Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Avocatul privit ca un complice la infracțiune. Cazul avocatului Robert Roșu și gunoiul de sub preș

Protest față de condamnarea avocatului Robert Roșu

Foto: Protest organizat la sediul Palatului de Justiție din București pentru susținerea avocatului Robert Roșu, condamnat la 5 ani de închisoare în dosarul Ferma Băneasa. Sursa - Inquam Photos/ Octav Ganea

Nu sunt jurist, însă mereu am fost înconjurat de avocați, în viața personală. Avocații sunt o breaslă interesantă, în sensul că majoritatea celor pe care i-am cunoscut erau capabili să dezbată teme vaste, ore în șir, atât pe subiect, cât și pe lângă el. Sunt oameni vehemenți și combativi, de cele mai multe ori fundamentaliști ai convingerilor lor.

În ultimele săptămâni, o undă de șoc a circulat prin toate mediile avocățești pe care le știu. Avocatul Robert Roșu a fost condamnat la 5 ani de închisoare, cu executare, în dosarul Truică/Paul al României. În lista, destul de lungă, de condamnați, s-a regăsit, de data asta, și numele avocatului unuia dintre inculpați. Iar această decizie a instanței i-a consternat pe toți colegii săi de breaslă şi nu numai, inclusiv o bună parte dintre magistraţi au formulat opinii mai mult sau mai puţin cu perdea în publicaţiile de specialitate.

Meseria de avocat a apărut în antichitate, atunci când acuzații au încetat să se reprezinte singuri, având posibilitatea de a fi „ajutați” de un „prieten”. Garanția credibilității acestui prieten, de multe ori un orator versat în discursul public, era regula conform căreia, prestația respectivă trebuia să fie gratuită. De facto, practica avocaților pro-bono nu a putut funcționa niciodată, iar plățile, care se întâmplau oricum, au ajuns să fie legalizate. Avocații medievali au ajuns să fie acei tineri norocoși și capabili să învețe pe dinafară puținele legi existente. Odată cu dezvoltarea socială, avocatura a devenit una dintre cele mai respectate și mai bine plătite meserii din lume.

Între timp însă, legile au devenit tot mai multe și tot mai complexe, astfel că s-a ajuns ca mintea limitată a unui homo sapiens să nu le mai poată cuprinde pe toate. Au apărut specializări și subspecializări avocățești, iar marile procese sunt administrate acum de echipe complexe de avocați cu specializări specifice. Astăzi, un avocat nu mai este un profesionist care știe legile, ci unul care știe unde să caute şi cum să interpreteze în favoarea clientului său.

În secolul 21, în zonele în care sunt înțelese și aplicate Drepturile Omului, orice acuzat are dreptul la reprezentare juridică. Chiar și cel mai odios criminal are drepturi, așadar un avocat profesionist se va preocupa să-I salveze de pedeapsă sau să-i ușureze sentința. Iar asta pentru că, într-un proces penal, un procuror al acuzării și un avocat al apărării, prezintă instanței două variante diferite ale aceleiași situații, urmând ca adevărul să fie decis de către judecător. Așadar, aflarea adevărului, nu este sarcina avocatului, ci a judecătorului. Astăzi, este asumat de toată lumea faptul că, pentru apărarea clienților lor, uneori avocații omit, ascund detalii sau chiar mint cu nerușinare. Practica ne confirmă această realitate, de care suntem conștienți cu toții. Este firesc să fie așa.

Avocatul diavolului este o metaforă care precizează foarte clar limitele acestei meserii. Dar justiția păstrează o implicită neutralitate față de avocații diavolilor, și nu-i confundă pe aceștia cu clienții lor, chiar dacă împart cu ei aceeași bancă a apărării. Avocatul „a ales" să stea acolo, el nu este inculpat, ci doar își practică meseria. Desigur, și avocații sunt oameni, și ei trebuie să plătească consecințele faptelor lor, la fel ca și noi ceilalți. Dacă un avocat trece pe roșu, i se suspendă permisul, iar dacă fură dintr-un magazin, i se deschide dosar penal. Însă dacă un avocat reprezintă un infractor, iar infractorul este găsit vinovat, este absurd ca avocatul să fie condamnat colateral, doar pentru că a încercat (nici măcar nu a reușit) să apere interesele clientului său.

Aceasta este, pe scurt, pățania avocatului Robert Roșu: Povestea, în rezumat, este o șmecherie balcanică, stridentă doar prin implicarea sângelui albastru al Casei Regale, în combinație. Prințul dezmoștenit Paul al României a revendicat proprietățile bunicului său Carol al II-lea al României, adică Ferma Băneasa și Pădurea Snagov. Mai târziu, el a apelat la Truică și la avocații acestuia, pentru a vinde drepturile litigioase unor israelieni. După ce a luat un avans, pe care l-a cheltuit rapid, Prințul Cerșetor s-a trezit că are o combinație mai bună de vânzare, către Tender. Atunci, a vrut să rupă contractul cu israelienii, care au zis bine, dar dă-ne banii înapoi! Decât să plătească banii înapoi, Prințului i s-a părut o idee mai bună să-i reclame la DNA pe toți partenerii săi de afaceri, adică pe israelieni, pe Truică și pe avocații firmei TZA, printre care și Robert Roșu. La DNA, bucurie mare (se pare că sunt și alte nume grele în dosar), s-au încins spiritele și s-a dat drumul la tot arsenalul de metode corespunzătoare, de la supraveghere ambientală și a telefoanelor, până la percheziții cu confiscarea tuturor actelor, computerelor și telefoanelor. În aceste condiții, nu le-a fost prea greu băieților de la DNA să priceapă întreagă combinație și să o explice judecătorilor de la Înalta Curte, pentru a obține condamnarea celor mai importanți dintre inculpați. Printre condamnați s-a regăsit și Robert Roșu, adică avocatul care s-a ocupat de administrarea actelor și de formalitățile juridice

Conform ciudatei legi actuale, decizia unui proces este urmată de o motivare a instanței, adică un alt document care explică hotărârea luată. Iar redactarea acestui document poate dura, conform legii, maximum 30 de zile. Adică, la pronunțare, inculpatul se duce la închisoare, începând din seara respectivă, întrucât judecătorul s-a decis și a bătut cu ciocănelul în masă. Atât. Abia după 30 de zile de dușuri reci și noi prieteni dobândiți, condamnatul ar trebui să afle motivele concrete pentru care judecătorul l-a trimis la pușcărie. Așadar, până la jumătatea lunii ianuarie, când toată suflarea avocățească ar trebui să citească motivarea instanței, în cazul Fermei Băneasa, exprimarea oricărei opinii juridice se pare că ar fi interzisă, dar nu prin lege. O altă mare problemă este faptul că judecătorii nu motivează aproape niciodată o decizie în termenul în care legea îi obliga să o motiveze, ci mult mai târziu, după multe luni de detenţie sau chiar după ani, timp în care condamnatul îşi execută pedeapsa. De multe ori aceste pedepse au fost sancţionate ca nelegale de CEDO, dar mult prea târziu pentru vreo reparaţie efectivă chiar formală.

Totuși, în fața unei evidente nedreptăți, mulți avocați s-au exprimat deja. Baroul, instituție veche și încă foarte comunistă în abordare, a emis un comunicat vag, folosind obișnuitul limbaj de lemn. Un protest public, foarte vizibil, al avocaților, a avut loc chiar pe treptele Curţii de Apel. Și mai multe detalii ale cazului au ieșit la iveală. Cel mai relevant, în opinia mea, este faptul că doi judecători, care pronunțaseră sentințe favorabile Prinţului, cu 10 ani în urmă, au mărturisit, anchetați fiind de DNA, că deciziile pronunțate de ei, la vremea respectivă, au fost decizii „greșite". Culmea, au avut și scuze. Unul s-a considerat prea bătrân, celălalt s-a considerat prea tânăr (adică neexperimentat), la momentul hotărârilor pe care le-au luat. Ca fapt divers, judecătorul care a greșit din cauza bătrâneții este unul dintre beneficiarii unei pensii speciale, de peste 30 de mii de lei pe lună, iar judecătorul care a greșit din cauza tinereții este acum promovat ca judecător la Curtea de Apel.

Așadar, nu trebuie să fim avocați ca să înțelegem că este de neconceput (şi se încalcă o gramadă de convenţii la care România este parte) să audiezi, ca martor, un judecător cu privire la o hotătărâre pe care a pronunţat-o în trecut. Tot de neconceput este și ca un judecător să zică da, am pronunţat o hotărâre ilegală. Asta pare, de fapt, să fie problema juridică fundamentală a cazului. Iar consecințele unei astfel de absurditați, ca un efect de fluture, ajung să ducă la încarcerarea avocaților care au administrat deciziile „greșite".

Sunt multe schimbări în societate, în ultima vreme. Este vizibilă apariția unui stil nou de profesionist, în majoritatea domeniilor, chiar și la politicieni, iar schimbarea asta pare că începe să se reflecte și la celelalte niveluri sociale. Avocații și magistrații nu fac excepție. Pe facebook, un veritabil curent #metoo pare să se fi lansat între absolvenții facultății de drept. Cu toții au povești incredibile în istoricul lor, cu toții reclamă abuzuri, ilegalități sau flagrante erori de procedură, cu care s-au confruntat. Conflictele judecători vs avocați, procurori vs avocați sau chiar judecători vs procurori sunt din ce în ce mai deschise și mai publice. În lipsa imboldului atât de așteptat din partea statului, justiția pare hotărâtă să se reformeze singură.

Personal, cred că avocații nu ar trebui să răspundă pentru acțiunile clienților lor. La fel, cred că translatorii lui Ceaușescu, Gaddafi sau Yasser Arafat nu ar trebui să fie condamnați, deși, prin rolul lor, au facilitat comerțul cu arme sau terorismul. Un ghid turistic nu ar trebui să fie considerat complice, dacă unul dintre membrii grupului său fură o acadea de pe o tarabă, în bazar, chiar dacă el s-a ocupat în detaliu de obținerea vizei pe pașaport pentru clientul cleptoman. La fel ca și în cazul preoților, încredințarea unui secret unui avocat nu ar trebui să-l expună pe acesta, în nici un fel. E clar că această situație ar trebui corectată, însă deocamdată nimeni nu știe cum.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • "Pledoaria" dlui Lica, asumata a fi subiectiva prin apropierea declarata fata de reprezentanti ai nobilei profesii, poate fi considerata doar una dintre cele doua abordari posibile, doar unul dintre cele doua paliere ale discutiei, in lipsa - din spatiul public - a oricaror detalii factuale ale spetei. As fi avut curiozitatea sa aflam o eventuala luare de pozitie, deasemenea asumata public, a casei de avocatura din care a facut parte avocatul RR. Oricum, a depune toate diligentele in slujba si pentru apararea clientului sau nu subsumeaza nicidecum renuntarea din partea avocatului la respectul legii iar confidentialitatea relatiei sale cu cel care il deleaga se prezuma a se pastra departe de ceea ce ar putea deveni complicitate/instigare/ s.a. la comiterea unor fapte penale. In plus, caracterul liberal al frumoasei profesii nu trebuie confundat cu "libertinajul" avocatului in raport cu legea, ci se impune, dincolo de profesionalism, a fi aparat, de catre fiecare practicant al ei, prin integritate fata de Codul deontologic mult prea rar invocat si comentat.
    • Like 2
  • Faptul ca " mereu am fost înconjurat de avocați, în viața personală" il face pe autorul aricolului sa arnce petarde fumigene care sa acopera adevarata activitate infractionala a avocatului Rosu. El nu s-a limitat sa-si apere clientii infractori, asa cum vrea sa ne faca sa credem autorul ci a participat nemijlocit la infractiune fiind chiar capul gruparii infractionale.Deci cui folosesc astfel de articole ? Avocatului infractor nu, pentru ca a fost condamnat definitiv. Avocatilor aflati nu putini care s-au imbogatit pe seama retocedarilor ilegale, aflati si ei in situatia acestuia, dar neprinsi ? Posibil
    • Like 4
  • "Baroul, instituție veche și încă foarte comunistă în abordare". Nu, barourile sunt, de fapt, institutii feudale in esenta. In feudalismul de breasla se acordau unele privilegii (exclusive) catre un anumit grup, cum ar fi limitarea numarului de persoane care pot profesa in respectiva ocupatie, ca sa limiteze competitia. Fix asta se intampla cu barourile avocatesti!
    • Like 2
  • Frumos scris. Gresit, Bun articol, ca o perdea de fum, pentru ca raul comis prin distorsionarea sau necomunicarea adevarului este indreptat de raspunsul dlui Leonard Sirbu, la sectiunea raspunsuri. Singura mentiune facuta de autorele Cristian Lica asupra activitatii efective a dlui Rosu este: ca "s-a ocupat de administrarea actelor și de formalitățile juridice." Or, aceste activitati nu sunt cele ale unui avocat care isi apara clientul in instanta ....
    • Like 5
    • @ Anca Paduraru
      Frumos si elegant spus.
      Felicitari!
      Like,
      • Like 1
  • Eu cred ca dl. avocat a facut mult mai multe (si mai nepermise) decat sa-si apere clientul.... asa ca trebuie sa suporte consecintele actiunilor sale ca orice alt cetatean.
    • Like 4
  • Au descoperit si avocatii diferentele sfidatoare dintre deciziile diverselor instante implicate in judecarea unui dosar! Daca era condamnat la Curtea de Apel Brasov si achitat la Inalta Curte, nu mai aveam parte de nicio emulatie si de niciun protest din partea distinsilor membri ai Baroului.
    • Like 1
  • 1. Capetele de acuzare pentru care a fost condamnat acest avocat sunt:
    - constituirea unui grup infracțional organizat;
    - trafic de influență, în formă continuată;
    - complicitate la spălarea banilor, în formă continuată;
    - complicitate la abuz în serviciu dacă funcționarul a obținut pentru altul un folos necuvenit cu consecințe deosebit de grave (2 fapte).
    Asadar, in afara de ultimul, dar si acesta partial, toate nu au nici o legatura cu meseria de avocat, ci cu cea de individ care se gandeste cum sa eludeze legea, in diferite forme. Cu alte cuvinte, stirea privind condamnarea a fost data tendentios, mentionand in fata fiecarui nume a inculpatilor ori "print", ori "om de afaceri" ori "avocat". Adica o inducere intentionata in eroare a opiniei publice, cum ca, de fapt, condamnarile s-ar fi dat datorita statutelor sociale are respectivilor, nu datorita faptelor reprobabile pe care le-au facut.
    2. Articolul este, la randul lui, scris cu tendentiozitate si manipulator (nu stiu daca autorul chiar a vrut sa faca asta, sau a fost, la randul lui influentat de cercul de prieteni/cunostinte, asa cum recunoaste in articol), chiar daca, pe alocuri, incearca fara a reusi sa fie obiectiv si impartial. Dovada in acest sens: faptul ca este scris unidirectional, de la avocatul "napastuit" spre completul de judecata.
    3. Oare autorul nu s-a gandit nici macar o secunda la faptul ca, totusi, aceasta condamnare a fost data de o inalta curte, din care fac parte tot oameni de drept si care in mod sigur au analizat cu foarte mare atentie faptul ca vor condamna un individ ce practica meseria de avocat si ca vor crea un precedent?!....Eu cred ca in mod sigur au analizat cu destul de mult discernamant acest aspect si ca au luat in considerare faptele facute de acest avocat, ca si individ, nu ca si avocat. Este o imensa diferenta!
    4. In articol sunt destul de multe afirmatii subterfuge si manipulatoare, asa cum am mai scris, insa doar una as vrea sa evidentiez: "Așadar, nu trebuie să fim avocați ca să înțelegem că este de neconceput [...] să audiezi, ca martor, un judecător cu privire la o hotătărâre pe care a pronunţat-o în trecut." Aceasta afirmatie este atat de periculoasa in profunzimea ei, prin natura manipularii brutale de care da dovada, incat ma intreb daca nu cumva i-a fost introdusa autorului in articol de unul din "prietenii" avocati. Din ea reiese foarte clar intentia de a arata ca judecatorii sunt peste lege si ca orice decizii ar lua si orice hotarari judecatoresti ar da, ei sunt intangibili si nimeni nu are voie sa le comenteze, sa le puna la indoiala, sau sa le combata. De dictonul:"NIMENI nu este mai presus de lege!" ati auzit, domnule autor?...Pe de alta parte, nu credeti ca, atat organele de ancheta, cat si judecatorii care au luat in considerare declaratiile celor doi judecatori prin care isi recunosteau modul gresit de judecata (argumentat, de altfel, pueril), cunosteau mult mai bine decat d-voastra legile, in asa fel incat sa nu le fie incalcate nici drepturile si nici libertatile de orice fel?!...
    Ca si concluzie personala: avocatul respectiv a fost judecat ca un individ al societatii, prin prisma actiunilor sale ilicite si nelegale, nu prin prisma meseriei practicate. Asadar, mai usor cu pianul pe scari, ca se imprastie clapele si fac mai multa galagie decat muzica.
    • Like 15
    • @ Leonard Sirbu
      A fost achitat pentru grup infractional si spalare de bani. Pentru spalarea de bani DNA nici macar nu a facut apel impotriva sentintei de achitare. Nu stiati, adica nu v-ati informat, sau e doar o manipulare grosolana?
      • Like 0
    • @ Leonard Sirbu
      Excelentă expunere și excelent comentariu ! Mulțumim d-le LS ! Sunt convins că sunteți ”în breaslă” și că vi se apreciază ”prestările” !
      • Like 4
    • @ Ion Filip
      Va multumesc pentru aprecieri.
      Din pacate, trebuie sa va dezamagesc: nu fac parte din breasla. Insa am pretentia despre mine ca nu am pierdut degeaba anii pe bancile diferitelor scoli absolvite.
      Sarbatori frumoase, pline de liniste si intelepciune!

      • Like 5
    • @ Leonard Sirbu
      Domnule Sirbu, avocatura este o profesie, nu o meserie. Pentru o asemenea tampa afirmatie ("meseria de magistrat") s-a picat la INM, dar asta probabil nu o stiti. Vedeti-va de treaba dumneavoastra, lasati profesionistii dreptului sa-si dea cu parerea. Si daca tot nu sunteti inca in "breasla", incercati-va norocul - si mai ales cunostintele pe care le etalati semidoct aici! - la examenele de admitere in avocatura sau magistratura. Acolo se vede pregatirea candidatului:) Inteleg ca aveti ceva resentimente fata de avocati, dar expunerea frustrarilor cauzate de probabile nerealizari pe forumuri chiar nu va ajuta...
      • Like 0
    • @ Marius Predoi
      Eu zic sa cititi cu atentie incheierea de sedinta din data de 17.12.'20, in care este scris negru pe alb ca "...În temeiul art. 367 alin. 1 ?i 2 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, condamnă pe inculpatul Ro?u Robert Mihăi?ă la pedeapsa de 3 ani închisoare ?i 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b ?i g Cod penal pentru săvâr?irea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat."
      DNA nu a facut apel pentru spalarea de bani, fiindca "Constată că prin încheierea din data de 4 iunie 2020 s-a luat act că inculpatul Ro?u Robert Mihăi?ă ?i-a retras apelul formulat împotriva aceleia?i sentin?e penale." (citat tot din incheierea de sedinta specificata mai sus).
      Asadar, intrebarea de la sfarsitul comentariului dumneavoastra va este, in totalitate, opozabila.
      • Like 2
    • @ Andrei Molnar
      Domnule Molnar,
      Inainte de a da lectii de limba romana, ar fi indicat sa va documentati temeinic, doar sunteti "in breasla" si ar fi trebuit sa stiti ca arta manipularii cuvintelor implica o excelenta cunoastere a sensurilor acestora. Ori d-voastra, prin comentariul expus aici cu emfaza complet gratuita (apropos de semidocti), nu ati demonstrat ca stapaniti aceasta arta. Spre deosebire de d-voastra, o sa-mi argumentez afirmatia:
      -conform DEX (Dictionarul Explicativ al Limbii Romane, pentru d-voastra), definitia si paradigma cuvantului "meserie" este:
      "MESERÍE, meserii, s. f. Profesie sau îndeletnicire bazată pe un complex de cunoștințe obținute prin școlarizare și prin practică, care permit celui care le posedă să execute anumite operații de transformare și de prelucrare a obiectelor muncii sau să presteze anumite servicii; îndeletnicirea meseriașului; calificarea profesională a meseriașului; meșteșug, meșterie. ♦ P. gener. Profesie (de orice fel). [...]"
      A se observa in defintie cuvantul "profesie"!
      - pe de alta parte, tot in acelasi DEX, defintia si paradigma cuvantului "profesie" este:
      "PROFÉSIE, profesii, s. f. 1. Ocupație, îndeletnicire cu caracter permanent, pe care o exercită cineva în baza unei calificări corespunzătoare; complex de cunoștințe teoretice și de deprinderi practice care definesc pregătirea cuiva; meserie. [...]" A se observa in definitie cuvantul "meserie"!
      Cu alte cuvinte, stimabile, aceste doua cuvinte sunt sinonime! Iar pentru a-mi argumenta si aceasta afirmatie, o sa va trimit la dictionarul de sinonime al limbii romane, care spune:
      "Meserie, substantiv feminin. Sinonime: îndeletnicire, profesiune, ocupaţie, specialitate. " Ati observat in insiruire, pe pozitia a doua, cuvantul "profesie"?!.... Va las d-voastra placerea de a cauta si sinonimele cuvantului "profesie"...
      Afirmatia d-voastra cum ca "Pentru o asemenea tampa afirmatie ("meseria de magistrat") s-a picat la INM" nu face altceva decat sa confirme faptul ca in domeniul in care activati sunt din ce in ce mai multe persoane care nu au ce sa caute acolo, avand un nivel de pregatire inferior statutului si cerintelor posturilor respective, iar asta se aplica, din afirmatia d-voastra, si profesorilor care pica stundeti pentru o greseala gresita (negarea negatiei este o afirmatie corecta, nu-i asa?), aratand la randul lor ca nu stapanesc limba romana asa cum ar trebui. Profesori frustrati dau nastere, prin studenti frustrati, la "profesionisti" frustrati...
      Pentru informarea si linistea d-voastra: nu am resentimente fata de avocati, ii respect ca pe oricare alta breasla, insa am resemntimente fata de acei avocati care au uitat, uita, se fac ca uita sau n-au stiut niciodata Codul deontologic al profesiei/meseriei lor.
      Inca un mic sfat: abtineti-va de la afirmatii care frizeaza atacul la persoana, atat timp cat nu cunoasteti persoana respectiva, altfel deveniti penibil.
      • Like 2
  • Ciprian check icon
    Articolul ar trebui sa se focuseze pe cazul specific si nu pe istoria profesiei de avocat.

    Textul este un exemplu clasic de manipulare, perdea de fum si „whatsaboutism”, aducand in discutie concepte abstracte, treceri la semafor pe culoarea rosie si alte truisme aruncate intr-o mare ciorba de cuvinte menita sa apere un concept abstract. Cu alte cuvinte, timp pierdut.

    A fost individul respectiv implicat in favorizarea infractorului, si nu doar apararea sa pentru faptele comise? Daca da, sa ne onoreze domul avocat cu cat mai multi ani de stat prin puscariile romanesti si sa nu se mai ascunda in spatele imunitatii profesiei.

    Domnului Cristian Lica ii recomand sa trimita articole pe la alte publicatii - in opinia mea genul acesta de articol semidoct, total inutil si cu miros de manipulare n-are ce cauta in arhiva Republica.
    • Like 11
    • @ Ciprian
      Foarte bine spus!
      Felicitari!
      Like.
      • Like 5
    • @ Ciprian
      Agree!
      • Like 2
  • Aceasta este o pledoarie tipică unui avocat al Diavolului și mă mir că Republica îî acordă azil politicl. Da, domnilor, sunt avocați specializați în acoperirea infracțiunilor. Unul celebru, fost președinte al unui tribunal județean, a făcut și el pușcărie pentru niscai blestemății juridice (ca și madam Telceanu din dosarul transferurilor din fotbal). După care,eliberat și trecut în avocatură, era părtaș nemernic la tot felul de țepe și tunuri - altfel, foarte mândru că îl învăța (după propria mărturisire), pe Zaher Iskandarani cum să fure de la statul român.
    • Like 9
  • Paul check icon
    Asta e un articol tipic de “poziție” ca sa nu zic manipulare. Câteva date istorice ușor de verificat amestecate cu câteva truisme totul pentru a castiga încrederea cititorului, iar la sfârșit o “sugestie” pe care cititorul amețit de truisme și adevăruri ar trebui sa o bage in aceeași categorie.

    Sugestia este ca avocatul respectiv și-a reprezentat doar clientul și ca atare nu ar trebui condamnat. Dar totuși dacă acel avocat a încălcat legea trebuie pedepsit - asta e unul din truismele cu care ne amețește autorul in deschiderea articolului.

    Intr-un stat de drept nimeni nu e deasupra legii, iar legea este interpretata pentru fiecare caz in parte de judecători. Dacă avocatul a încălcat legea reprezentându-și clientul se numește ca e vinovat și trebuie condamnat. Altfel orice infractor își poate angaja un “avocat” care să îl reprezinte spre exemplu eliminând fizic de la înălțimea impunității sale orice dovada a infracțiunii.

    Gargara asta grețoasă cu “avocatul victima” susținută de tot felul de bresle și jurnaliști nu face decât sa submineze autoritatea justiției intr-o țara și așa sufocata de fărădelege. Dacă judecătorii au greșit exista instanțe superioare la care sa te adresezi in acest caz la nivel european. La fel se mai poate sesiza inspecția judiciara.
    • Like 16
    • @ Paul
      Inspecția aia judiciară ar trebui să re-analizeze și prima sentință a procesului - cea care îi scotea basma curată (sau basmale curate?) pe toți! Dacă nu de altceva, dar și la celebrul dosar al transferurilor din fotbal, o judecătoare coruptă material și sexual a călcat peste lege și i-a albit pe toți vinovații. După ce a fost prinsă, madam Telceanu a ajuns direct la pușcărie. Așa că - ochii pe instanța de fond. s-ar putea să mai cadă niște capete și de acolo.
      • Like 9


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult