Sari la continut
Republica
Prevenție

Badminton contra cronometru – un nou fel de a juca badminton

Badminton

Foto: Profimedia

Având în vedere faptul că omenirea mereu inventează lucruri noi, am inventat şi eu un nou mod de a juca badminton sportiv – badminton contra cronometru.

E necesar un teren marcat: două dreptunghiuri cu laturile de 5 pe 8 metri, plasate în aşa fel ca distanţa dintre laturile lor lungi să fie de 5 metri, ca în figura alăturată. Fileul nu e necesar. Fiecare jucător se află pe dreptunghiul („teritoriul”) său, pe care nu are voie să-l părăsească în timpul jocului. Cei doi jucători au scopul de a-şi da fluturaşul de la unul la altul şi de a face cât mai multe schimburi într-un interval de timp cronometrat – 60 de secunde. În cazul competiţiilor pe echipe, e preferabil să existe un arbitru, care să cronometreze, să vegheze la respectarea regulilor şi să numere loviturile.


Sunt permise orice fel de lovituri: atât pe orizontală, rapid şi direct spre paleta partenerului, cât şi mai pe verticală, în boltă, dând astfel răgaz partenerului să se pregătească în preluarea corectă a fluturaşului. Totuşi, pentru a face cât mai multe schimburi într-un interval de timp determinat, loviturile ar trebui să fie rapide, directe, adică orizontale, şi precise. Jocul ar trebui să fie fără întreruperi, adică fără a lăsa să cadă jos fluturaşul. Dacă totuşi fluturaşul cade, jucătorul aflat mai aproape ia repede fluturaşul de jos şi continuă jocul. Dacă fluturaşul cade în afara „teritoriului”, jucătorul aflat mai aproape are voie să iasă din dreptunghiul său pentru a lua fluturaşul. În acest caz, jucătorul trebuie să revină în dreptunghiul său înainte de a continua jocul, în acelaşi mod, până la expirarea timpului. Dacă un jucător părăseşte partea sa de teren în timpul jocului, arbitrul fluieră şi jocul trebuie întrerupt, adică jucătorul spre care se îndreaptă fluturaşul în acel moment trebuie să-l lase să cadă. Imediat după ce fluturaşul a căzut, jocul poate continua, la fel ca în cazul când fluturaşul cade din cauza unei lovituri imprecise.

Marea diferenţă faţă de badmintonul după regulile de competiţie actuale este că cei doi jucători joacă împreună, colaborează, formează o echipă, nu joacă unul împotriva altuia. Faţă de badmintonul jucat pentru recreere, cum joacă majoritatea amatorilor, diferenţa este că există reguli de respectat şi obiective de atins şi că jocul devine foarte solicitant fizic. După cele 60 de secunde te simţi ca după un sprint de 400 de metri. 

Jucând după aceste reguli, am ajuns la recordul de 75 de lovituri în 60 de secunde.

Se pot face competiţii pe echipe, fiecare echipă urmărind să realizeze cât mai multe schimburi. Astfel, un meci poate avea mai multe seturi de câte 60 de secunde (2, 4 etc.). În caz de egalitate, se joacă un set suplimentar, până când una dintre echipe obţine un avantaj.

Acest nou fel de a juca badminton poate fi foarte spectaculos şi atrăgător pentru public. Cu puţin noroc, în viitor va deveni un sport olimpic.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Bucuresti / sursa foto: Profimedia

Cea mai mare frustrare a locuitorilor și a oamenilor din zonă, și lărgind situația la nivel național, vine din sentimentul că trăiesc într-o zonă ignorată și că problema extrem de importantă pentru ei e neglijată, negociabilă sau ”uitată”. Și credința lor este că statul român devine complice la toată mizeria (la propriu și la figurat) pe care ei o trăiesc și o respiră.

Citește mai mult

Mark Carney

Discursul rostit de premierul canadian Mark Carney la Forumul Economic Mondial a produs ecouri puternice, nu pentru că ar fi fost inovator, ci pentru că a spus cu voce tare ceea ce mulți gândesc deja. Ideea că „dacă nu ești la masă, ești la meniu” a rezonat larg, tocmai pentru că surprinde sentimentul de anxietate globală – regulile se subțiază, iar cei care nu negociază activ devin obiecte, nu subiecți ai politicii internaționale. foto: Profimedia

Citește mai mult

turma de oi

Dacă-mi aduc aminte bine, era în ziua de SântăMărie. Eram singur la stână, tata coborâse la slujbă. Înțeleși să tun cu oile și cu măgarii în valea Diereșului, ne-am întâlnit în jur de ora 1, puțin mai sus de pod, într-o poieniță unde, de obicei, își parca el mașina . Mi-a făcut o surpriză: soția mea și copiii l-au însoțit. Vremea era deosebit de caldă, soare și nicio adiere de vânt. Oile au păscut liniștite la umbra pădurii și, până să ajungă ei, am profitat să fac o baie în râu. foto: Profimedia

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Problema de matematică s-a dovedit a fi destul de grea. Nu au rezolvat-o corect decât domnii Dan Tudose și Florin Belgun. Iată soluția: în ce caz a³+b³ divizibil cu ab (a,b nr. naturale). Fie d cmmdc al lui a și b. Prin urmare, a=da₁, b=db₁, cu a₁ și b₁ prime între ele. a³+b³=d³(a₁³+b₁³); ab=d²a₁b₁; deoarece a₁ este prim cu b₁, a₁³+b₁³ nu este divizibil cu a₁, nici cu b₁. a³+b³ va fi divizibil cu ab dacă și numai dacă d³ este divizibil cu ab și, deci, d=ka₁b₁ (k natural). Rezultă a=ka₁², b=ka₁b₁².

Citește mai mult

Trump Groenlanda / sursa foto: Profimedia

Privită prin lentila unui strateg geopolitic, reluarea obsesivă a temei Groenlandei nu trebuie citită ca un proiect teritorial, ci ca un instrument de arhitectură a atenției. În politica de mare putere, agenda publică este la fel de importantă ca desfășurarea de forțe, iar Donald Trump a demonstrat în repetate rânduri că înțelege acest adevăr mai bine decât mulți dintre criticii săi. Groenlanda este zgomotul. Iranul este fondul.

Citește mai mult