Sari la continut
Republica
Prevenție

Badminton contra cronometru – un nou fel de a juca badminton

Badminton

Foto: Profimedia

Având în vedere faptul că omenirea mereu inventează lucruri noi, am inventat şi eu un nou mod de a juca badminton sportiv – badminton contra cronometru.

E necesar un teren marcat: două dreptunghiuri cu laturile de 5 pe 8 metri, plasate în aşa fel ca distanţa dintre laturile lor lungi să fie de 5 metri, ca în figura alăturată. Fileul nu e necesar. Fiecare jucător se află pe dreptunghiul („teritoriul”) său, pe care nu are voie să-l părăsească în timpul jocului. Cei doi jucători au scopul de a-şi da fluturaşul de la unul la altul şi de a face cât mai multe schimburi într-un interval de timp cronometrat – 60 de secunde. În cazul competiţiilor pe echipe, e preferabil să existe un arbitru, care să cronometreze, să vegheze la respectarea regulilor şi să numere loviturile.


Sunt permise orice fel de lovituri: atât pe orizontală, rapid şi direct spre paleta partenerului, cât şi mai pe verticală, în boltă, dând astfel răgaz partenerului să se pregătească în preluarea corectă a fluturaşului. Totuşi, pentru a face cât mai multe schimburi într-un interval de timp determinat, loviturile ar trebui să fie rapide, directe, adică orizontale, şi precise. Jocul ar trebui să fie fără întreruperi, adică fără a lăsa să cadă jos fluturaşul. Dacă totuşi fluturaşul cade, jucătorul aflat mai aproape ia repede fluturaşul de jos şi continuă jocul. Dacă fluturaşul cade în afara „teritoriului”, jucătorul aflat mai aproape are voie să iasă din dreptunghiul său pentru a lua fluturaşul. În acest caz, jucătorul trebuie să revină în dreptunghiul său înainte de a continua jocul, în acelaşi mod, până la expirarea timpului. Dacă un jucător părăseşte partea sa de teren în timpul jocului, arbitrul fluieră şi jocul trebuie întrerupt, adică jucătorul spre care se îndreaptă fluturaşul în acel moment trebuie să-l lase să cadă. Imediat după ce fluturaşul a căzut, jocul poate continua, la fel ca în cazul când fluturaşul cade din cauza unei lovituri imprecise.

Marea diferenţă faţă de badmintonul după regulile de competiţie actuale este că cei doi jucători joacă împreună, colaborează, formează o echipă, nu joacă unul împotriva altuia. Faţă de badmintonul jucat pentru recreere, cum joacă majoritatea amatorilor, diferenţa este că există reguli de respectat şi obiective de atins şi că jocul devine foarte solicitant fizic. După cele 60 de secunde te simţi ca după un sprint de 400 de metri. 

Jucând după aceste reguli, am ajuns la recordul de 75 de lovituri în 60 de secunde.

Se pot face competiţii pe echipe, fiecare echipă urmărind să realizeze cât mai multe schimburi. Astfel, un meci poate avea mai multe seturi de câte 60 de secunde (2, 4 etc.). În caz de egalitate, se joacă un set suplimentar, până când una dintre echipe obţine un avantaj.

Acest nou fel de a juca badminton poate fi foarte spectaculos şi atrăgător pentru public. Cu puţin noroc, în viitor va deveni un sport olimpic.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

”Cravata galbenă”

”Cravata galbenă”, filmul regizat de Serge Ioan Celebidachi, fiul marelui dirijor, Sergiu Celibidache, este o biografie cinematografică și, în același timp, o confesiune; o ”partitură” a memoriei naționale scrisă cu ”notele” unui destin încercat. Dincolo de cronologia unei vieți extraordinare, filmul este o introspecție despre libertate și identitate și despre România care a dăruit lumii figuri emblematice și genii; dar pe care nu a prea știut să le păstreze acasă.

Citește mai mult

Transformare digitală

Digitalizarea în România avansează cu viteze diferite în sectorul public și cel privat. Firmele private în special din industriile bancară, sănătate sau retail au fost forțate de împrejurări concurența acerbă să se transforme digital, dar instituțiile de stat sunt încă prinse în inerția birocrației și lipsa de viziune strategică. În mediul privat, digitalizarea nu mai este un moft, ci o necesitate pentru scalare și eficiență. În sistemul public lipsa bugetelor multianuale și absența ownership-ului fac implementarea proiectelor de IT un proces greoi sau chiar eșuează (foto: Shutterstock).

Citește mai mult