Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Banii sau votul!

Cum am ajuns în această situație care amintește atât de crunt de anii `80 sub Ceaușești, cu deosebirea că mai putem, încă, vota liber?

În toate scrutinele post `89 a existat o masă constantă de alegători care au votat cu burta și buzunarul, nu cu creierul sau inima. Mituiți fie cu ulei, zahăr, făină, mici și bere, fie cu promisiuni de mărire a salariilor și pensiilor, au contribuit întotdeauna semnificativ la ce a fost mai rău în rezultatul alegerilor.

Cum ar putea fi diminuată, dacă nu înlăturată, influența pe care o exercită această tenie electorală din organismul democratic românesc, asta însă fără a știrbi drepturile și libertățile de vot ale cetățenilor?

Prima idee este creșterea participării la vot.

Există state europene, Belgia, Grecia, Luxemburg, Cipru, în care votul este obligatoriu, absența fiind sancționabilă cu amendă sau pierderea unor drepturi. Nu am fost niciodată de acord cu o asemenea măsură, pentru că este contrară ideii fundamentale a democrației: libertatea opțiunii. Trebuie să fii liber să-ți depui votul sau să n-o faci – vot obligatoriu e un nonsens în democrație.

O asemenea constrângere introdusă în România ar fi nu numai nedemocratică, dar și ineficientă: prezența la urne nu s-ar îmbunătăți considerabil, iar cei care ar veni totuși, de frica amenzii, și-ar anula furioși buletinul de vot ștampilându-l peste tot.

O a doua idee, despre care nu cunosc să fi fost enunțată vreodată de cineva undeva, este: banii sau votul.

Oricărui cetățean cu drept electoral să i se ofere două posibilități între care poate alege liber. Sau își va primi buletinul de vot, pe care îl va introduce în urnă, sau statul îi va da o sumă de bani, nu neglijabilă, cu condiția să semneze că nu va merge la vot.

Sau-ul este exclusiv: dacă persoana nu-și respectă contractul și încearcă să voteze, să fie supusă sancțiunilor existente pentru fraudarea votului.

În acest fel, sunt șanse ca mulți dintre cei care, din diverse motive, sunt mereu gata, renunțând la demnitatea și onoarea lor cetățenească, să-și vândă votul ticăloșilor (căci cei care cumpără voturi nu pot fi decât ticăloși) s-o poată face către stat, ieșind însă din mecanismul electoral, încetând să-l intoxice.

Poate crește astfel ponderea la urne a cetățenilor care nu ar ceda sub nicio formă dreptul lor de a vota liber.

Bineînțeles că e posibil ca unii care n-au călcat într-o secție de vot de ani de zile sau niciodată să se prezinte pentru a ridica suma respectivă. Acestea ar fi pierderi asumate.

Bineînțeles că mituitorii din politică pot să liciteze mai mult decât suma „mână moartă” susmenționată pentru un vot, dar asta îi stresează financiar și, în plus, banul pentru care nu faci nimic e mai valoros, foșnește mai mătăsos, decât cel pentru care faci ceva – te duci la vot, dovedești că ai votat cum trebuie, poți fi tras în piept cu făgăduieli etc. Ce-i în mână nu-i minciună. Și Moca e Mecca!

Costurile la care s-ar ridica acțiunea Banii sau Votul ar putea fi considerabile; dar, investiția, căci o investiție este, nu are cum să nu se dovedească profitabilă, ținând seama de răul imens, pe termen lung, pe care îl produc României vânzătorii de vot...

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult