O televiziune care demască și înfierează seară de seară „statul paralel”, a prezentat în miez de noapte un număr de scurte interviuri cu tineri sociali-democrați, participanți la congresul TSD pentru alegerea președintelui junilor pesediști. La eveniment n-au lipsit șefii de la grupa mare, Neacșu, Bădălău, Tudose și, firește, Bărbierul Neantului, domnul Dragnea. De ce îl numesc așa, o să vedeți.
De vorbit, a vorbit daddy Dragnea, care a ținut un discurs sfătos-mobilizator, filtrat prin mustață, ca un prim-secretar județean unei adunări de pionieri, aplaudat discret de premier și Bădălău, cu mânuțele în dreptul zonei dintre burtă și sex.
Am avut ocazia să vedem și cine l-a ascultat în sală. Întrebările reporterilor n-au fost chiar ucigătoare; de pildă: „PSD e un partid de stânga, sau de dreapta?”. Răspuns meditativ al unui tânăr tras la costum și cu muci în păr: „Păi, cred că de stânga, că de dreapta erau comuniștii, nu?”.
„Puteți să ne spuneți câteva elemente din programul președintelui, pe care l-ați votat?”. Duduița cu aspect de pitulice zburătăcită: „Nu, acum nu, chiar nu, chiar nu pot să vă spun”, pare o tânără ilegalistă care nu cedează interogatoriului comisarului de la Siguranță.
„Cum se numește președintele ales al TSD?”. Domnișoara aruncă o privire laterală, umed-bovină, și tace intens. Pare că numele îi stă pe buze, dar ceva o împiedică să-i dea drumul. Poate că Gabriel Petrea (știu cum îl cheamă, pentru că e un soi de pisic râzăreț și cu capul mare pe care l-a plimbat Dragnea de ceafă printre rânduri) o fi hărțuit-o sexual și fata era prea traumatizată ca să mărturisească.
„Ce vi s-a părut mai important în discursul domnului Dragnea?”. Un ochelarist însuflețit: „Că ne-a spus că partidu PSD e cel mai mare partid și care o să aibă grijă de noi”.
Și a mai fost o tesedistă, care a emis niște sunete: „Abî, adzî, mâpâ, tdî, că da, că e, da nu, vă rog să mă scuzați” și s-a prelins în peisaj.
De-a lungul anilor, am văzut multe la partidul ăsta, încă de la înființare. Știu ce-i putea pielea unui Iliescu sau Năstase, ce zăcea în Geoană sau în Ponta, ce-ar face Dragnea dacă România n-ar fi o țară din UE, ci din America de Sud, pe unde-i place să se ducă. Dar fiorul pe care mi l-a dat galeria de mlădițe 2017 ale marelui partid nu-l mai simțisem până acum.
Ne tot batem, unii dintre noi, cu PSD-ul pe teme de Soros, stat paralel, legile Justiției, multinaționale, românași versus Bruxel. Dar tinerii partidului, schimbul de mâine, viitorul de aur, m-au făcut să-mi dau seama că e acolo ceva mult mai periculos decât toate astea la un loc: Neantul. Nimicul. Nada. Neființa.
Ștafeta generațiilor înseamnă bășici de neant care se umflă, înlocuind bășici de neant găurite. Iată de ce dl Dragnea, pe care-l văd cu briciul în mână și prosopul pe braț, merită titlul de Bărbier al Neantului.
Cum se poate lupta cu neființele de partid, stimați Republicani, asta nu mai știu, poate știți dumneavoastră.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
