Sari la continut
Comunicare

Barbara Oakley, profesoara care a învățat trei milioane de oameni cum să învețe: La 66 ani pot învăța mai eficient decât la 20. Nu te mărgini la a-ți urma pasiunea. Extinde-ți pasiunea!

Barbara Oakley

Barbara Oakley a dus de la bun început o viață care iese din tipare. Fiică de militar, a călătorit cu familia din loc în loc și s-a mutat de zece ori în primii zece ani de școală. După liceu, s-a înrolat în armata americană și a obținut la Washington o diplomă în limbi slave și literatură. A fost detașată ca ofițer în Germania, unde a stat patru ani, iar la ieșirea din armată avea deja gradul de căpitan. A lucrat ca operator radio la stația de la Polul Sud, unde și-a cunoscut și soțul, și a fost translator de rusă pe traulerele sovietice din Marea Bering. Însă aventura pentru care a devenit cunoscută în lumea întreagă nu are legătură cu vreun loc îndepărtat, ci cu spațiul nesfârșit al minții.

Deși a fost un elev slab la matematică, iar performanțele sale notabile erau în domeniul limbilor străine, Barbara Oakley s-a decis, la 26 de ani. să studieze ingineria. A început cu matematica remedială de liceu și a ajuns să obțină titlul de doctor în sisteme electrice și să predea ingineria la Universitatea Oakland din Rochester, Michigan. Nu s-a oprit însă aici, ci, bazându-se pe experiența sa, a creat, împreună cu cercetătorul în neurologie Terrence Sejnowski, un curs online de masă despre cum să înveți lucruri dificile, care a devenit unul dintre cele mai cunoscute din lume. La cursul „Learning How to Learn: Powerful mental tools to help you master tough subjects”, pe care îl predă pe Coursera, s-au înscris până acum peste trei milioane de oameni.

Îi puteți citi și în limba română una dintre cărțile despre învățare „Mindshift. Învață cum să înveți altfel”, publicată la Curtea Veche, unde sunt in pregătire pentru a doua parte a anului 2022 volumele „Learning How to Learn” si „Uncommon Sense Teaching”.

Am întâlnit-o pe Barbara Oakley la București, unde a venit să țină un workshop despre cum să înveți altfel, la invitația editurii Curtea Veche. Și am discutat, într-un interviu pentru habits by Republica, despre cum devine imposibilul posibil în momentul în care înțelegi câteva lucruri simple despre felul în care funcționează mintea umană.

Câteva idei din interviu:

  • Despre teama nefondată de a învăța încet: „Dacă înveți încet, poți să vezi lucruri pe care cei care învață rapid le iau de-a gata și care pot fi greșite. În anumite privințe, înveți mai în profunzime atunci când înveți mai încet.”
  • Despre felul în care preconcepțiile te pot face să pierzi oportunități: „Am crezut că nu-mi place matematica, că nu sunt bună la tehnologie, dar toți prietenii mei primeau slujbe foarte bine plătite. Și pentru că mi-am închis mintea în legătură cu ceea ce pot să fac, acele slujbe nu erau disponibile pentru mine. Dar în același timp, îmi spuneam că îmi place aventura, îmi plac perspectivele noi, de aceea m-am și dus la stația de la Polul Sud. Și mi-am spus: De ce să nu am o aventură a minții, să văd dacă îmi pot schimba felul de a gândi?”
  • E foarte posibil să îți „schimbi creierul”: „Este adevărat că dacă vrei să devii un matematician de talie mondială, probabil că ajută să ai gene bune. Dar, dacă ești ca majoritatea oamenilor, ești perfect capabil să înveți matematică la niveluri foarte ridicate.”
  • Cum să gestionezi frustrarea copiilor în învățare: „Vrei să ai mici reprize de învățare în fiecare zi, nu reprize mari. Dacă faci prea mult, copilul devine frustrat și dacă îi spui: trebuie să continui acum, nu va putea face progrese și va ajunge să urască materia. Bucățile mici de informații, în reprize mai dese pot să ajute mai mult. Nu spui: O să te pun o oră sau două să faci asta. Când un copil devine foarte frustrat trebuie să te oprești în acel moment.”
  • Despre tehnica Pomodoro: „Dacă ai petrecut 25 de minute învățând cu ardoare, trebuie să iei o pauză de 5 minute. Hipocampul poate să integreze noile informații doar când creierul nu lucrează.”
  • Un obicei sănătos pentru învățare este să faci mereu exercițiu fizic. „Exercițiul fizic eliberează substanțe în creier care te ajută să faci conexiuni mai ușor. Un obicei sănătos este să ai un program de exerciții fizice pe care să le faci constant, nu înseamnă că trebuie să fii un atlet de talie mondială. Mie îmi place să mă plimb și încerc să alerg 45 de minute în fiecare zi.” 
  • „Mereu spun: nu te mărgini la a-ți urma pasiunea. Extinde-ți pasiunea! Așa nu înveți doar lucruri ușor de învățat, înveți lucruri care pot avea o valoare mai mare pe piața muncii.”
  • La 66 ani pot învăța mai eficient decât la 20, pentru că am învățat despre cum să înveți. Să știi despre învățare te ajută foarte mult, indiferent de vârstă.”

Ați studiat limba rusă, aveți o diplomă în limbile slave, iar la un moment dat în viața dvs ați decis să faceți o schimbare radicală și să studiați ingineria, ajungând doctor în inginerie și profesor universitar. Mulți oameni, în special de formație umanistă, sunt convinși că nu pot învăța matematică. Cum ați putut face această trecere?

În școală, eram convinsă că nu pot să învăț matematica și că nu pot să învăț la fel de repede precum cei care erau deja mult înaintea mea. Am fost un elev slab la matematică în școala primară, în gimnaziu și la liceu, ceea ce este ironic, având în vedere că astăzi sunt un distins profesor universitar în inginerie.

În școală, credeam că, dacă înveți matematica mai lent decât cineva care e mai rapid decât tine, nu vei deveni niciodată la fel bun. Dar ceea ce am realizat e că, dacă înveți încet, poți să vezi lucruri pe care cei care învață rapid le iau de-a gata și care pot fi greșite. În anumite privințe, înveți mai în profunzime atunci când înveți mai încet. Și nu inventez asta. Sunt laureați ai premiului Nobel, care au avut dificultăți în învățare. De exemplu Friedrich Hayek. Învăța foarte încet, dar ce se întâmpla că în vreme ce alții învățau ca vântul și făceau presupuneri greșite, el învăța încet și spunea: uite, e o problemă aici. Tatăl neuroștiinței moderne, Santiago Ramon y Cajal, a fost un elev groaznic în școală și a luat un premiul Nobel și este o figură emblematică în studiul neuroștiinței, pe care a pus-o pe baze moderne. În școală crea probleme, nu putea fi atent, se chinuia cu învățarea. Când l-au întrebat: Cum de ai ajuns tu un așa de mare om de știință?, el a spus: am fost perseverent. Dar al doilea lucru pe care l-a spus a fost: Am fost flexibil. Este foarte important. Cei care învață repede sunt adesea foarte inflexibili. Uneori, această inflexibilitate dogmatică există în educație și nu poți să înțelegi de ce o persoană ar vedea faptele și le-ar ignora, ar fi inflexibil în fața lor. Dacă i-aș arăta unui educator care sunt modalitățile prin care un copil poate învăța cel mai eficient, de ce ar spune: Da, dar o să o fac așa cum am făcut-o mereu? Motivul este că, de cele mai multe ori, acești oameni foarte inflexibili sunt foarte inteligenți, dar acea inteligență face ca ei să învețe rapid, iar conexiunile lor neuronale să se închidă foarte rapid și să rămână așa. Dacă apare ceva care le arată că abordarea lor nu este cea mai bună, nu-și pot schimba felul de a gândi foarte ușor. Santiago Ramon y Cajal spunea că, atunci când greșea, putea vedea că a greșit și își putea schimba opinia. Spunea: „Nu sunt un geniu” - și nu era. Dar, spunea el, „am lucrat cu multe genii și problema cu geniile este că pot sări la concluzii și, dacă greșesc, sunt capabile să-și folosească intelectul pentru a justifica de ce au dreptate până la urmă. Și nu se răzgândesc”.

Revenind la mine. Am învățat foarte încet. M-am înrolat în armată pentru că puteam avea educație gratuită și mă plăteau să învăț o altă limbă. Am ales rusa doar pentru că părea dificilă, dar nu atât de grea ca chineza, pe care o urmăresc de-o viață. Am fost la una din cele mai bune instituții din lume în care puteai învăța o limbă străină și am învățat cum să învăț o limbă. Dar apoi, la 26 de ani, când mă pregăteam să ies din armată am văzut că toți prietenii mei, care erau ingineri cu studii la West Point putea obține cu ușurință slujbe. Am crezut că nu-mi place matematica, că nu sunt bună la tehnologie, dar toți prietenii mei primeau slujbe foarte bine plătite. Și pentru că mi-am închis mintea în legătură cu ceea ce pot să fac, acele slujbe nu erau disponibile pentru mine. Dar în același timp, îmi spuneam că îmi place aventura, îmi plac perspectivele noi, de aceea m-am și dus la stația de la Polul Sud. Și mi-am spus: De ce să nu am o aventură a minții, să văd dacă îmi pot schimba felul de a gândi?

Dacă ești ca majoritatea oamenilor, ești perfect capabil să înveți matematică la niveluri foarte ridicate.

Cum ați reușit să vă schimbați felul de a gândi și să vă setați mintea pentru a putea învăța științele exacte?

Este foarte posibil să îți schimbi creierul. Este adevărat că dacă vrei să devii un matematician de talie mondială, probabil că ajută să ai gene bune. Dar, dacă ești ca majoritatea oamenilor, ești perfect capabil să înveți matematică la niveluri foarte ridicate. Unii oameni au nevoie de mai mult exercițiu decât alții. Creierul are două căi majore de a învăța. Prin hipocamp sau prin ganglionii bazali, sunt două modalități de a crea legături neuronale în memoria pe termen lung. Unii preferă un mod de învățare, ceilalți pe celălalt, iar alții învață bine prin ambele căi. De fapt, majoritatea pot învăța prin ambele căi, dar uneori există o preferință pentru una în fața alteia.

Sunt oameni cărora le explici ceva și care înțeleg imediat - prin hipocamp. Altora trebuie să le explici, trebuie să încerce, să exerseze de unii singuri până să învețe. Este cazul meu. O mare parte a învățării are loc prin sistemul procedural, prin sistemul ganglionilor bazali. Când înveți prin mult exercițiu, ajungi să înveți, dar nu poți explica cum ai făcut-o. Se întâmplă exact ca atunci când îți înveți limba maternă. Dacă întreb un vorbitor de română de ce a conjugat într-un anumit fel un verb sau a declinat într-un anumit fel un substantiv, nu-mi poate spune cum a făcut, așa cum nici eu nu pot explica de ce facem anumite lucruri în engleză. La fel se întâmplă când lovești o minge cu o bâtă de baseball sau cu o rachetă de tenis. Nu știi cum o faci, ci dacă ai exersat foarte mult, știi cum să o faci. Mulți oameni învață prin mult exercițiu. De asta se întâmplă că elevii care au părinți cu mai mulți bani, care le dau copiilor posibilitatea de a exersa mai mult la matematică prin programe extrașcolare, se descurcă mai bine. Nu este o magie, este vorba despre extra exercițiul pe care îl ai. Ce vreau să spun când mă refer la mai mult exercițiu -în cazul copiilor noștri era vorba de 20 de minute în plus de matematică pe zi, față de școală.

Doar să îi inveți pe copii despre cele două moduri de funcționare a creierului - modul de concentrare și modul de odihnă, difuz, și că învățarea înseamnă să mergi înainte și înapoi între aceste două moduri este aproape ca și când le-ai da un vaccin.

Elevii învață la școală matematică, limbi străine, biologie. Dar cum îi poți ajuta pe copii să învețe cum să învețe?

De aceea am, creat cursul Learning How to Learn for Youth, care este gratuit, există, de asemenea, o carte pentru copii. Poți să le explici copiilor aceste idei. Poți să stai cu copilul tău și te poți uita la aceste videouri, care sunt scurte, amuzante, gratuite și le arată lucruri precum următorul. Acesta a fost exact cazul meu când eram copil. Lucram la matematică. Tocmai terminasem lecția despre înmulțiri și am ajuns la împărțiri. Și nu avea sens, pur și simplu. Nu reușeam să fac nimic corect și eram din ce în ce mai frustrată și, în final, am închis cartea și am spus: Sunt foarte proastă la matematică. Nu pot să fac asta. M-am ridicat și am renunțat. Iată ce aș fi putut face în schimb, dacă cineva m-ar fi învățat mai multe despre cum funcționează creierul meu. Când te concentrezi folosești o mică porțiune din creier. Când iei o pauză, creierul intră în modul de odihnă și face conexiuni cu multe alte zone. Dacă luam o pauză și spuneam când eram frustrată: e timpul să iau o pauză, pentru că am ajuns în acest loc, în care oamenii ajung în mod obișnuit, poate dorm un pic sau iau cina, sau beau un ceai, și apoi mă întorc, era altceva. Pentru că în acest mod de odihnă, difuz, se fac multe conexiuni. În timp ce cred că mă odihnesc, creierul meu face o mulțime de lucruri. Când mă întorc, în acel mod difuz s-au făcut noi conexiuni și,. brusc, când intru în modul de concentrare, totul are sens. În loc să spun: Sunt proastă, nu pot să înțeleg matematica pentru că nu am gena matematicii, ar fi trebuit să spun. E vremea să iau o pauză. E un lucru care face diferența - simplu act de a spune: nu sunt prost, mă simt frustrat acum, pentru că m-am lovit de un zid obișnuit. Când mă gândesc la ceva și folosesc anumite pattern-uri și nu sunt patternurile corecte, dar sunt blocat în ele, trebuie să iau o pauză, să dau creierului timp să se reconfigureze și atunci când mă întorc, nu o să mă întorc la aceleași pattern. Va fi puțin diferit, iar creierul meu va putea, inconștient să creeze mai mult sens, și voi putea să am mai mult succes. Doar să îi înveți pe copii despre cele două moduri de funcționare a creierului - modul de concentrare și modul de odihnă, difuz, și că învățarea înseamnă să mergi înainte și înapoi între aceste două moduri este aproape ca și când le-ai da un vaccin. Îi înveți ce trebuie să faci când ești frustrat. E aproape la fel cu ce trebuie să faci când te îmbolnăvești. Îi înveți pe copii din timp că frustrarea este normală, apoi când lucrurile merg rău este doar un semnal că trebuie să faci o pauză și să îți relaxezi creierul - nu ca și când îți relaxezi creierul tot timpul. E ca atunci când faci exercițiu - faci exerciții, dar când ai ajuns la o limită te oprești și îți lași corpul să se odihnească.

Se întâmplă uneori ca părinții și profesorii să îl forțeze pe copil să lucreze în continuare când ajunge într-un punct de blocaj, pentru a-l depăși. Care credeți că ar trebui să fie abordarea în astfel de situații?

Trebuie să faci un mare pas înapoi și să te uiți la ce se întâmplă. Vrei să ai mici reprize de învățare în fiecare zi, nu reprize mari. Dacă faci prea mult, copilul devine frustrat și dacă îi spui: trebuie să continui acum nu va putea face progrese și va ajunge să urască materia. Bucățile mici de informații, în reprize mai dese pot să ajute mai mult. Nu spui: O să te pun o oră sau două să faci asta. Când un copil devine foarte frustrat trebuie să te oprești în acel moment. Pe de altă parte, trebuie să realizezi că nu e treaba noastră ca părinți să le facem viața minunată tot timpul și învățarea distractivă tot timpul. Pentru că nu vei învăța cu adevărat în acest fel. E ca și când spui: vreau să înveți să cânți bine la chitară. Așa că o să facem lucrurile foarte distractive, o să cânți la chitară aeriană, o să exersezi cu degetele în aer tot timpul E foarte distractiv să cânți așa, dar nu poți învăța să cânți la chitară, Să înveți cu adevărat să cânți la chitară implică disciplină mentală și exercițiu. De aceea, să cânte la un instrument îi poate ajuta pe elevi să învețe multe alte lucruri diferite. pentru că învață acea disciplină mentală de a exerse și au un feedback imediat atunci când greșesc.

Înveți să gestionezi frustrarea nu obligându-te să continui, ci făcând o pauză sau făcând ceva mai ușor.

Așadar, e important să înveți să gestionezi frustrarea.

Înveți să gestionezi frustrarea nu obligându-te să continui, ci făcând o pauză sau făcând ceva mai ușor. Poate matematica nu este așa de ușoară pentru tine, dar să înveți franceza este mai ușor. Studiază matematica puțin, apoi studiază franceză, dar încearcă să faci o pauză de 5 minute între cele două. Vă amintiți că spuneam că există două moduri de învățare: modul difuz funcționează doar când nu te concentrezi pe lucruri.

O altă tehnică foarte bună pe care să le-o aplici copiilor sau pe care părinții o pot aplica ei înșiși când este tehnica Pomodoro.

Din cursul dvs de pe Coursera, Learning How to Learn, am aflat pentru prima dată de tehnica Pomodoro (n.r. numită așa după un cronometru în formă de roșie, în italiană pomodoro) care presupune să te concentrezi intens 25 de minute pe o sarcină, fără distrageri, iar după aceea să iei o pauză de 5 minute. Care sunt regulile în cazul copiilor?

Pentru copiii mai mici, indiferent de vârstă, adăugați un minut peste vârsta lor pentru a obține perioada tipică de atenție. Dacă au 9 ani, faceți un Pomodoro de 10 minute, poate. Când ajung la 15 ani, puteți să introduceți un Pomodoro întreg de 25 de minute. Știu un profesor de clasa a patra carenaplică tehnica Pomodor timp de 25 de minute, apoi răsplătește întreaga clasă. Când copiii sunt mai mici, poți face 5 minute de concentrare intensă și apoi trei minute de pauză.

Trei milioane de oameni au urmat cursul meu pe Coursera. Când spun că am auzit de la zeci de mii de oameni despre cum i-a ajutat tehnica Pomodoro, chiar aud acest lucru de la zeci de mii de oameni.

Mulți dintre noi, tind să aibă o problemă cu procrastinarea, cu amânarea momentului în care se apucă de o sarcină. Dumneavoastră recomandați această tehnică drept o pe o soluție la procrastinare.

3 milioane de oameni au urmat cursul meu pe Coursera. Când spun că am auzit de la zeci de mii de oameni despre cum i-a ajutat tehnica Pomodoro, chiar aud acest lucru de la zeci de mii de oameni. Am auzit de la atât de mulți oameni că folosirea tehnicii Pomodoro le-a schimbat viața. Așadar mulțumirile mele lui Francesco Cirillo care a inventat această tehnică în anii 80, iar acum neuroștiințele ne arată de ce e atât de eficientă.

Ca să funcționeze, trebuie să închizi toate distragerile - niciun pop-up pe computer, nimic pe mobil, mult noroc dacă ai acasă un copil de 2 ani, dar fă tot ce poți. Scapă de toate distragerile. Eu îmi pun niște căști mai pe urechi care să mă izoleze de lumea exterioară. Pune un cronometru la 25 de minute.

Ideea nu este să te concentrezi perfect pentru 25 de minute, ci să te concentrezi cât poți de bine pentru 25 de minute.

Dacă mintea începe să-ți zboare? Ce faci?

O aduci înapoi. Oamenii cred deseori că mintea lor rătăcește și nu pot să facă un lucru. Ghiciți ce? Când fac un Pomodoro, mintea mea umblă peste tot. Mă gândesc: Stai un pic! Trebuie să iau asta din magazin pentru copii. Este tipic pentru mulți oameni. Ideea nu este să te concentrezi perfect pentru 25 de minute, ci să te concentrezi cât poți de bine pentru 25 de minute. Dacă îți amintești că trebuie să faci ceva, scrie o mică notiță și continuă. Nu verifici ceva pe web. Oh, nu! Fă o notiță cu trebuie să verific ceva pe web.

Câte sesiuni de Pomodoro poți face în mod obișnuit?

Oamenii au în general 2 ore de atenție bună pe zi, cu totul 4 ore de atenție bună și destul de bună. Dacă ai 8 ore de muncă, ai două ore de atenție optimă, 2 ore de atenție destul de bună și alte 4 ore în care poate ar trebui să te ocupi de lucruri care ți se par un pic mai ușoare. 

Cei mai mulți oameni fac două și jumătate ore de Pomodoro, o sesiune având 25 de minute, cu 5 minute pauză. Asta înseamnă jumătate de oră. Apoi încă 25 minute cu 5 minute pauză asta înseamnă iar o jumătate de oră. Și faci asta de patru ori, dar înainte de ultima dată faci o jumătate de oră pauză. Asta înseamnă două ore și jumătate de Pomodoro.

Dacă ai petrecut 25 de minute învățând cu ardoare, hipocampul poate să integreze, noile informații doar când creierul nu lucrează.

Într-o pauză de 5 minute, pot să-mi îmi verific mesajele. Și dacă o să-mi verific mesajele, nu trebuie să spun spun: Oh, stai, tocmai mi-a scris cineva și apoi răspunzi, pentru că atunci când răspunzi intri în modul de concentrare. Să asculți muzică, să bei ceai, să privești pe fereastră - aceste lucruri sunt bune. Dacă ai petrecut 25 de minute învățând cu ardoare, hipocampul poate să integreze, noile informații doar când creierul nu lucrează. Fără să îți dai seamă, hipocampul tău începe să ranforseze legăturile pe care le-ai făcut. Dar dacă te concentrezi în timp ce iei pauză, hipocampul nu are timp să înscrie lucrurile în memoria pe termen lung.

În ziua de astăzi este mult mai ușor să faci o schimbare de carieră decât pe vremea mea

În cartea dvs „Mindshift, învață să înveți altfel”, apărută în limba română la Curtea Veche, dați multe exemple de oameni care și-au schimbat viața și cariera la 30, 40, 50, ba chiar și 60 de ani, și au ajuns să aibă și succes în noi domenii. La această vârstă, viața ta este pe un făgaș, ai responsabilități, copii la școală și trebuie să câștigi bani să-ți plătești rata la casă. Cum poți să-ți schimbi cariera în aceste condiții?

În ziua de astăzi este mult mai ușor să faci o schimbare de carieră decât pe vremea mea. Eu am vrut să fac o schimbare de carieră când am terminat armata, mi-am oprit, m-am dus la universitate și am studiat ani de zile. Nu trebuie să crezi că e ușor să-ți schimbi viața. Pentru că nu este. Oamenii cred că trebuie să se simtă confortabil când fac o astfel de schimbare. Dacă începi să te simți confortabil cu ideea de a te simți inconfortabil acest lucru îți va fi de un ajutor enorm când îți vei zice: Toți sunt mai deștepți decât mine, au 20 de ani de experiență și eu nu am nimic, cum mi-a trecut prin cap să fac asta!? Bine ai venit în club! Asta experimentăm cu toții.

Mereu spun: nu te mărgini la a-ți urma pasiunea. Extinde-ți pasiunea! Așa nu înveți doar lucruri ușor de învățat, înveți lucruri care pot avea o valoare mai mare pe piața muncii.

Dar experiența ta anterioară este de un ajutor prețios. Să zicem că ai fost chelneriță toată viața și vrei să înveți să programezi. Și îți zici. Toți sunt programatori de geniu , sunt mult mai deștepți decât mine. Ghiciți ce? Mulți programatori nu știu să vorbească, iar tu ai multă experiență ca chelneriță și ești probabil destul de bună la a vorbi cu oamenii. Vei minimaliza acest fapt și vei spune: „Asta nu e important, e ușor. E ușor pentru tine, dar este o experiență valoroasă pentru un programator, mulți nu știu cum să interacționeze cu un client. De fapt, ai abilități foarte valoroase, nu te uiți la ele. Urmând un program online de certificare, poți să înveți foarte multe lucruri. Întrebarea este dacă vrei să înveți ca hobby sau vrei să înveți pentru a-ți îmbunătăți munca. Dacă ai noroc, hobby-ul și alegerea ta de carieră pot coincide, dar, de multe ori, ceea ce fac oamenii ca hobby, reprezintă pasiunea multor alte persoane. Așadar. dacă vrei să îți transformi hobby-ul în carieră, o să întâlnești multă competiție. Mereu spun: nu te mărgini la a-ți urma pasiunea. Extinde-ți pasiunea! Așa nu înveți doar lucruri ușor de învățat, înveți lucruri care pot avea o valoare mai mare pe piața muncii.

Pentru mine, cea mai mare greșeală a fost că am făcut ceea ce mi-a spus toată lumea, mi-am urmat pasiunea și am învățat o limbă străină. Să înveți o limbă străină este o abilitate valoroasă. Dar dacă m-aș fi gândit să deprind abilități tehnice, pentru că abilitățile tehnice sunt foarte cerute, limba străină și abilitățile tehnice. Am realizat asta când aveam, 26 ani, dar înainte aveam prejudecată că oamenii pot fi buni doar la anumite lucruri.

La 66 ani pot învăța mai eficient decât la 20, pentru că am învățat despre cum să înveți. Să știi despre învățare te ajută foarte mult, indiferent de vârstă.

O altă ideea despre care vorbiți în cărțile și cursurile dumneavoastră este că oamenii sunt convinși că sunt prea bătrâni să învețe. Cât este mit și cât este realitate în această convingere?

Este, desigur, mai greu să înveți o limbă străină când ai 40 de ani decât atunci când ai 5 ani. Dar, de fapt, creierul are o plasticitate formidabilă și putem învăța lucruri și după ce înaintăm în vârstă. Cred că o parte a problemei este pur și simplu că atunci când ești mai în vârstă, se întâmplă multe lucruri în viața ta. Uneori oamenii tineri spun: E oribil, mă obligă să învăța la master atâtea chestii.... Și eu mă uit și spun: Viața ta e destul de ușoară pentru că poți să te concentrezi pe studiu. Eu am 66 de ani și e atâta informație care vine din toate direcțiile. Dar la 66 ani pot învăța mai eficient decât la 20, pentru că am învățat despre cum să înveți. Să știi despre învățare te ajută foarte mult, indiferent de vârstă.

Poate poți să te lași de învățat pe patul de moarte... dar în afară de asta, poți să înveți, să crești, să faci schimbări, chiar și de carieră. Sunt niște chestiuni de bun simț: Dacă am 80 de ani, nu o să mă înscriu la Facultatea de Medicină. Dar oamenii pot învăța mai mult - chiar și schimbări de carieră la 30, 40, 50 și chiar 60 de ani, decât și-ar fi putut imagine la 20 de ani.

Vorbeați mai devreme despre una din piedicile majore - faptul că odată cu vârsta ai mai multe responsabilități, că sunt mai multe informații care vin din toate părțile. Cum să îți organizezi viața în așa fel încât să ai timp pentru învățare?

Înainte de a merge la culcare noapte scriu care este un lucru legat de învățare pe care vreau să mă concentrez în ziua următoare. Dacă am doar 5 minute timp pentru asta, 5 minute o să fac. Dacă este o oră, este grozav. Aleg un lucru pe care vreau să îl fac pentru procesul de învățare și mă gândesc când o să îl fac și cât o să dureze. Dacă nu ai timp decât între 10 și 11 noaptea să înveți, acela este planul tău!

Îmi plac ce să mă uit, la cursuri online pentru că mă țin concentrată.

Un obicei sănătos pentru învățare este să faci mereu exercițiu fizic. Exercițiul fizic eliberează substanțe în creier care te ajută să faci conexiuni mai ușor

În „Mindshift”, vorbiți despre obiceiuri care potențează învățarea. Ce obicei sănătos puteți recomanda?

Un obicei sănătos pentru învățare este să faci mereu exercițiu fizic. Exercițiul fizic eliberează substanțe în creier care te ajută să faci conexiuni mai ușor. Un obicei sănătos este să ai un program de exerciții fizice pe care să le faci constant, nu înseamnă că trebuie să fii un atlet de talie mondială. Mie îmi place să mă plimb și încerc să alerg 45 de minute în fiecare zi. Am artrita reumatoidă, am am un genunchi protezat, am proteze la articulațiile degetelor mâinii și la degetele de la picioare și mă descurc destul de bine. Mulți oameni când sunt bolnavi fac un pas înapoi, dar faptul că am încercat să rămân activă m-a ajutat. Însă mă ajută mult și la concentrare. Știu că dacă nu fac exerciții fizice, în câteva zile, mintea îmi zboară peste tot, îmi este greu să fac un Pomodoro. 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Oana Blu Oana Blu check icon
    Adevarul este ca dupa 20 de ani este mai pentru activitatea nobila de a invata, din cauza ca aceasta activitate se bate cap in cap cu alte cerinte ale celor din jur, inclusiv cu cerinta de a nu arata ca esti superior anumitor persoane
    • Like 0
  • Nume check icon
    Interesant. Apropo, am verificat cursul pe Coursera si daca nu doriti un certificat - care costa 19 dolari - este gratis. Cred ca merita incercat la orice varsta.
    • Like 1
  • Informațiile mi-au dat speranță și încredere că mai pot învăța! Mai am nevoie doar de voință și decizie privind ceea ce ar trebui sau mi-ar plăcea să învăț! „Pe de altă parte, trebui să realizezi”, „Doar să îi inveți pe copiii despre cele două moduri de funcționare al creierului”-În aceste secvențe sunt greșeli.
    • Like 0


Îți recomandăm

UNStudio 1

UNStudio este unul dintre cele mai cunoscute și apreciate birouri de arhitectură din lume, cu filiale în Amsterdam, Frankfurt, Shanghai, Hong Kong, Dubai și Melbourne. are în portofoliu peste 120 de proiecte internaționale, precum clădiri de birouri, rezidențiale, muzee, poduri, dar și masterplanuri urbane. Printre cele mai cunoscute lucrări - Podul Erasmus din Rotterdam, Mercedes-Benz Museum din Stuttgart, Arnhem Central Station, Designul Doha Metro Station.

Citește mai mult

Marius Sava

„La mine pacienții nu vin niciodată singuri, vin cu partenerul”, spune medicul specialist pneumolog Marius Sava, cu competențe în somnologie, de la Rețeaua Privată de Sănătate Regina Maria, despre cei care ajung la ușa cabinetului cu simptome de apnee în somn.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Mihai Bran - Claudiu Pandaru

Când medicul psihiatru Mihai Bran le-a povestit colegilor săi de la muncă, în 2015, că ar vrea să își facă un startup în domeniul serviciilor de telemedicină, pentru a-și putea urmări mai ușor pacienții, cei mai mulți dintre ei au izbucnit în râs, neîncrezători. În prezent, business-ul său, ATLAS, pornit alături de câțiva prieteni IT-ști, a ajuns la o cifră de afaceri de un milion de euro și 400.000 de utilizatori.

Citește mai mult

Food waste Japonia

„În Japonia mâncarea e un personaj din marea poveste a lumii, un prim pas în călătorie. Fiecare regiune are cel puțin un ingredient sau o mâncare pentru care e faimoasă și care, când îi vine sezonul, e consumată în restul Japoniei. E și o formă ritualică de a reuni timpuri, locuri și oameni. Mâncarea japoneză e o formă de echilibru”, spune scriitorul George Moise într-un interviu pentru habits by Republica.

Citește mai mult