(Foto: Guliver/Getty Images)
Trăim într-o țară care îmbătrânește și se depopulează într-un ritm amețitor. În ultimii 30 de ani populația a scăzut cu 3,5 milioane de locuitori, iar prognozele ONU arată că, până în 2050, va mai pierde încă 3,3 milioane de locuitori. Adică țara în care trăim va avea a șaptea cea mai drastică reducere a populației din lume. Problema însă nu va fi doar că vom fi mult mai puțini, ci și că vom fi mult mai bătrâni. Conform estimărilor, până în 2060 o treime din populația acestei țări va avea peste 65 de ani.
Fără doar și poate, astfel de evoluții dramatice își pun amprenta asupra economiei și vieții, oferind oportunități temporare, dar și grave probleme sociale. Iar valul oportunităților va veni și va trece cu valul demografic care va fi urmat de generații din ce în ce mai puțin numeroase. Priviți la explozia și apoi la involuția sistemului de învățământ superior privat, priviți la școlile și grădinițele de stat care încep să se închidă din lipsă de copii. Să fii într-un business care țintește populația foarte tânără a acestei țări nu pare să mai ofere perspective interesante. O cerere cel mult stabilă e tot ce poți spera, dar în niciun caz o piață cu potențial de creștere.
Oportunitățile de afaceri urmează în mod clar generația „decrețeilor", care este cea mai numeroasă dintre cele existente. Acești oameni au ajuns în punctul în care copiii lor își iau zborul, sau și l-au luat deja. Sunt oameni care au acumulat bunuri pe parcursul vieții și care trec într-o nouă etapă a existenței lor: aceea în care sunt mult mai interesați să cumpere experiențe pe care să le trăiască în timpul liber pe care îl au acum. Turismul este principalul beneficiar al acestui comportament și explozia cifrei de afaceri din turism, a numărului de pasageri de pe aeroporturi nu sunt străine de acest subiect. Iar toți cei care activează în business-ul oferirii de experiențe vor prospera încă 10-15 ani de acum încolo.
Mediul de afaceri trebuie să fie conștient că, într-o țară cu dinamică demografică negativă atât de puternică, odată cu schimbarea vârstei, bugetele pesonale și familiale se schimbă, atât în mărime cât și în structură, iar obiceiurile de muncă și viață se schimbă și ele profund.
O serie de elemente urcă în ierarhia priorităților, pe măsură ce se apropie vârsta de pensionare: preocuparea pentru sănătate, pentru o alimentație mai sănătoasă, pentru cunoaștere și, în măsură în care își permit, pentru economii.
Astfel de tendințe le vedem oglindite deja în dinamica cererii și în reacția unor oameni de afaceri care au sesizat oportunitatea. Preocuparea pentru sănătate se reflectă în creșterea rapidă a cererii pentru servicii medicale private și de asigurări de sănătate, pentru distribuția de medicamente. Și aceasta este o tendință care, fără doar și poate, va continua să aibă un avânt puternic în următoarea decadă.
Calitatea îndoielnică a infrastructurii medicale din sectorul de stat va da un impuls suplimentar acestei tendințe. Pe măsură ce gradul de sofisticare a sistemului medical privat va crește, turismul medical al pacienților străini în căutare de servicii medicale ieftine va câștiga în importanță. Este o tendință deja prezentă în zona serviciilor stomatologice.
Popularitatea alimentelor bio va fi și ea în creștere, la pachet cu tentația din ce în ce mai multor români de a căuta mici producători de încredere pentru legume și fructe bio sau de a și le cultiva singuri.
Cred că România are un potențial imens aici, care nu este valorificat, și anume de a profita de imaginea de teritoriu încă „virgin", nechimizat, pe care o are, și de a o asocia unor alimente neindustrializate și naturale.
Generația „decrețeilor" care îmbătrânește acum are prea puțin în comun cu părinții lor din perioada când aveau aceeași vârstă. Este o generație de oameni mult mai puțin complexați de vârsta pe care o au, care se simt tineri și care vor să își prelungească viața de adult tânăr cât mai mult. În acest context, oferta de servicii de petrecere a timpului liber și de amuzament pentru astfel de oameni va fi în creștere. Cei care îi vor trata la grămadă cu populația tânără nu vor beneficia la maximum de oportunitatea oferită. Posturile de radio care oferă muzica anilor '80-'90-2000 sunt la fel de populare ca cele care oferă ultimele hit-uri.
Din acest punct de vedere, cluburile par să se miște mult mai încet în a-i urmări pe cei care își doresc să își retrăiască tinerețea. Merită observată explozia școlilor de dans de societate.
Oamenii aceștia nu doar că se vor simți mai tineri, dar vor fi și fiziologic mai tineri, mai sănătoși. Speranța de viață este în creștere și, din 1990 până în prezent, a crescut în țara noastră cu aproximativ 7 ani. Și va continuă să crească. Această înseamnă că și disponibilitatea oamenilor de a munci până la vârste mai înaintate va crește. Este dovedit faptul că cei care rămân persoane active, în pofida avansării în vârstă, au șanse mai mari să încetinească alterarea capacităților intelectuale din cauza îmbătrânirii. În plus, obținerea de venituri suplimentare va fi încă un element de motivare. Deci companiile vor trebui să fie pregătite pentru crearea unui cadru de lucru flexibil, capabil să integreze oameni mai în vârstă. O ofertă care nu va fi de neglijat, având în vedere forța de muncă tânără puțină și neexperimentată care va exista.
Desigur, angajarea dincolo de vârsta de pensionare va atenua într-o anumită măsură șocul pensionării masive a decrețeilor, dar impactul acesteia din urmă va fi totuși formidabil. Să ne imaginăm că, dintr-o dată, toți acești oameni se vor transforma din contributori la bugetul statului în beneficiari ai pensiilor publice plătite din bugetul statului. În condițiile în care bugetul de asigurări sociale încă de acum, când ei contribuie, are un deficit imens, viitorul pensiilor publice arată foarte foarte prost. Sistemele de pensii private vor fi chemate să atenueze acest impact, dar ele nu o vor putea face decât în măsura în care vor fi lăsate să funcționeze, iar contribuțiile la fondurile de pensii vor rămâne suficient de mari. Pensii private mari nu pot fi decât consecința unor contribuții pe măsură.
În ansamblu, o scădere puternică a nivelului de trai al „decrețeilor" nu va putea fi evitată decât de cei care realizează încă de pe acum că trebuie să economisească „cu disperare" bani pentru perioada de pensionare. Pentru că pensia publică nu va oferi peste 20 de ani mai mult decât „o glazură" la veniturile pe care vor trebui să și le asigure din economiile și investițiile pe care și le-au făcut singuri.
Explicația este simplă, dar dură: această țară va deveni bătrână înainte de a deveni bogată. Această înseamnă că peste 15-20 de ani, comportamentul consumatorilor va suferi modificări importante, pe măsură ce veniturile lor se vor înjumătăți. Vom asista la o disoluție a clasei de mijloc și la o polarizare accentuată a societății. Apartenența la clasa de mijloc înainte de pensionare nu va garanta și apartenența la această clasă după pensionare. Deoarece pensia publică va fi o funcție dependentă nu doar de mărimea contribuțiilor în perioada vieții active, ci și de numărul celor care vor contribui peste 15-20 de ani la buget pentru plata pensiei noastre, a bătrânilor. Iar ei vor fi jumătate din câți vom fi noi... Excepție vor face aceia dintre noi care economisesc încă de pe acum, sau cei care nu trebuie să economisească, pentru că vor beneficia de pensii speciale. Existența acestei din urmă categorii va duce la creșterea polarizării numeroasei comunități de pensionari. În timp ce veniturile marii majorități se vor înjumătăți la pensionare, veniturile celor cu pensii speciale vor fi afectate doar în mică măsură.
În aceste condiții, o mare parte din sumele economisite azi, în bănci, fonduri de investiții sau fonduri de pensii vor fi dezinvestite și folosite pentru consum. O parte din aceste sume pe care sistemul financiar le-a folosit pentru susținerea dezvoltării țării vor dispărea.
Ceea ce înseamnă că creșterea economică va încetini și că numărul băncilor și al fondurilor de investiții va scădea. Mărimea va conta și, cel mai probabil, vor supraviețui doar cei care care sunt suficient de mari pentru a putea prelua un astfel de șoc și de a rămâne profitabili.
Un comentariu pentru cei care au investiții imobiliare pentru a-și asigura din chirii un venit constant la pensie. Întrebarea pe care cred că ar trebui să și-o pună este ce se va întâmpla cu prețul imobilelor și al chiriilor, în condițiile în care populația țării scade rapid și mai și îmbătrânește. Cine va mai cumpăra case? Cine va mai plăti chirii pe apartamente și care va fi nivelul chiriilor pe care își vor permite să le plătească ? Desigur că populația în vârstă va locui în casele pe care le deține deja. Dar pe măsură ce mulți dintre proprietarii actuali de locuințe deja în vârstă nu vor mai fi, generațiile tinere vor prefera să cumpere/închirieze aceste imobile mai degrabă vechi sau imobile noi.
În consecință, piața imobiliară cred că va suferi niște mutații importante, care ar trebui analizate și anticipate de cei care așteaptă un supliment de pensie din deținerile lor imobiliare.
Cererea de servicii medicale va fi și ea în creștere. Însă prăbușirea veniturilor populației și scăderea numărului de angajați va face ca, peste un deceniu, cererea solvabilă pentru servicii medicale private să fie în stagnare sau în scădere. Asta cu atât mai mult cu cât cererea actuală este finanțată de ofertă de asigurări de sănătate pe care din ce în ce mai mulți angajatori o au. Din momentul în care „decrețeii" nu vor mai fi angajați, totul va deveni mult mai costisitor pentru ei.
Motiv pentru care presiunea pe sistemul medical de stat va fi într-o puternică creștere. Din acest punct de vedere, nu doar că sistemul multipilon al pensiilor trebuie păstrat, dar el trebuie replicat și în zonă de asigurări de sănătate, pentru a evita un colaps al sistemului public.
O populație bătrână nu va avea însă nevoie doar de asistență medicală. Ea va avea nevoie și de îngrijire. Iar noi vom fi cu mult mai singuri decât sunt părinții noștri astăzi. Plecările încurajate sau nu ale copiilor noștri vor face ca la bătrânețe să fim în mare măsură pe cont propriu. Consecințele le vedem deja în state care sunt bătrâne. În Italia, peste 22% din populație are peste 65 de ani. Iar cererea pentru personal de îngrijire este foarte mare, în pofida faptului că Italia este una dintre țările în care legăturile familiale sunt mai puternice decât în nordul Europei.
Cererea de personal de asistență din Italia a dus la un flux important de imigrație provenind din estul Europei, în primul rând din România. Va fi aceasta o soluție și pentru viitorii bătrâni singuri ai țării noastre? Răspunsul este simplu: doar în măsura în care aceștia vor avea suficient de mulți bani. Pentru că vor trebui să concureze cu cererea, în creștere și ea, a pensionarilor mai avuți din vestul Europei. Doar foarte puțini bătrâni vor avea acest privilegiu aici, reflecție a polarizării despre care am vorbit. În consecință, „importarea" de asistenți sociali ar putea fi o afacere în creștere, dar cu potențial limitat.
Ceea ce ne duce la cealaltă soluție. Creșterea semnificativă a numărului de cămine de bătrâni. Mulți dintre cei de vârsta noastră, care nu vor avea copii, deloc sau nu în preajmă, și care nu vor putea să își poarte singuri de grijă, vor ajunge clienți ai căminelor de bătrâni. Aceasta mi se pare o oportunitate de afaceri cu potențial și, dacă ați urmărit presă, sunt oameni de afaceri care în București sau Constanța se mișcă în direcția construirii unor astfel de stabilimente. Desigur, că și în perioada timpurie a pieței imobiliare, primele proiecte sunt în primul rând pe segmentul lux, dar să fim serioși... Prea puțini pensionari români își vor putea permite astfel de servicii. Mult mai puțini decât și-au permis locuințe de acest standard pe perioada vieții active. Din acest motiv, viitorul este mai degrabă al celor care vor investi în cămine pe segmentul de preț mediu. Și, cu siguranță, statul trebuie să își asume un rol în furnizarea de adăposturi decente, la un preț rezonabil. Din păcate, calitatea funcționării sistemului public de sănătate nu creează un precedent încurajator.
Desigur, vor exista și perdanți ai îmbătrânirii, așa cum există și în țările dezvoltate. Japonia, o țară în care 27% din populație are peste 65 de ani, ne oferă soluții alternative de supraviețuire a bătrânilor. Aproape o femeie din cinci în închisorile japoneze este în vârstă, 9 din 10 fiind condamnate pentru furtișaguri din magazine. Din 1980 până în 2015, numărul bătrânilor din Japonia care trăiesc singuri a crescut de 6 ori, pentru a ajunge la 6 milioane. În condițiile în care jumătate dintre femeile de peste 65 de ani sunt confruntate cu sărăcia, intrarea la închisoare reprezintă o modalitate de a primi companie și îngrijire pe gratis. Asta este în Japonia, unde în lipsa emigranților, unii bătrâni încep să fie îngrijiți de roboți. Polarizarea socială adusă de o țară bătrână...
Dumneavoastră ce planuri v-ați făcut, ca om de afaceri sau angajat, pentru a supraviețui într-o Românie a bătrânilor din ce în ce mai singuri?
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
O strategie socială națională, care să anticipeze aceste nevoi ar fi un lucru deștept fiindcă o reîntoarcere a sângelui tânăr, donat de România lumii vestice este improbabilă. Ar fi un vis prea frumos, la care nu îndrăznesc să visez, ca emigranții români să se reîntoarcă din dorință de a investi capital în viitorul țării lor, când bancurile de piranha instituționali sfârtecă democrația și pun opreliști intențiilor de afaceri cinstite... Sub conducerea lor, oamenii uită câtă putere are asocierea de bună credință - conlucrarea socială către un bine comun și dau din coate orbește, pe cont propriu.