Foto: Inquam Photos/ Octav Ganea
Avocatul Poporului, Renate Weber, a atacat joi la Curtea Constituțională legea care prevede impozitarea pensiilor speciale din România, au declarat pentru G4Media.ro oficiali din cadrul CCR. Potrivit sursei citate, Curtea urmează să stabilească un termen de judecată pentru sesizarea transmisă de Weber.
Renate Weber a explicat că a făcut acest demers deoarece consideră că beneficiarii de pensii speciale sunt discriminați.
„Este vorba de o impozitare, chiar dacă legea vorbește de o taxare. În realitate suntem în fața unui impozit, ba mai mult, a unei duble impozitări. Pensiile de serviciu de peste 2.000 de lei sunt deja impozitate cu 10%, iar taxarea introdusă de lege se adaugă peste acea impozitare. Pe de altă parte, am considerat că sunt încălcate două articole din Constituție, articoul 16 și articolul 56. Orice stat are dreptul să își stabilească sistemul de impozitare, dar acesta trebuie să fie nediscriminatoriu. Aici, pensionarii care primesc pensii de serviciu sunt discriminați”, a spus Renate Weber pentru G4Media.
Potrivit legii, suma care depășește pragul de 7.000 de lei din pensiile speciale va fi impozitată cu 85%. Pensiile speciale cuprinse între 2.000 și 7.000 de lei vor fi impozitate, ca și până acum, cu 10%.
Recent, judecătorii CCR au respins abrogarea pensiilor speciale, admițând două sesizări depuse de Înalta Curte de Casație și Justiție și de Avocatul Poporului împotriva legii prin care au fost abrogate toate pensiile speciale cu excepția celor din Armată și Ministerul de Interne.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
La amarati nu le apara drepturile!
Dacă ar fi după mine eu aș echivala pentru fiecare contributor la sistemul de pensii și apoi pentru fiecare nou pensionar cuantumul contribuțiilor și al pensiei în aur sau alt material prețios care are cotație pe piața internațională. În acest fel drepturile nu se depreciază decât în ritmul puterii de cumpărare și nu după prostiile din capul unora care la un moment decid că este nevoie de „reforme” în sistemul de pensie fără să existe un motiv obiectiv guvernat de interesul societății. Fiind un sistem cu „bătaie lungă”, sistemul de pensii trebuie să aibă o referință de calcul stabilă peste generații, ori acest lucru nu se poate obține decât folosind o unitate de valoare cu variabilitatea cea mai redusă și care este dată de acceptarea unanimă a importanței sale de către toate țările de pe glob. Pensia este o plată cu caracter special. Se face dintr-un fond la care beneficiarul nu mai contribuie după ieșirea la pensie, însă fondul de pensii trebuie alimentat continuu. Această îndatorire, de continuare a contribuirii trebuie să fie respectată de generațiile următoare, sub managementul autorităților de stat a cărui structură și componență aceste generații o pot influența. Din păcate deficitul de democrație și legiferare în acord cu aceasta, poate conduce la aberații care afectează această ordine. Aceste lucruri, din perspectivă istorică s-au observat în România în perioadele imediat următoare schimbărilor din 1989. Deficitul democratic în România este însă pe o pantă scăzătoare și se potrivește cu înțelegerea tot mai bună, de către popor, a contextului politic intern și internațional, ceea ce este un lucru pozitiv. Poporul își înțelege din ce în ce mai bine locul pe care acesta și-l dorește între națiunile lumii. Balansul înspre o parte sau alta trebuie să se reducă tot mai mult și apropierea să se facă în mod natural spre acea parte care îndeplinește cel mai bine și în mod stabil, criteriile democratice și drepturile omului.
Pensiile și pensiile speciale sunt drepturi firești și ele trebuie acordate în mod echitabil pentru fiecare categorie socio-profesională. Dacă pensia normală este un rezultat al contributivității persoanei de-a lungul timpului, pensia specială trebuie să fie considerată ca o măsură asiguratorie de prezervare, pe o perioadă cât mai mare posibilă, a valorilor umane pe care această nație le are. Acesta trebuie să fie motivul pentru care pensiile speciale trebuie să existe. De-a lungul istoriei o națiune se poate lăuda și poate avansa doar cu realizări ale unor persoane excepționale atât în ceea ce privește inteligența creatoare cât și caracterul acestora. O asemenea combinație definește adevăratul patriot dispus să-și servească poporul prin realizările și exemplul său. Asemenea personalități avem într-un număr foarte mic și sunt comoara cea mai de preț pe care o națiune o poate avea. Ca urmare ne dorim să-i avem printre noi cât mai mult timp pentru a putea beneficia din partea lor de tot ajutorul pe care o națiune îl are nevoie.
Recunoașterea și susținerea acestor personalității este o problemă de corectă apreciere a valorilor în societate, valori care trebuie să fie acceptate de toată lumea, fiindcă este în interesul tuturor. Reglarea acestor mecanisme de apreciere și recunoștere se produce gradual odată cu evoluția societală și trebuie avute în vedere de toți cetățenii acestei țări, de la primul moment al conștientizării propriului eu, până la punerea în practică ca și adult a celor ce au fost asimilate și rafinate de fiecare, în urma educației primite.
Dar atât despre militari. Spuneam că de la ei a început totul, dar de abia după aceea lucrurile au devenit grotești. Magistrații au considerat că merită și ei pensii de serviciu fără contributivitate (adică speciale). Apoi s-au spart zăgazurile și într-adevăr politicienii au aruncat cu privilegii precum pensiile speciale în stânga și-n dreapta. Dar atenție! Acestea nu erau pensii de serviciu (adică singurele venituri ale pensionarilor) ci erau acordate suplimentar față de celelalte drepturi. Asta da, pomană politică și nesimțire!!!! Dar ce are a face asta cu pensiile de serviciu - ca singură sursă de venit a pensionarilor? Sigur, mai e problema mărimii unor pensii de serviciu. Corect, au existat anumite derapaje de nesimțire, pentru unii care aveau salarii enorme și au făcut ei ce-au făcut (deși legal) și au ieșit cu pensii mult mai mari ca salariul, deci uriașe. Dar să fim corecți, aceștia sunt puțini și - mai mult decât atât - din septembrie 2017, datorită unei ordonanțe ale mult hulitului guvern PSD, la inițiativa mult-hulitei Olguța, nu s-a mai ieșit la pensie decât cu cel mult media salariului net pe 6 luni. Și atenție! E vorba doar de salariul net, nu de toate drepturile. Militarul în activitate încasa lună de lună 1) salariul, 2) indemnizația de hrană și 3) drepturile de echipare. Din start începând cu ordonanța ”Olguței” din 2017 pensia putea fi maxim egală doar cu salariul.
În concluzie în toată această tevatură militarii au căzut de fraieri, fiind băgați pe nedrept în aceeași oală cu toți ticăloșii și toate ticăloșiile politice (cu care din structura lor și obligațiile lor descrise mai sus nu au nicio legătură) și care au explodat în ultima perioadă, de care societatea civilă este oripilată pe drept cuvânt. În concluzie sunt de părere că pensiile speciale ”suplimentare” cum sunt cele pentru parlamentari și aleși locali trebuie ANULATE, deoarece sunt doar pomeni politice ticăloase. Aceste categorii nu rămân fără pensie, care există în baza profesiei lor, ci doar li se anulează aceste privilegii suplimentare.
O ultimă observație, în altă ordine de idei: mă mâhnește faptul că - trecând peste nedreptățile ce decurg din alocarea ticăloasă pentru unii a pensiilor speciale - românii nu se dezbară de obiceiul amenințării caprei vecinului. Concret, este o emoție maximă pentru tăierea pensiilor mari (fără discernământ), dar când se vorbește de mărirea pensiilor ”civile” cu 40% nu e nimeni fan. Toți ”pun botu” la propaganda puterii liberale că nu se poate acorda mărirea. Să fim clari: 40% e doar pentru pensiile obișnuite, nimeni nu mărește pensiile speciale. Acestea sunt bătute în cuie și așa vor fi for ever and ever. Dar dacă celelate pensii se vor mai mări acum și pe viitor, se vor anula nedreptățile existente. Dar, din păcate românul nu vrea această rezolvare a situației, care e mai avantajoasă. Nu vrem să urcăm la nivelul veniturilor mai mari și să fie mai bine pentru toți, e mai bine să coboare alții în sărăcie, așa e fericirea maximă la români. Dacă ne răcorim ura, putem să acceptăm să fim muritori de foame în continuare :( :( :(
Sa zici ca tara are bani pentru marirea cu 40% a pensiei e o nebunie totala .Pe greci tot o reforma a pensiilor ia bagat in faliment
Revenind: sunt convins că ai dreptate și media pensiei unui ofițer din țările vestice e aproape de pensia medie a acelei țări, dar sunt convins că asta se întâmplă fiindcă acolo toate pensiile sunt decente, nu fiindcă îl țin ei sărac pe bietul ofițer, cum ar vrea la noi în Romania orice hater.
În final afirm că este posibilă mărirea pensiilor ”civile” chiar și cu 40% dacă se asumă politic acest lucru. Știu că bani nu sunt, dar oricum nu sunt pentru nimic, Romania merge pe deficit, adică oricum se împrumută destul de mult în mod constant pentru a face față la toate cheltuielile. DAR, deși pare un paradox, o mărire de venituri poate împinge economia înainte prin creșterea consumului, deoarece banii se întorc în economie și stimulează consumul intern, deci producția și serviciile. S-a văzut pe vremea lui Băse, în 2010, că politica de austeritate și tăieri de venituri în criză este exact ce NU trebuie făcut. Banii în plus injectați în economie trag economia în sus. Din păcate încă o dată se confirmă că liberalii, iohanniștii, băsiștii etc adică dreapta conservatoare au ochelari de cal și nu înțeleg altceva în afară de austeritate.
Sa nu absolutizam.
Ca si in cazul celor care au lucrat la stat, situația e aceeasi.
Sunt destule exemple de persoane care au muncit la stat peste 50 de ani si de abia au o pensie puțin peste 2.000 de lei. Si funcție de răspundere.
Asa ca ... haideți să lăsăm un pic raportarea asta la mediul privat.
Fie vorba intre noi, la privat oricand "misti" ceva si de la serviciu dar si in afara serviciului. Sa fim seriosi.
Altfel, cum se explica cheltuieli făcute de cei care lucreaza in privat, vazut mai mari decât câștigurile lor salariale.
Asa ca ....
astea sunt vorbele lui.Asta a fost primul soc.La ce munca grea am.ce raspundere si cat stres ,sa imi spuna cineva ca in timpul serviciului joaca carti si se uita la tv ,iar dupa sta acasa trei zile ca sa isi revina probabil,apai frate ,asta iti cam da dureri de stomac.Mai ales ca individul este platit din contributiile tale.Dar urmeaza al doilea soc.Spune ca il doare spatele si nu mai poate, a iesit in pensie,la 46 de ani.Si pe mine ma doare spatele ,dar mai am vreo 13 ani pana la pensie si am mai mult de 46 de ani.Si urmeaza al treilea soc ,are 4400 lei pensie.Fratele meu mai mare a iesit si el luna asta in pensie dupa 45 de ani de serviciu,cu fantastica suma de 1680 lei.Pai Dane ,sunt sau nu privilegiati militarii?Traim cumva in lumi paralele?Trebuie sa ne rupem de subiectivism.
Îmi pare sincer rău pentru toate nedreptățile care există în societatea românească, iar problema pensiilor este una dintre ele. Bineînțeles că după o viață de muncă, indiferent de calificarea din activitate, să ieși la pensie cu 300-350 EUR e strigător la cer și pune reale probleme de supraviețuire, ca să nu mai spun de îngrijirea sănătății și cu atât mai puțin de nevoile de socializare / hrană spirituală. Acești oameni, din păcate se pot numi săraci. Prin comparație, pensionarii militarii, care nu sunt săraci, pot fi considerați privilegiați. Dar orice comparație e relativă. Să nu-i considerăm pe militari niște bogătași. Pe bogătașii și nesimțiții zilei îi vedem în cu totul alte părți și văd că nimeni nu are nimic cu ei. Dintre bugetari, magistrații sunt de departe mai privilegiați decât militarii. Și ei sunt plătiți din bani publici și, în timp ce competența lor e cât de cât mulțumitoare, nu același lucru îl putem spune despre buna lor credință și cinste. Dimpotrivă, senzația este că justiția a devenit o cloacă, unde reaua credință, răspunsul la comenzi politice, ticăloșia și corupția sunt la ele acasă. Mai departe avem adevăratele pensii speciale, date ca pomană politică pentru parlamentari și aleșii locali, iar aici deja cuvintele sunt de prisos. Aș putea să mai divaghez un pic de la veniturile din bani publici și să spun că nedreptățile în Romania se întind și în sectorul privat. Câți patroni de carton nu și-au făcut averile din contracte oneroase cu statul? S-a întâmplat mereu și se întâmplă și în prezent. Câte beizadele nu dau cu tifla tuturor făcând abuzuri și infracțiuni, siguri pe ei că nu li se poate întâmpla nimic? Ce are ”special” una ca Prodanca - de exemplu - de învârte banii cu lopata? Și alții și alții. O fi inteligența? determinarea? spiritul antreprenorial? norocul în viață? La unii ca ăștia se uită lumea cu un romantism duios, curioși să vadă în ce dramolete mai sunt implicați, ce toalete și bijuterii poartă etc, în timp ce-i înjură pe militari că sunt prea bogați. A! militarii sunt plătiți din bani publici. Dar adevărații bogați nu s-au îmbogățit - majoritatea - oneros, tot din bani publici? Nu vreau să fiu greșit înțeles. Am toată admirația pentru cei care muncesc din greu și s-au ridicat singuri pe propriile picioare în afaceri. Năduful meu era împotriva profitorilor de mai sus, care sunt o mulțime și în clasa politică (guvern, parlament), dar și în justiție și în sectorul privat. Sigur că nu toți sunt așa, dar.... care e proporția, asta e întrebarea.
Revenind la armată (pe total, la toate instituțiile) impresia este că aici corupția, deși există (ca peste tot în Romania) proporția cred că e totuși mai redusă. În legătură cu competența, aici trebuie făcute niște distincții. Încerc să nu fiu subiectiv: există zone foarte profesioniste cum ar fi SRI, SIE, SPP, STS, Pompierii, Poliția de Frontieră și o zonă de elită a Armatei care participă la misiuni externe, altele mediu profesioniste precum Jandarmii sau Poliția (polițiștii nu mai sunt militari, dar sunt asimilați) iar altele mai puțin profesioniste, ca de exemplu zona Armatei care nu participă la misiuni de luptă. Trebuie totuși să menționăm că e greu să fii la un nivel profesional ridicat cînd nu te confrunți cu provocări, cum sunt cele din misiunile externe și nici nu ai dotările cele mai bune și bugetul cel mai generos posibil. Ei fac eforturi să țină pasul, dar cum am spus, e greu. Nu trebuie să-i disprețuiești pe ofițerii / subofițerii pe care i-ai văzut în acțiune la Revoluție. A fost o situație așa de tulbure și diversiuni așa de multe încât fii sigur că și alte armate ale lumii în aceeași situație n-ar fi fost cu mult mai breze. Atunci nimeni nu știa ce se întâmplă, nu se cunoștea inamicul, apăreau informări contradictorii de la vârf, s-a ajuns să se tragă unii în alții crezând că sunt teroriști și oricum nimeni nu a văzut pe bune vreun terorist. Era o situație de criză apărută brusc, totul era confuz, frica era și ea prezentă - și e normal să fie așa prima oară când te confrunți cu moartea. După aceea, în general, militarii se mai obișnuiesc cu pericolul și duritatea acțiunii și acțiunile devin mai eficiente și pe alocuri, eroice. Efortul de război impune și dotarea din ce în ce mai bună și eficientă. Vorbesc de cazul general al acțiunilor militare, nu neapărat de Revoluție. Așa este oriunde în lume și așa a fost și la noi chiar din vechime. Ca exemplu, dacă citești începutul romanului „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război„ a lui Camil Petrescu, te crucești ce scria despre starea jalnică în care se afla armata română în 1916 chiar înainte de intrarea în război. Ai fi zis că o să fim niște penibili. Și totuși cuvinte ca Mărăști, Mărășești, Oituz ne spun acum altceva. Pe scurt, o mare parte a Armatei poate fi acum mai puțin ”brici” din punct de vedere al pregătirii efective de luptă (deși, repet, prestează multe activități dificile), dar acest lucru (oarecum normal) se va schimba cu siguranță foarte repede dacă - Doamne ferește - e cazul unui război.
În fine, aș vrea să mă refer la subofițerul de care ziceai că freacă menta. Ce prestează el? Face probabil serviciul de gardă, iar postul lui este la intrarea unității. Aici, să fim corecți: în armată, în orice condiții (pace, război) paza unității e sfântă. Dacă o unitate n-ar avea pază ar putea fi orice numai unitate militară nu. Există oameni care asta fac, ăsta e job-ul lor și înainte de a spune că stau degeaba să fiu un pic malițios și să întreb dacă și militarii de gardă de la Palatul Buckingam (UK) stau degeaba, fiindcă, ai văzut, sunt intrați în legendă: nu li se clintește un mușchi de pe față (și cred că nici unghiul privirii) când sunt în post. Subofițerul nostru măcar mai deschide poarta uneori. Hai să analizăm cazul lui. Ți-a spus că lucrează 24 ore apoi stă 3 zile acasă. De fapt stă doar 2 zile. Așa este mereu proporția ore de serviciu / ore libere adică o treime / două treimi. Poate fi ca la majoritatea angajaților 8 / 12 sau 12 / 24 sau 24 / 48. În acest fel, pentru pontaj, e ca și când ar lucra 8 ore zilnic. Dar nu asta e important. Omul ți-a spus ce vroia el să-ți spună. Ia să ne gândim puțin, în caz că s-ar fi simțit apăsat sufletește, umilit, ratat s-ar fi grăbit să se laude cu asta? A încercat și el să se laude cu ce poate: cum e el de avantajat că ia niște bani buni și nu face nimic. Noi să facem un exercițiu și să ne imaginăm puțin și ce n-a mai spus el. Că joacă cărți, dar pe sub mână să nu-l vadă șefii, că se întrerupe de 100 de ori pe zi din jucat cărți și privit la seriale ca să deschidă poarta cu mâna la chipiu și toți se uită la el de sus iar e la dispoziția și ordinul tuturor, că poate a înghițit și mai mută umilință până să ajungă în acest post aparent călduț. Că trebuie să se roage de unul și de altul să-i țină puțin locul dacă vrea să se ducă la masă sau la toaletă (fiindcă postul nu se lasă liber niciodată), că uneori mai mănâncă un sandwich pe furiș și vine un șef căruia nu-i pasă și îl mai întrerupe cu mâncarea în gât. Că mai închide un ochi noaptea, dar nu e deloc odihna de acasă și oricum i s-a dereglat ritmul somn-veghe și se simte din ce în ce mai obosit, mai ales odată cu vârsta. Dar cu toate astea hai să zicem că un militar cu experiență se mai poate obișnui cât de cât. Vine însă marea problemă: el se dă bucuros că are zile libere, dar acest ritm de lucru 24 / 48 constant, implacabil, indiferent de sărbători legale sau personale, de nevoile care pot să apară la orice om, riscă să dispere pe oricine în timp. Iar dacă el rezistă totuși, riscă să i se dezmembreze familia, fiindcă partenera de viață e și ea înțelegătoare cât poate, până la un punct. Și în fine, există riscul, oricât ar fi de mic, ca într-o situație confuză gen Revoluția din 1989 sau alte mișcări violente care ar atenta la siguranța postului său, să fie rănit sau împușcat sau să împuște el pe cineva și să-l aibă pe conștiință. Așa e în viață: stai bine cât stai și odată vine răul peste tine. Oricât de improbabil ar fi acest risc, salariul lui ține cont și de asta, la fel ca și vârsta de pensionare, deși n-am înțeles dacă s-a pensionat pe caz de boală sau normal.
Îmi cer scuze pentru postarea ”fluviu”, dar îmi place să explic pe îndelete și să pledez cu argumente pentru ideile mele.
Toate cele bune îți doresc.
OK...LIKE
Dar sa fie acelea si drepturi.
Adică, in loc de jandarmii care patrulează în noaptea de revelion ptr ca cei ca dvs sa poata ciocni in liniste paharul de șampanie, ar fi bine ca in astfel de situatii sa patruleze si cei ca dvs.
Dacă tot e să fie egalitate, atunci sa fie.
Da, unii magistrati iau salarii si apoi pensii fara a indeplini aceste exigente. Dar solutia nu este sa-i sanctionezi pe cei care le merita pentru cei sub standard. Nu trebuie luate masuri care sa stimuleze egalizarea la nivelul de jos. Solutia este eliminarea din profesie a celor care nu performeaza, deci nu isi merita pachetul compensatoriu, pentru ca sanctiunea trebuie sa fie intotdeauna individuala si nu trebuie sa sacrifice principiul.
Ce mai trebuie stiut este ca spre deosebire de pensiile militarilor, care sunt suportate 100% de la buget, pensiile magistratilor au doua componente: una contributiva, destul de mare avand in vedere salariile magistratilor, si un supliment care vine de la buget pana la nivelul prevazut de lege, adica 80 la suta din ultimul brut.
P.s. - am ignorat ofensa de la finalul comentariului dvs.
Dacă asta credeti, mergeți în patrulă. Si o vedem daca mai aveti aceeași părere.