Sari la continut
Republica
Prevenție

Badminton contra cronometru – un nou fel de a juca badminton

Badminton

Foto: Profimedia

Având în vedere faptul că omenirea mereu inventează lucruri noi, am inventat şi eu un nou mod de a juca badminton sportiv – badminton contra cronometru.

E necesar un teren marcat: două dreptunghiuri cu laturile de 5 pe 8 metri, plasate în aşa fel ca distanţa dintre laturile lor lungi să fie de 5 metri, ca în figura alăturată. Fileul nu e necesar. Fiecare jucător se află pe dreptunghiul („teritoriul”) său, pe care nu are voie să-l părăsească în timpul jocului. Cei doi jucători au scopul de a-şi da fluturaşul de la unul la altul şi de a face cât mai multe schimburi într-un interval de timp cronometrat – 60 de secunde. În cazul competiţiilor pe echipe, e preferabil să existe un arbitru, care să cronometreze, să vegheze la respectarea regulilor şi să numere loviturile.


Sunt permise orice fel de lovituri: atât pe orizontală, rapid şi direct spre paleta partenerului, cât şi mai pe verticală, în boltă, dând astfel răgaz partenerului să se pregătească în preluarea corectă a fluturaşului. Totuşi, pentru a face cât mai multe schimburi într-un interval de timp determinat, loviturile ar trebui să fie rapide, directe, adică orizontale, şi precise. Jocul ar trebui să fie fără întreruperi, adică fără a lăsa să cadă jos fluturaşul. Dacă totuşi fluturaşul cade, jucătorul aflat mai aproape ia repede fluturaşul de jos şi continuă jocul. Dacă fluturaşul cade în afara „teritoriului”, jucătorul aflat mai aproape are voie să iasă din dreptunghiul său pentru a lua fluturaşul. În acest caz, jucătorul trebuie să revină în dreptunghiul său înainte de a continua jocul, în acelaşi mod, până la expirarea timpului. Dacă un jucător părăseşte partea sa de teren în timpul jocului, arbitrul fluieră şi jocul trebuie întrerupt, adică jucătorul spre care se îndreaptă fluturaşul în acel moment trebuie să-l lase să cadă. Imediat după ce fluturaşul a căzut, jocul poate continua, la fel ca în cazul când fluturaşul cade din cauza unei lovituri imprecise.

Marea diferenţă faţă de badmintonul după regulile de competiţie actuale este că cei doi jucători joacă împreună, colaborează, formează o echipă, nu joacă unul împotriva altuia. Faţă de badmintonul jucat pentru recreere, cum joacă majoritatea amatorilor, diferenţa este că există reguli de respectat şi obiective de atins şi că jocul devine foarte solicitant fizic. După cele 60 de secunde te simţi ca după un sprint de 400 de metri. 

Jucând după aceste reguli, am ajuns la recordul de 75 de lovituri în 60 de secunde.

Se pot face competiţii pe echipe, fiecare echipă urmărind să realizeze cât mai multe schimburi. Astfel, un meci poate avea mai multe seturi de câte 60 de secunde (2, 4 etc.). În caz de egalitate, se joacă un set suplimentar, până când una dintre echipe obţine un avantaj.

Acest nou fel de a juca badminton poate fi foarte spectaculos şi atrăgător pentru public. Cu puţin noroc, în viitor va deveni un sport olimpic.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Nico si Rafael

Nico și Rafael sunt niște oameni de toată isprava. I-am remarcat imediat într-un restaurant ticsit de turiști din stațiunea austriacă Ischgl. Erau cei mai săritori și binedispuși ospătari, mereu cu zâmbetul pe buze. Cu turiștii vorbesc în limbile lor, dar între ei Rafael (32 de ani) și Nico (23) vorbesc în română: “Du o ciorbă cu găluște la domnii de la masa 2”.

Citește mai mult

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult