Sari la continut
Republica
Prevenție

Badminton contra cronometru – un nou fel de a juca badminton

Badminton

Foto: Profimedia

Având în vedere faptul că omenirea mereu inventează lucruri noi, am inventat şi eu un nou mod de a juca badminton sportiv – badminton contra cronometru.

E necesar un teren marcat: două dreptunghiuri cu laturile de 5 pe 8 metri, plasate în aşa fel ca distanţa dintre laturile lor lungi să fie de 5 metri, ca în figura alăturată. Fileul nu e necesar. Fiecare jucător se află pe dreptunghiul („teritoriul”) său, pe care nu are voie să-l părăsească în timpul jocului. Cei doi jucători au scopul de a-şi da fluturaşul de la unul la altul şi de a face cât mai multe schimburi într-un interval de timp cronometrat – 60 de secunde. În cazul competiţiilor pe echipe, e preferabil să existe un arbitru, care să cronometreze, să vegheze la respectarea regulilor şi să numere loviturile.


Sunt permise orice fel de lovituri: atât pe orizontală, rapid şi direct spre paleta partenerului, cât şi mai pe verticală, în boltă, dând astfel răgaz partenerului să se pregătească în preluarea corectă a fluturaşului. Totuşi, pentru a face cât mai multe schimburi într-un interval de timp determinat, loviturile ar trebui să fie rapide, directe, adică orizontale, şi precise. Jocul ar trebui să fie fără întreruperi, adică fără a lăsa să cadă jos fluturaşul. Dacă totuşi fluturaşul cade, jucătorul aflat mai aproape ia repede fluturaşul de jos şi continuă jocul. Dacă fluturaşul cade în afara „teritoriului”, jucătorul aflat mai aproape are voie să iasă din dreptunghiul său pentru a lua fluturaşul. În acest caz, jucătorul trebuie să revină în dreptunghiul său înainte de a continua jocul, în acelaşi mod, până la expirarea timpului. Dacă un jucător părăseşte partea sa de teren în timpul jocului, arbitrul fluieră şi jocul trebuie întrerupt, adică jucătorul spre care se îndreaptă fluturaşul în acel moment trebuie să-l lase să cadă. Imediat după ce fluturaşul a căzut, jocul poate continua, la fel ca în cazul când fluturaşul cade din cauza unei lovituri imprecise.

Marea diferenţă faţă de badmintonul după regulile de competiţie actuale este că cei doi jucători joacă împreună, colaborează, formează o echipă, nu joacă unul împotriva altuia. Faţă de badmintonul jucat pentru recreere, cum joacă majoritatea amatorilor, diferenţa este că există reguli de respectat şi obiective de atins şi că jocul devine foarte solicitant fizic. După cele 60 de secunde te simţi ca după un sprint de 400 de metri. 

Jucând după aceste reguli, am ajuns la recordul de 75 de lovituri în 60 de secunde.

Se pot face competiţii pe echipe, fiecare echipă urmărind să realizeze cât mai multe schimburi. Astfel, un meci poate avea mai multe seturi de câte 60 de secunde (2, 4 etc.). În caz de egalitate, se joacă un set suplimentar, până când una dintre echipe obţine un avantaj.

Acest nou fel de a juca badminton poate fi foarte spectaculos şi atrăgător pentru public. Cu puţin noroc, în viitor va deveni un sport olimpic.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult