Sari la continut

De patru ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Republica împlinește patru ani de existență. Vă mulțumim că ne sunteți alături în această călătorie prin care ne poartă bunul simț, nevoia unei dezbateri de calitate și dorința pentru un loc mai bun în care să ne spunem ideile.

Avertisment al mediului academic: Creditul nu poate fi ieftinit prin legi. România se va îndrepta spre modelul rusesc, unde mii de cămătari oferă „la negru” împrumuturi la dobânzi tot mai mari

semnare contract

(Foto: Guliver/Getty Images)

Situația din România riscă să se îndrepte spre modelul rusesc sau din unele țări africane, unde mii de cămătari oferă „la negru” împrumuturi la dobânzi tot mai mari, iar creșterea cererii pentru creditarea ilegală va stimula criminalitatea, avertizează peste 50 de reprezentanți ai mediului academic și antreprenorial din România care se pronunță împotriva proiectului plafonării dobânzilor.

Un grup de cadre didactice, economiști și antreprenori explică într-o scrisoare adresată Parlamentului României care sunt efectele instituirii unor plafoane ale ratelor de dobândă la credite. 

„Ieftinirea artificială a unui produs descurajează producția și reduce oferta totală. Cu cât plafonul este stabilit mai jos față de nivelul de piață, cu atât penuria care urmează este mai acută. Un exemplu recent în acest sens este dispariția imunoglobulinei din cauza refuzului statului de a plăti prețul de piață.

Dobânda este prețul creditului. Pe piață există numeroase produse de creditare, fiecare cu riscul său și cu dobânda specifică. Plafonarea dobânzilor afectează piața creditului deoarece va scoate în afara legii acele produse de creditare dedicate persoanelor care prezintă un risc ridicat (nu pot prezenta adeverință de venit sau au venituri reduse, nu prezintă garanții)”, se arată în documentul menționat.

Așa-zisa „lege împotriva cămătăriei” va deveni o lege în favoarea cămătăriei

Semnatarii scrisorii sunt de părere că legea plafonării dobânzilor va avea efecte contrare celor scontate de către inițiator și va reduce accesul la finanțare pentru o largă categorie de cetățeni care se vor îndrepta către zona ilicită, nefiscalizată și nesigură.

„Contrar intențiilor, această lege nu va ieftini dobânzile la credite, ci va genera dispariția lor pentru o largă categorie socială, ce prezintă un potential de risc mai ridicat. Din păcate, această inițiativă va lovi în oamenii pe care inițiatorii pretind că-i protejează. Nevoia acestor oameni nu va dispărea și va fi satisfacută prin migrarea în zona ilicită, nefiscalizată și nesigură. Astfel, așa-zisa «lege împotriva cămătăriei» va deveni o lege în favoarea cămătăriei”, se mai arată în scrisoarea amintită.

„Creditul nu poate fi ieftinit prin decrete sau legi, ci prin încurajarea competiției și a investițiilor, prin combaterea inflației, prin reducerea riscurilor politice și a incertitudinilor asociate cu economia informală. Acestea sunt diferențele dintre România și țările dezvoltate ale UE și până când aceste diferențe nu vor fi atenuate dobânzile din România nu vor putea fi similare cu cele din Germania”, adaugă autorii documentului.

Redăm mai jos scrisoarea semnată de peste 50 de reprezentanți ai mediului academic.

„Plafonarea dobânzilor – o măsură potrivnică dezvoltării și incluziunii sociale

În atenția Parlamentului României

Stimați membri ai Parlamentului,

Suntem un grup de cadre didactice, economiști și antreprenori preocupați de politicile publice care afectează climatul de afaceri și bunăstarea populației și dorim să atragem atenția asupra proiectului de lege privind plafonarea dobânzilor.

Instituirea unor plafoane ale ratelor de dobândă la credite își propune să vină în beneficiul populației care, teoretic, se va putea împrumuta mai ieftin decât în prezent. Totuși, există o diferență între scopul declarat al proiectului de lege și consecințele sale reale. Măsura plafonării dobânzilor este distructivă pentru activitatea de creditare și afectează cu precădere bunăstarea populației cu venituri reduse– persoanele care lucrează în economia informală și care nu au posibilitatea să contracteze credite de consum la dobânzi mici.

În primul rând, este important să ne amintim lecțiile istoriei. Nu au trecut decât 28 de ani de la îndepărtarea regimului comunist, în timpul căruia prețurile erau stabilite artificial prin decret, cu toate urmările triste: penurie generalizată, introducerea raționalizării, apariția speculei, scăderea nivelului de trai. Însă istoria legiferării unor prețuri maxime este mult mai veche, a fost opera politicienilor iresponsabili și a produs mereu consecințe dezastruoase. Stabilirea unor prețuri maxime este asociată cu decăderea Imperiului Roman. Legea Maximului General, votată în Regimul de Teroare din timpul Revoluției Franceze, care stabilea prețul grânelor, a fost atât de impopulară încât a trebuit abandonată un an mai târziu; Foutu le maximum! (S-a terminat cu prețul maxim) a strigat populația pe străzile Parisului în vreme ce Robespierre era condus spre ghilotină.

În al doilea rând, este important să înțelegem de ce efectele practice ale prețului maxim sunt diametral opuse intenției celor care îl susțin. Prin decretarea unui preț-plafon statul îi forțează pe oameni să-și trăiască viața altfel decât decid ei în mod voluntar. Ieftinirea artificială a unui produs descurajează producția și reduce oferta totală; cu cât plafonul este stabilit mai jos față de nivelul de piață, cu atât penuria care urmează este mai acută. Un exemplu recent în acest sens este dispariția imunoglobulinei din cauza refuzului statului de a plăti prețul de piață.

Dobânda este prețul creditului. Pe piață există numeroase produse de creditare, fiecare cu riscul său și cu dobânda specifică. Plafonarea dobânzilor afectează piața creditului deoarece va scoate în afara legii acele produse de creditare dedicate persoanelor care prezintă un risc ridicat (nu pot prezenta adeverință de venit sau au venituri reduse, nu prezintă garanții). Cei afectați se împart în două categorii:

(1) Debitorii, persoanele care în prezent nu pot contracta un credit imobiliar sau de consum decât la o dobândă mai ridicată decât cea prevăzută în proiectul de lege. Aceste persoane vor fi excluse de pe piața oficială a creditului și vor ajunge clientela sectorului informal. Practic, legea anti-cămătărie riscă să devină o adevărată lege a încurajării cămătăriei. În loc ca situația din România să evolueze spre cea din țările dezvoltate, ea se va îndrepta spre modelul rusesc sau din unele țări africane, unde mii de cămătari oferă „la negru” împrumuturi la dobânzi încă și mai mari. Ca un efect colateral, creșterea cererii pentru creditarea ilegală va stimula criminalitatea, un flagel de care deocamdată România este scutită.

(2) Băncile și instituțiile financiare nebancare, care oferă împrumuturi și care vor descoperi că clientela lor se împuținează și veniturile lor scad. Acestea vor fi stimulate să aducă modificări produselor de creditare, respectiv să schimbe comisioanele, durata, avansul și garanțiile creditului, pentru a recupera pierderile. Creditorii vor fi stimulați să ceară un avans mai mare, să urce comisioanele, să transfere riscul de dobândă la debitor (oferind contracte cu dobândă variabilă), să schimbe moneda creditului, impunând astfel debitorului un risc valutar. La limită, unii creditori vor ieși de pe piață, activitatea lor nefiind viabilă la noile rate de dobândă. Per ansamblu, toate aceste restricții vor agrava situația creditării sectorului privat din România, care este oricum insuficient dezvoltată în comparație cu țările vecine sau cu cele occidentale.

Așa cum atestă studiile Băncii Mondiale, ale Consultative Group to Assist the Poor, ale Comisiei Europene și ale altor instituții internaționale, reprimarea dobânzilor aduce prejudicii în toate țările în dezvoltare (și nu numai) unde a fost aplicată. Astfel, un cunoscut raport al Comisiei Europene arată că restricționarea ratei dobânzii tinde:

  • să reducă accesul la credite pentru persoanele sărace;
  • să submineze costul transparent al creditului prin creșterea comisioanelor;
  • să nu contribuie la reducerea gradului de îndatorare și nici la volumul creditului de consum;
  • sa limiteze gama produselor de creditare disponibile și, implicit, opțiunile de alegere a utilizatorului de servicii financiare.

De asemenea, din Japonia și SUA până în Nicaragua, din Bolivia până în Kenya și multe alte țări africane, dovezile empirice arată mai multe efecte negative, precum retragerea instituțiilor financiare din activitatea de creditare a persoanelor sărace sau din anumite segmente ale pieței, scăderea numărului de instituții financiare autorizate, creșterea costului total al creditului prin aplicarea unor comisioane și taxe suplimentare, scăderea diversității produselor de creditare, o rată scăzută a creditului în PIB și o incluziune financiară redusă, măsurată prin prisma ponderii populației care accesează împrumuturi.

După cum spune BNR, „gradul de incluziune financiară în România este printre cele mai reduse din Uniunea Europeană. Principalii factori care contribuie la menținerea acestei situații sunt: (i) ponderea ridicată a economiei informale și nivelul scăzut de trai; (ii) nivelul redus al educației financiare, precum și (iii) calitatea și adaptarea redusă a ofertei de servicii financiare la nevoile populației”. Deși evaluarea exactă a dimensiunii economiei informale este greu de făcut, conform unor analize peste 1 milion de persoane nu lucrează în regim legal. Aceste persoane nu pot contracta credite bancare și ele sunt deservite de instituțiile financiare nebancare. Subminarea acestui sector al economiei va provoca atât prejudicii directe (firmelor respective și bugetului statului) cât și efecte indirecte asupra unui grup de populație foarte mare. Ne întrebăm, în acest context, dacă evaluarea impactul economic și bugetar al propunerii de plafonare a dobânzilor chiar există și dacă da, atunci cum a fost el făcut.

Vă amintim că creditul nu poate fi ieftinit prin decrete sau legi, ci prin încurajarea competiției și a investițiilor, prin combaterea inflației, prin reducerea riscurilor politice și a incertitudinilor asociate cu economia informală. Acestea sunt diferențele dintre România și țările dezvoltate ale UE și până când aceste diferențe nu vor fi atenuate dobânzile din România nu vor putea fi similare cu cele din Germania.

Stimati Parlamentari, dumneavoastră aveți drept obiectiv îmbunătățirea condițiilor de viață ale românilor. În acest caz, este necesară abandonarea ideii de plafonare a dobânzilor și concentrarea pe acele politici care încurajează acumularea de capital, investițiile și locurile de muncă din economia oficială.

Cu deosebită considerație,

Radu Mușetescu, profesor universitar, Academia de Studii Economice

Silviu Cerna, profesor universitar, Universitatea de Vest din Timișoara

Christian Năsulea, lector universitar, Universitatea București

Radu Nechita, conferențiar universitar, Universitatea Babes-Bolyai

Gabriel Mursa, profesor universitar, Universitatea Alexandru Ioan Cuza

Gabriel Staicu, conferențiar universitar, Academia de Studii Economice

Ovidiu Neacșu, economist și antreprenor, vicepreședinte SOLIB

Iulian Tănase, economist și antreprenor

Bogdan Călinescu, director, Institut de Recherche Economiques et Fiscales

Emil Duhnea, avocat, Baroul București

Horațiu Buzatu, antreprenor

Vlad Mureșan, lector universitar, Universitatea Babes-Bolyai

Romeo Vatra, antreprenor

Gheorghe-Ilie Farte, conferențiar universitar, Universitatea Alexandru Ioan Cuza

Ionuț Dobra, antreprenor

Eusebiu Burcaș, antreprenor

Ciprian Soleriu, antreprenor

Octavian Bădescu, antreprenor

Emanuel Socaciu, conferentiar universitar, Universitatea din Bucuresti

Bogdan Glăvan, profesor universitar, Universitatea Româno-Americană

Cristian Păun, profesor universitar, Academia de Studii Economice

Alexandru Butiseacă, asistent universitar, Universitatea Româno-Americană

Bogdan Nistoreanu, lector universitar, Academia de Studii Economice

Dan Gabriel Dumitrescu, conferențiar universitar, Academia de Studii Economice

Adriana Duțescu, profesor universitar, Academia de Studii Economice

Shahrazad Hadad, asistent universitar, Academia de Studii Economice

Ioana Ceaușu, asistent universitar, Academia de Studii Economice

Mihaela Dan, profesor universitar, Academia de Studii Economice

Bogdan Dumitrescu, conferențiar universitar, Academia de Studii Economice

Simona Chirică, lector universitar, Academia de Studii Economice

Georgiana Oana Stănilă, conferențiar universitar, Academia de Studii Economice

Eduard Dinu, profesor universitar, Academia de Studii Economice

Adrian Mitroi, conferențiar universitar, Academia de Studii Economice

Costin Șorici, conferențiar universitar, Universitatea Ovidius din Constanța

Mihai Orzan, profesor universitar, Academia de Studii Economice

Anca Gherman, conferențiar universitar, Academia de Studii Economice

Alina Mihaela Dima, profesor universitar, Academia de Studii Economice

Roxana Clodnitchi, doctor în economie

Ovidiu Ioan Dumitru, lector universitar, Academia de Studii Economice

Tănase Stamule, lector universitar, Academia de Studii Economice

Daniel Zgura, asistent universitar, Academia de Studii Economice

Cristian Teodor, asistent universitar, Academia de Studii Economice

Ramona Igret, lector universitar, Academia de Studii Economice

Mădălina Meghisan-Toma, conferențiar universitar, Academia de Studii Economice

Ion Anghel, profesor universitar, Academia de Studii Economice

Florin Sgardea, conferențiar universitar, Academia de Studii Economice

Mihaela Ifirm, lector universitar, Universitatea Alexandru Ioan Cuza

Radu Uszkai, asistent universitar, Academia de Studii Economice

Radu Ciobanu, asistent universitar, Academia de Studii Economice

Mădălina Doroftei, lector universitar, Academia de Studii Economice

Tudor Smirna, asistent universitar, Academia de Studii Economice

Vlad Topan, conferențiar universitar, Academia de Studii Economice

Sorin Anagnoste, lector universitar, Academia de Studii Economice

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • La " Ne întrebăm, în acest context, dacă evaluarea impactul economic și bugetar al propunerii de plafonare a dobânzilor chiar există și dacă da, atunci cum a fost el făcut." ma asteptam la un raspuns de genul:
    <<Din studiul nostru de impact rezulta ca : n banci nu vor mai acorda credite, m banci se vor retrage de pe piata romaneasca, z IFN-uri vor da faliment, iar cele ramase nu vor mai acorda credite. Ca sa nu se intample asa trebuie ....>>
    Nu, nu am vazut asa ceva am vazut numai faptul ca "Stimati Parlamentari, dumneavoastră aveți drept obiectiv îmbunătățirea condițiilor de viață ale românilor. În acest caz, este necesară abandonarea ideii de plafonare a dobânzilor și concentrarea pe acele politici care încurajează acumularea de capital, investițiile și locurile de muncă din economia oficială.", adica ingerinta fara echivoc in activitatea legislativului.
    Am mai vazut "Aceste persoane nu pot contracta credite bancare și ele sunt deservite de instituțiile financiare nebancare. Subminarea acestui sector al economiei va provoca atât prejudicii directe (firmelor respective și bugetului statului) cât și efecte indirecte asupra unui grup de populație foarte mare.", adica o pledoarie pentru IFN-uri, oare de ce?
    • Like 0


Îți recomandăm

iancu guda - andreearosca.ro

Iancu trăiește printre cifre. Biroul lui e mic și „decorat” cu o grămadă de lucruri care reflectă și preocupările, și pasiunile, și munca lui: pe un perete e un tricou semnat al echipei Viitorul Constanța și alte memorabilia legate de clubul creat de Gheorghe Hagi. Fotbalul e una dintre pasiunile lui Iancu, alături de înot.

Citește mai mult

Tinu Boșinceanu

„Plecarea în străinătate nu trebuie să fie un angajament pe viață, ca o căsătorie - eu sunt român în România sau eu am plecat și nu mă mai întorc înapoi. Societatea a devenit oricum mult mai fluidă și trebuie să privești obiectiv. Mi se pare că asta ar ajuta la întoarcerea mai multor oameni, care or să facă lucrurile mai bune. Și poveștile lor or să inspire”, crede Tinu Bosînceanu.

Citește mai mult