Azi am trecut la ora de vară și ceasul s-a dat cu o oră înainte; aș fi preferat să se dea timpul cu un an înainte: unde vom fi în 2021 pe vremea asta?

Foto: Guliver Getty Images

Astăzi am trecut la ora de vară și s-a dat ceasul cu o oră înainte. Aș fi preferat, totuși, să se dea timpul cu un an înainte. Să ne culcăm în decembrie 2019 și să ne trezim în ianuarie 2021. Îmbrățișați, fericiți, liniștiți. Fără grija zilei de mâine, fără frică de moarte.

Pentru că 2020 miroase a moarte. De oameni, de familii, de afaceri. Toți și toate - doar niște cifre acum. Statistici. Sunt prea mulți, prea multe ca să le mai aflăm, simțim, înțelege poveștile.

2020 miroase a ură și dezbinare. A frică, a necunoscut. Ne hulim între noi, popoarele. Ne hulim conducătorii, hulim bisericile. Ne numim frații criminali și ne ucidem cu bună știință bătrânii.

2020 miroase a depărtare. Hăul dintre noi se adâncește pe zi ce trece, în timp ce încrederea devine o umbră. Ne simțim singuri și neajutorați. Abandonați în brațele unui haos generalizat, în care nu se întrevede nicio lumină, nicio rază.

2020 miroase crunt a îngrijorare. Adormim cu grijă și ne trezim cu ea. Ne facem griji pentru părinți, pentru copii, chiar și pentru noi, cei ce până mai ieri ne credeam invincibili. Ne facem griji pentru ziua de mâine și ce ne poate aduce. E greu să privești mai departe de ea. Să îți mai faci planuri. Să te organizezi.

A venit iarăși timpul să fim responsabili. Așa cum ar fi trebuit, de altfel, la fiecare tur de scrutin. Sunt curioasă câți dintre noi realizează că haosul de acum din spitale este efectul statului în casă, în locul mersului la vot. Responsabilitatea, însă, nu înseamnă panică! Responsabilitatea este atitudine! E respect față de sănătate și viață! Căci părinții și bunicii noștri se bazează pe noi să le fim sprijin, nu gropari.

Timpul nu a mai avut răbdare și ne-a luat-o înainte - și la propriu, și la figurat. A sosit clipa să ne pese mai mult de cei din jurul nostru. E perioada în care trebuie să dăm dovadă de maturitate intelectuală, dar mai ales socială. Acum, poate mai mult decât oricând, trebuie să ne gândim la noi ca un întreg, și nu la mine, ca persoană. E OK să ne pese de noi, ca indivizi. Dar e și mai OK să ne pese de cei din jur. Nu trebuie să lăsam frica să ne domine, dar nici inconştiența să ne ucidă.

Suntem în fața a probabil celei mai mari provocări din epoca modernă a omenirii. E cel mai mare test la care generația noastră a fost supus până acum. Tu ești pregătit să îl treci? Ține minte: respectând regulile, respecți viața. Pe a ta, dar mai ales pe a celor de lângă tine.

Eram fericiți și nu știam, spunea cineva. Acum simțim doar mirosul.

Articol publicat și pe blogul autoarei