Buna tradiție vs. pericolul progresului. Sau cum să prezinți o înfrângere ca pe un rezultat de egalitate

(Foto Guliver/Getty Images)

Mi-a atras atenția zilele trecute un articol din Republica, semnat de dl. Martin S. Martin care declara „meci nul” în alegerile ce tocmai au avut loc în SUA, punând pe seama unei „vechi tradiții" pierderea camerei reprezentanților din Congresul American de către republicani.

Despre acest rezultat declarat „nul” aș vrea să scriu în continuare, dintr-o perspectivă diferită. Strict pe cifre, pierderea camerei reprezentanților de către republicanii lui Trump nu înseamnă „meci egal”. Înainte de alegeri, republicanii controlau atât camera, cât și senatul american, iar după alegeri mai controlează doar senatul. Dacă ieri aveai două mere, iar azi mai ai doar unul, asta nu înseamnă că mai ai tot atâtea mere.

Dl. Martin ne oferă o listă întreagă de schimbări care vor avea loc în politica americană, ca urmare a preluării controlului camerei de către democrați, într-un mod care pare a contrazice concluzia scorului „egal” al alegerilor. E important de arătat ce consecințe politice are, pentru administrația Trump, pierderea majorității în camera  reprezentanților.

Pentru dl. Martin, „cele mai importante consecințe ale pierderilor din camera reprezentanților sunt pierderea poziției de Speaker of the House, care revine din nou doamnei Nancy Pelosi (deputată din San Francisco) și pierderea controlului asupra puternicei comisii de aprobare a fondurilor din congres."

Nicăieri nu se menționează în articolul citat puterea investigativă a camerei reprezentaților, puterea de a emite citații și de a interoga martori, sub amenințarea unui ordin judecătoresc, putere pe care democrații au promis să o folosească din plin pentru examinarea administratiei Trump, cât si pentru investigarea presupusei coluziuni dintre campania lui Trump și Rusia, în vederea influențării rezultatului alegerilor prezidențiale din 2016, cât și asigurarea continuării anchetei similare conduse de procurorul special Robert Mueller.

Chiar în prima conferintță de presă de după alegeri (al căror rezultat Trump l-a catalogat ca o „mare victorie") Donald Trump a avertizat asupra acestor investigații iminente din partea democraților din cameră, cu contrainvestigatii la nivelul senatului.

Dar nici măcar nu e greu de observat că marea „zbatere” în Washington e în continuare legată de ancheta lui Mueller. La doar o zi după alegeri, Trump și-a concediat procurorul general, Jeff Sessions, pe care l-a ridiculizat în public de nenumărate ori pentru că acesta și-a declinat competența în supravegherea „vânătorii de vrăjitoare" (cum numește Trump ancheta lui Mueller) și pe care l-a apostrofat că nu vrea să inchidă această ancheta - asta după ce l-a dat afară și pe directorul F.B.I. James Comey din același motiv - refuzul de a închide ancheta -, acțiuni pe care unii specialisti in drept le califica ca fiind pe teritoriul obstrucționării justiției.

Iar ca să rupă tradiția, Trump NU l-a numit în locul lui Sessions pe adjunctul său, actualul număr 2 din departamentul de justitie, Rod Rosenstein - cel care supraveghează în prezent ancheta lui Mueller în urma auto-recuzării procurorului general Sessions - cum e lung-stabilita tradiție în cazul schimbărilor, ci l-a numit drept loctiitor (și supraveghetor peste „vânătoarea de vrăjitoare") pe Matthew Whitaker. Whitaker a afirmat că ancheta lui Mueller merge prea departe dacă se atinge de finanțele lui Trump și că următorul procuror general ar trebui să „gâtuiască” ancheta lui Mueller prin restrângerea bugetelor, până într-acolo încât să o oprească practic. Iar ultimul zvon e că numirea lui Whitaker ar fi chiar neconstituțională, pentru că poziția respectivă trebuie confirmată de Senat, fiind una de „ofiter principal" al Statelor Unite, și în timp ce adjunctul Rosenstein are confirmarea senatului, Whitaker nu o are, după cum titrează NYT.

Astfel, marea consecință a câștigării camerei reprezentanților de către democrați nu e nici pe departe poziția de "speaker of the house”, ci mai degrabă posibila investigație scrupuloasă a lui Trump și asigurarea continuității anchetei Mueller, mai ales acum când concedierea lui Sessions este privită cu îngrijorare de politicieni din ambele partide ca un următor pas decisiv al lui Trump în închiderea anchetei.

Democrații vor cere punerea la dispozitie a declarațiilor fiscale ale lui Trump, declarații pe care acesta a refuzat să le producă - rupând astfel o altă lungă tradiție a candidaților la președenție de a-și face publice declarațiile fiscale — declarații financiare care pot elucida dacă au avut sau nu loc tranzacții financiare cu agenți ai puterilor  străine, spălări de bani sau alte posibile fapte de corupție de care ar putea fi acuzați Trump sau familia lui, și alte acte ilicite care ar putea demonstra o eventuală coluziune între Trump și Rusia. 

Mai mult, democrații îi pot oferi acum o oarecare protecție procurorului Mueller, în special în acest avânt al lui Trump de a opri cu orice preț ancheta asupra sa, aceștia putând merge până într-acolo încât să pornească procedura de demitere din funcție a președintelui pe motiv de obstrucționare a justiției, în cazul în care acesta decide să cauzeze concedierea lui Mueller sau oprirea anchetei.

Alte rezultate „favorabile” ne sunt prezentate de dl. Martin, care anunță victoria republicanilor în cursa pentru guvernatori. „În alegerile pentru posturile de guvernator, au precumpănit republicanii, cu scorul de 25 la 22, deși democrații au câștigat șapte noi state”. Altfel spus, dacă ieri aveai 32 de guvernatori, iar astăzi mai ai doar 25, e o victorie (sau o „precumpănire”) pentru că 25 > 22. 

Și să nu uitam, desigur, de faptul că odată cu controlul camerei, dl. Martin ne spune că democrații îi pot bloca lui Trump inițiativele legislative precum „noua reducere de taxe de 10%" si „înlocuirea sistemului de asigurări medicale Obamacare cu sisteme mai ieftine și mai accesibile". De parcă nu ar fi suficientă contradicția ce reiese din reducerea ratei taxelor și un sistem medical mai „ieftin si mai accesibil” (prin faptul că vor fi mai puțini bani disponibili acoperirii neajunsurilor din sistem prin finanțări de la buget), e de notorietate faptul că propunerile venite din partea republicanilor pentru înlocuirea actualului „Obamacare” ar elimina accesul la sistemul de asigurări de sănătate al persoanelor cu condiții preexistent, făcându-l astfel mai neaccesibil, nu mai „ieftin și mai accesibil”.

În final, câteva cuvinte despre „tradiție”. Tradiția pare să fie calea cea bună de urmat în viziunea dlui Martin, nu progresimul care pare să contamineze tot mai mult America. „Marele avantaj al majorității din senat este că, pentru restul mandatului său, președintele Trump va putea nominaliza judecători pentru curtea supremă și pentru tribunalele federale care sunt originaliști, adică aplică legile și constituția așa cum au fost ele scrise, nu cum sunt interpretate (răstălmăcite) prin filtrul ideologiilor progresiste”. Altfel spus, tradiția e de dorit, nu aceste „răstălmăciri” ale ideologiei progresiste, deci oarecum defecte, înțeleg eu din exprimarea domniei sale, care mai afirmă și că „au candidat și au fost aleși mai mulți politicieni femei, din rândul minorităților și unii cu orientări sexuale netradiționale declarate public.”

Să fie vorba de același adesea invocat tradiționalism al omului alb, bărbat, religios-creștin, anti-avort, pro-arme, intolerant față de minorități etnice sau sexuale, dominant față de femei, despre care dl. Martin ne spune că e calea cea bună, nu „răstălmăcitorul” filtru ideologic progresist? Același tradiționalism care s-a încercat a li se băga pe gât și românilor, tradiționalism respins cu vehemență de aceștia la referendum?

Totuși, cât de multă încredere au tradiționaliștii în convingerile lor, astfel încât să respingă cu vehemență evoluția culturală, socială... umană, în general, și să creadă că orice urmează în drumul omenirii n-are cum să fie mai bun decât ce a existat în trecut?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp