Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Bisez și mă nedecramponez!

Cristian Tudor Popescu2

Ludovic Orban și-a dat demisia în direct, cu voce de țârcovnic. Motivul: „Nu mă cramponez de scaun”. Atât. Ca și cum l-ar fi întrebat cineva dacă se cramponează.

 Nimic despre pierderea alegerilor în fața, sau, mai exact, în spatele PSD – dimpotrivă, Orban a prezentat înfrângerea drept victorie. Ca într-o anecdotă din comunism: „La Moscova are loc o cursă atletică între numai doi alergători, un american și un rus. Câștigă americanul. Presa sovietică scrie: «Sportivul nostru a obținut un prețios loc 2, în vreme ce americanul s-a clasat penultimul» ”. Nimic despre greșelile guvernului Orban în pandemie, provocate de goana după voturi, scoase de oriunde, și din tomberon: moaște numai cu buletinul, moaște la liber, se închid piețele, se deschid piețele în ajun de alegeri, nu carantină totală, dar pe bucăți, interzicerea circulației virusului după 11 noaptea, magazine închise după ora 21, că atunci era îmbulzeala mare. Ca să nu mai vorbim de cinismul cu care PNL a racolat pesediști, în speranța că așa vor câștiga și murdăria se va uita.

 E-adevărat, n-a precizat de care scaun nu se cramponează. Așa că s-a dat cap în cap, sau, mai exact, dos în dos, cu Dan Barna pe scaunul de președinte al Camerei Deputaților, blocând negocierile. Iar acum, ca să le deblocheze, e gata de sacrificiul suprem: mă fac iarăși premier. Bisez și mă nedecramponez la cererea publicului, n-ați înțeles?

Ce rezultă de aici în materie de demnitate, că doar e vorba de demnitari?

Florin Cîțu, ministrul de Finanțe, primește, pentru a doua oară, comanda „Pe burtă, târâș!”, după ce i se ordonase „Drepți!”. Interesant de văzut dacă va da din coadă sau va scoate limba.

Președintele Iohannis îl nominalizează pe Orban premier după ce i-a acceptat demisia și l-a numit pe gen. Ciucă interimar. E ca și cum și-ar lua înapoi și ar strânge la piept paltonul trântit pe capotă.

În fine, repremierul Orban devine celebru pe plan național și mondial pentru performanță executivă a șpagatului pe un scaun, nu pe două!

Asta se face acum cu voturile celor care au ales PNL.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult