuţi, dar data viitoare pot să fie copiii sau părinţii noştri. În mod asemănător, treburile cetăţii nu pot să fie decise de nişte analfabeţi ignoranţi, la vremea la care în lume se vorbeşte despre migraţie electronică, despre primul robot care a primit cetăţenie, despre studiul Băncii Mondiale care arată că în câţiva ani 6 din 10 locuri de muncă vor dispărea datorită automatizării accelerate ce are loc în aproape toate domeniile. Pragmatic, ar putea să fie soluţiile perfecte, mai ales dacă ne gândim că acest gen de abordare ar putea să îi ambiţioneze pe elevi să termine studiile, ca să poată să aibă permis şi drepturi cetăţeneşti depline.

Îți recomandăm

Dincolo de pragmatism, observ şi doresc să semnalez o tendinţă de a crea tot mai diversificate mecanisme de excluziune civică şi socială a celor lipsiţi de educaţie, pornind probabil de la premiza unei vini individuale pentru această lipsă: e vina lui Gheorghiţă că în loc să se ducă la şcoală s-a dus la muncă; e vina lui Ionică pentru faptul că deşi a mers la gradiniţă nu a învăţăt nimic periclitându-şi viitorul; e vina Violetei că deşi părinţii i-au asigurat condiţii să meargă la liceu nu a fructificat oportunitatea la maxim.

În realitate, lucrurile sunt mai complexe. Dezastrul din educaţie nu se mai datorează demult deciziilor individuale, ci este rezultatul unor politici publice care au tranformat educaţia dintr-un serviciu public într-un business, care funcţionează ca orice business: cei care au bani sunt atraşi şi primesc statutul de clienţi mai mult sau mai puţin adulaţi, iar cei care nu au bani sunt lăsaţi la poartă, chiar dacă şi-ar dori produsul pe care noi îl avem de vânzare.

La poarta amicei mele virtuale şi a domnului Cristian Tudor Popescu sunt mulţi oameni. Din copiii care au început şcoala în anul şcolar 2003-2004, doar 38% - repet şi vă rog să citiţi bine: doar 38% - au reuşit să îşi ia bacul. La cum arată acum intenţiile de investiţii în educaţie, trendul acesta va continua, sau chiar se va accentua, aşa încât în timp tot mai puţini oameni tineri vor avea diploma de bacalaureat. Ar vota predominant generaţiile anterioare, cele crescute în comunism şi imediat după, când şcoala mai era încă o politică publică şi nu un business. Cei mai pricepuţi ca mine la calcule statistice, ar putea să facă nişte previziuni care să ne arate cum s-ar restrânge bazinul electoral pe motive educaţionale, dar presupun că ar fi în jur de 50% (38% + toţi cei din generaţiile precedente care nu au bacul). La motivele educaţionale, ar trebui apoi să adăugăm motivele administrative, create de administraţia PSD a ultimilor ani, pe care le-am explicat aici. Una peste alta, am exclude de la dreptul constituţional de a vota, un număr enorm de oameni, probabil undeva în jur de 50-60% din populaţie, golind şi mai mult de sens idea de democraţie, precum în fabula aceea care spunea: ‘vrem egalitate, dar nu pentru căţei!’.

Dincolo de aceste considerente ‘statistice’, restrângerea drepturilor pe motive educaţionale ar fi o mare nedreptate faţă de viitoarele generaţii. Iată doar trei motive cu titlu ilustrativ:

1. Conform legii, în România se vorbeşte despre învăţământ obligatoriu. Pentru raţiuni de stat, teoretic copiii sunt pur şi simplu obligaţi să meargă la şcoală, pentru că nici o naţiune avansată nu se poate dezvolta pe ignoranţa maselor. Principiul e bun. În practică, învăţământul obligatoriu e pur facultativ. 1 din 5 copii abandonează şcoala, fără ca cineva să fie tras la răspundere. Legea alocă o responsabilitate doar părinţilor: ei da, pot să fie traşi la răspundere dacă împiedică participarea şcolară a copiilor. În realitate acest lucru nu se întâmplă, pentru că ei sunt îndeobşte acei clienţi fără bani pe care sistemul oricum nu îi doreşte. Cadrele didactice şi autorităţile locale, nu au o responsabilitate reală şi eficientă în acest sens. În alte ţări, în momentul în care un copil lipseşte de la şcoală, intervin imediat serviciile sociale şi se găsesc soluţiile necesare, inclusiv pentru cei mai săraci dintre copii. La noi, poţi să semnalezi abandon şcolar (conceptul care cel mai adesea defineşte excluziunea şcolară) unde doreşti şi nu va lua nimeni măsuri.

2. Pentru lipsa de performanţă în sistemul şcolar (imposibilitatea de a lua bacul) nu copiii sunt de vină, ci felul în care e organizat sistemul. Să luăm exemplul curriculei şcolare. Toţi profesorii din toată ţara, sunt de acord că la majoritatea materiilor curricula e mult, dar mult prea stufoasă, peste capacitatea de înţelegere a copiilor. În ultimii ani ei au participat sârguincios la consultările naţionale pe tema curriculei, fără ca ideile lor de simplificare şi adecvare la vârstă să fie luate în considerare. Cititorule, să facem un mic test! Tu ştii ce sunt protistele? Dar biocenoza? Dar angiospermele? Nu ştii? Vaaaaai, dar cum se poate una ca asta?! Şoc şi groază! Acestea sunt noţiuni de bază din manualul de biologie de clasa a cincea, alături de: ecosistem, factorii de mediu şi variaţia lor, categorii trofice, lanţuri trofice, bacterii, ciuperci, plante (muşchi, ferigi, gimnosperme, angiosperme), animale (spongieri, celenterate, viermi, moluşte, artropode, peşti, amfibieni, reptile, păsări, mamifere). Desigur la clasa a cincea se studiază multe alte materii, copiii învăţând un amalgam de noţiuni mai mult sau mai puţin in/utile, iar motivul acestei super-complicări are legătură cu interesele economice şi de ‘prestigiu’ a celor care scriu astfel de manuale şi a editurilor care le tipăresc.

3. Ne place să spunem că învăţământul obligatoriu (care de fapt e facultativ, aşa cum spuneam mai sus), e gratuit. Ceea ce e o minciună. Sau cum spunea un fost ministru al educaţiei, învăţământul este gratuit pentru copii: plătesc doar părinţii. Şi anume plătesc rechizite, manuale, meditaţii, fondul clasei, cadouri pentru ‘doamna’ şi aşa mai departe. Într-un grup pe facebook din care fac parte se discuta aprins dacă la final de an se cuvine ca părinţii să îi dea doamnei educatoare banii în plic sau să îi cumpere un cadou. Dar ce cadou? Că doamna a primit în fiecare an de la atâţia copii. Mai bine să pună banii în plic, alături de o felicitare pe care să fie trecute doar numele copiilor ai căror părinţi au contribuit. Desigur, de unde nu-i nici Dumnezeu nu cere, aşa că la ţară aceste costuri sunt reduse la minim. Dar apoi la minim e şi performanţa: cei mai mulţi dintre elevii care nu termină şcoala provin din mediul rural.

4. Ne place să facem mare tevatură de olimpicii noştri naţionali şi internaţionali. Dar rata de analfabetism a elevilor din şcolile noastre este înfiorătoare. O prietenă care locuieşte într-un sat din unul din cele mai bogate judeţe din ţară (deci nu vorbim de vreun Vaslui sau de vreun Teleorman), a fost îngrozită să îşi dea seama că la şcoala din satul ei 50% dintre copii sunt analfabeţi. Şi-a suflecat mânecile şi în vara asta organizează o şcoală de vară ca să îi ajute pe copiii (inclusiv de gimnaziu!) să înveţe să scrie şi să citească. Despre biocenoză, protiste şi angiosperme nici nu poate fi vorba!

Dacă învăţământul ar fi cu adevărat obligatoriu, gratuit şi performant, atunci unele dintre propunerile de marginalizare economică şi cetăţenească (pentru că despre asta vorbim) ar fi poate mai greu de combătut. Dar atâta vreme cât educaţia din România e facultativă, costisitoare şi execrabilă pentru majoritatea copiilor (şi aici mă refer la cei 62% care nu ajung la bac), atunci zic să ţinem ochii pe ţinta reală. Şi anume: îmbunătăţirea sistemului de educaţie, astfel încât să nu fie necesar să ridicăm excluziunea socială la rang de politică publică. Iar dacă o ridicăm… Fie, primesc (vorba lui Caragiale), dar să ştim şi noi din start, alături de Gheorghiţă, Violeta şi Ionică!

Între timp, dacă încă nu sunteţi convinşi, ia poftiţi de veniţi la Scoala de la Sat, preferabil nu cu mâinile goale, ci cu donaţii, alimente pentru copii, rechizite sau / şi ca voluntari că tare mare nevoie are să fie. 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Principala problemă a învățământului românesc este că „piața muncii” nu oferă mai nimic absolvenților, indiferent de nivelul absolvit.
    Atâta timp cât omul de la țară vede că vecinul din dreapta a făcut eforturi să-și țină copilul în școli până la nivelul de masterat, iar acesta lucrează vânzător la hypermarket, în timp ce vecinul din stânga nu a făcut decât efortul să-i dea copilului 200€, să ajungă până în Italia, iar acesta s-a întors în doi ani cu mașină și bani de cheltuială, tentația vecinului din stânga va predomina.

    „nu e corect să vorbim despre abandon şcolar şi în schimb ar trebui să vorbim despre excluziune şcolară”
    Nu vă supărați, afirmația de mai sus e una din registrul corectitudinii politice, iar abordarea dvs. este una etatistă, în care societatea trebuie neapărat să-i rezolve problema tatălui cu piciorul beteag, deoarece acesta nu are asigurare medicală. Cu alte cuvinte, întreaga societate ar trebui să mai muncească puțin și pentru cei fără asigurare medicală, iar acestora din urmă li se cuvine să primească acest beneficiu fără să dea nimic în schimb.

    • Like 0
  • Regnul protista, biocenoza, angiosperme, gimnosperme etc. - da, fac parte din programa de bio de ani buni. Nu inteleg care e problema, nu sunt chestii incredibil de complicate.

    "De la o vreme, Violeta a rămas în urmă la multe materii şi ar fi trebuit meditaţii" - de ce sa fie nevoie de meditatii? Fiind dintr-o familie mai instarita banuiesc ca avea acces la manual, culegere, cateva materiale (pentru ca nu e nevoie de foarte mult) ca sa se pregateasca si singura. In orice caz, ce s-a intamplat de a ramas in urma la multe materii? A cui e vina ca s-a intamplat asta?

    "Toţi profesorii din toată ţara, sunt de acord că la majoritatea materiilor curricula e mult, dar mult prea stufoasă, peste capacitatea de înţelegere a copiilor." - dIn ce studiu rezulta ca toti profesorii (sau macar majoritatea lor) sunt de acord ca programa e mult prea stufoasa?

    "Şi anume plătesc rechizite, manuale, meditaţii, fondul clasei, cadouri pentru ‘doamna’ şi aşa mai departe. " - meditatiile si cadourile pentru 'doamna' sunt facultative. Fondul clasei cred ca e si el facultativ, nu stiu de vreun articol de lege care sa-l forteze pe parinte sa plateasca fondul clasei. Manualele din cate stiu ar trebui date de la scoala, da. Dar... si rechizite? Cat sa asteptam de la stat, totusi? Sa ne plateasca statul si curentul pentru ca in casa e un copil care invata? Unde trasam linia?

    "Ne place să facem mare tevatură de olimpicii noştri naţionali şi internaţionali." - da, pentru ca sunt modele demne de urmat.
    "Dar rata de analfabetism a elevilor din şcolile noastre este înfiorătoare." - vi se pare ca nu facem o mare tevatura de rata analfabetismului? Si pe buna dreptate, de altfel.

    In rest, de acord ca in invatamant trebuie investit mult mai mult si ca autoritatile ar trebui sa-si faca treaba in cazuri de abandon/excluziune.
    • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      D check icon
      Olimpicii sunt modele de urmat de către olimpici, nu de către elevul mediu. Nu toată lumea se naște cu capacități peste medie și/sau nu toată lumea are ocazia să-și descopere aceste capacități. Că ne place sau nu, asta este realitatea de care trebuie să ținem cont. În cele mai multe cazuri, prea mult la timpul nepotrivit înseamnă puțin la timpul potrivit.
      • Like 0
    • @ D
      Nu inteleg de unde a rasarit ideea asta ca olimpicii sunt nascuti cu niste super capacitati. Se foloseste observ in presa termenul "genii". Multi olimpici (cam toti pe care ii stiu din liceu, cel putin) sunt oameni normali care s-au antrenat insa foarte mult pe un anumit domeniu. As zice ca sunt modele fix pentru elevul mediu, sau ar trebui sa fie. Daca vezi ca rezultatele foarte bune te pot duce inclusiv peste hotare, asta nu e o sursa buna de motivatie?
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      D check icon
      Capacitatea de a te antrena mult pe un domeniu are legătură cu înclinația pe care o are și cu care se naște fiecare om. Unii au capacitatea de a se antrena la matematică, alții la gimnastică și tot așa. Unii se nasc cu înclinație spre teatru, dar sunt “forțați” să învețe programare.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      .
      • Like 0
    • @ D
      E necesar un nivel minim de cunostinte la mai multe materii in scoala generala. Dupa aceea cel cu inclinatie spre teatru poate sa isi aleaga un liceu in care sa nu-l deranjeze programarea.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Interesant, in ce lucrare de pedagogie sunt prezentati olimpicii ca modele munca, si in baza caror argumente? Puteti sa-mi dati un exemplu de carte de specialitate in care este tratat "mitul olimpicilor". Sunt curios care ar fi justificarea pentru cuvantul "mit".

      Acel elev de la o olimpiada fusese descalificat? Nu cumva de la un alt examen (bac/testare nationala)? Intreb pentru ca la olimpiade cel putin se intampla oarecum frecvent ca un elev sa rezolve problema altfel decat spune baremul. Daca i se scad puncte poate depune contestatie si in unele cazuri (la nationale cred + alte concursuri) chiar discuta direct cu corectorii pentru a-si sustine punctul de vedere. Daca rezolvarea e in regula i se dau punctele, fara problema sau nevoie de interventie a presei.

      "Experienţa arată că geniile au fost chiar opusul olimpicilor." - olimpiade nu au existat intotdeauna dar... Hilbert- doctorat, lector, profesor, rezultate si studenti care l-au facut faimos. Paul Erdos - prea mult ca sa enumar aici. Terrance Tao - cel mai tanar participant la olimpiada internationala de matematica, a castigat multiple medalii. A, si a castigat si medalia Fields, printre MULTE alte premii. Maryam Mirzakhani- 2 medalii de aur la inter, acum profesoara la Stanford. Un fost profesor de-al meu din facultate - aur la internationala. Exemple mai gasesc, daca doriti. Asa ca de unde reiese ca in general "geniile" sunt opusul olimpicilor? Cat la suta din "genii" au fost olimpici (sau echivalent pentru vremurile in care au trait), cati nu?
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      Ce
      • Like 0
    • @ D
      Doamnă, vă avertizez, îi scrieți degeaba domnului "John Jazz" : dacă e vorba de învățământ, după dânsul ar trebui introdusă la clasele primare teoria relativității restrânse deoarece... sunt niște noțiuni simpluțe, pe care dânsul le citea seara înainte de culcare, începând cu clasa a 3-a, când terminase deja de citit mecanica clasică,termodinamica și electromagnetismul... :)
      • Like 0
    • @ Valentin
      Intr-o dezbatere fiecare e dator sa-si sustina afirmatiile. Asa e corect. Daca nu puteti cita surse imi rezerv dreptul sa cred ca ele nu exista.
      • Like 0
    • @ Tom Dick N'Harry
      Ei, chiar in clasa a 3-a nu, dar sunt suficient de simplute sa fie facute la liceu :)
      • Like 0
  • Valentin check icon
    .
    • Like 2
    • @ Valentin
      Avem un examen (de fapt examene) la care se testeaza si cunostintele de gramatica si abilitatea de a formula un argument. Nu imi pare o idee rea.
      • Like 0
    • @ Valentin
      D check icon
      Deci, școala ar trebui să producă exclusiv angajați, nu să formeze și caracterul?
      • Like 2
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      Nu
      • Like 0
    • @ Valentin
      Inteleg ca vreti sa se dea la examene si critica plastica/muzicala/etc. Parca ar fi un pic cam mult, dar OK, de ce nu.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      E exact pe dos.
      • Like 0
    • @ Valentin
      "Ori le dai pe toate, ori nu dai nimic din ele. " - de ce ar fi neaparat asa? In plus, e discutabil cat de concreta si practica e matematica. Hai s-o taiem si pe aia. Daca ma gandesc mai bine nici istorie nu folosim prea mult in viata de zi cu si, hai s-o taiem si pe aia. Gramatica? Si acolo e discutabil, nea' Jiji se descurca si fara. Eu zic sa lasam doar un examen la scriere la care singura proba e scrisul semnaturii ca na, aia o mai punem pe cate-un document.
      • Like 0
  • Flo check icon
    Sa ne intelegem:un popor needucat e usor de manipulat;asa ca de ce sa se intereseze politicul de educatie?
    • Like 0
  • Cristian check icon
    ..un sistem de care trebuie sa uitam cat mai repede ( rudimentar , rigid ,cadre didactice cu un nivel redus de empatie...)...... este incredibil ca in sistemul de invatamant exista exmatricularea.....
    • Like 0
  • invatamantul nu e obligatoriu relativ la promovarea unui numar de clase ci relativ la varsta (16 ani, 16 provenind din prevederile organizatiei mondiale a muncii, oim, care nu accepta angajarea in campul muncii - cu exceptii- sub aceasta varsta si, ca sa nu fie golani , pe strazi, e preferabila o scolarizare - chiar si cu cu forcepsul , in unele cazuri)
    ideia de a conditiona, fie si numai carnetul de conducere, poate fi un stimulent pt a promova cateva clase in plus - si, desigur si o sursa suplimentara de castiguri -uneori - pt cei care decid promovabilitatea, pt ca si asa va fi.
    • Like 0
  • mai poate fi o solutie, de actualitate : curtea constitutionala sa stabileasca ca presedintele (comisiei de bacalaureat, hihihi) este obligat sa cemneze diplome de bacalaureat si celor care nu au luat media minima de trecere, 6 (5,99 chiar, pt ca exista o exceptie)
    glumesc, dar pare destul de posibil si, regretabil, dar daca recititi ar fi in chiar spiritul articolului si al catorva comentarii (ca nu e vina elevului, ci a societatii, ca bacul sa fie mai lejer etc)
    ps: scoala, bacul sunt de 3 ori mai lejere ca in vremea ceausista, sau comunista si chiar in cea burghezo-mosiereasca de dinaintea lor adica cu peste juma' de secol in urma ;
    ps2: iar asta cu supra incarcarea e o poveste vanturata de parintii/familiile care la randul or nu au avut treaba cu scoala (prea tare) ;
    sa nu uitam ca tocmai (mai sus in text) se vorbeste de necesitatea de a fi (mai) la zi cu ce exista pe lume - si nu la literatura ci in ale stintelor exacte!!!
    • Like 1
  • Laura check icon
    Aici este cu adevarat bogatia Romaniei, aruncata la gunoi. Nu la Rosia Montana nu in paudrile virgine si nu in platforma Marii Negre. Adevarata bogatie este in copiii din toate zonele tarii care nu au acces la educatie, as putea adauga, nici la servicii sanitare corespunzatoare. Cati dintre membrii opozitiei fac ceva cu adevarat pentru acest potential enorm de valoare pe termen lung ?
    • Like 2
    • @ Laura
      D check icon
      “There is no wealth but life. Life, including all its powers of love, of joy, and of admiration. That country is the richest which nourishes the greatest numbers of noble and happy human beings; that man is richest, who, having perfected the functions of his own life to the utmost, has also the widest helpful influence, both personal, and by means of his possessions, over the lives of others.” ― John Ruskin, Unto This Last
      • Like 0
    • @ D
      Ne-am pârțâit.
      • Like 0
    • @ Adrian Adrian
      D check icon
      Îmi cer scuze, vreți să vă traduc?
      • Like 0
  • Al Lui Al Lui check icon
    Sunt doua solutii la problema aceasta : 1) scaderea nivelul de dificultate al subiectelor de la BAC, pentru ca mai multi elevi sa "treaca" examenul (propunere PSD-ista, agreata si de alte partide).
    2) schimbarea din temellii a sistemul de invatamant prin renuntarea la manualele auxiliare, remunerarea profesorilor dupa performante si nu indiferent de rezultate cat si depolitizarea unitatilor de invatamant.
    Prima metoda ne va aduce rezultate imediate fara efort urmata de crestere a numarului de votanti si asistati sociali, cea de-a doua va instaura meritocratia si va pune bazele unei cresteri sanatoase a economiei (nu bazata doar pe consum) ce va fi de lunga durata.
    • Like 0
  • Ups! Ce sînt protistele? Că am dat bacul în 1994... :P
    • Like 0


Îți recomandăm

Tinu Boșinceanu

„Plecarea în străinătate nu trebuie să fie un angajament pe viață, ca o căsătorie - eu sunt român în România sau eu am plecat și nu mă mai întorc înapoi. Societatea a devenit oricum mult mai fluidă și trebuie să privești obiectiv. Mi se pare că asta ar ajuta la întoarcerea mai multor oameni, care or să facă lucrurile mai bune. Și poveștile lor or să inspire”, crede Tinu Bosînceanu.

Citește mai mult

Mara Popescu

Mara Popescu este singura studentă româncă la medicină la King’s College din Londra, o pestigioasă instituție de învățământ. Este frumoasă, are 18 ani, e matură și echilibrată, este logică și structurată, ca și cum vârsta ei ar fi scrisă doar pe hârtie.

Citește mai mult