Sari la continut
Republica
Comunicare

Bunica mea a fost orfană de război. Către finalul vieții, a scris pe o foaie valorile în care credea

Bunica mea, Gege, draga de ea. Un om bun, cu o viață fascinantă. Născută într-un neam de învățători și preoți lângă Drăgășani, a rămas orfană în 1941, la 11 ani, când tatăl ei a murit pe front la Tighina, recucerind Basarabia de sub armata roșie. Ce a urmat apoi a fost o copilărie și tinerețe cu multe privațiuni și una pe care războiul și-a lăsat ferm amprenta.

Mama ei fusese refugiat de război împreună cu toată familia când Valahia a fost cucerită de trupele germane în 1916. Nici 25 de ani mai târziu, ea și cei 3 frați deveneau orfanii altui război. Mi-a fost greu multă vreme să înțeleg relativa acceptare pe care a avut-o față de comunism. Mi-am dat seama (e drept destul de târziu) că probabil pentru ea comunismul în România a însemnat înainte de toate, pace. După o copilărie cu bombardamente, invazii, pierderi de vieți… în sfârșit era pace. Ea a devenit învățătoare, s-a căsătorit cu un preot, au crescut 2 copii, au construit o casă, o viață. Era pace. Am înțeles într-un final.

Soțul ei, care a cunoscut și el războiul pe front la Lipova, lângă Arad, când avea doar 17 ani, a murit în 1982. Să trăiască apoi singură, încă 35 de ani după moartea lui, a fost cu siguranță o povară grea. Către finalul vieții, contactul ei cu realitatea cotidiană începuse să sufere. Ca să nu uite lucruri esențiale, dar și să nu se uite pe sine, scria și rescria pe foi și caiete zile de naștere, numere de telefon, fel și fel.

Cel mai interesant mi s-a părut însă când am găsit o foaie pe care ea și-a scris valorile. Lucrurile în care ea credea.

Lucruri care mă întristează și mă revoltă:

- nedreptatea socială

- violența împotriva copiilor (în special)

- războaiele între țări și cele interne

Valori:

- sănătatea

- familia

- profesia

- Nimic nu este mai greu decât să îți pierzi tovarășul de viață și să rămâi și mamă și tată pentru copii. Este o foarte foarte mare răspundere și nu știu cat am reușit s-o îndeplinesc.

- Nu este ceva mai rău decât să nu te mai intereseze nimic. Eu am mulțumirea sufletească de a avea copii și nepoți și de a citi orice carte care mă interesează. 

Zilele acestea, în care citesc flămând fiecare știre de război din Ucraina, despre asta sunt pentru mine. Despre oameni pe care îi știm cu toții, pe care îi avem sau i-am avut lângă noi cu toții. Copii cu părinți morți pe front… probabil chiar pe același pământ pe care se luptă acum. Oameni care trecând prin ororile războiului, până în ziua morții zeci de ani mai târziu știau și vor ști că trebuie să avertizeze fiecare om că viața simplă în liniște și pace este tot ce ne trebuie ca să fim bine. Că războiul este iad.

Sutele de mii de refugiați care deja au părăsit Ucraina, sutele de mii care vor urma, zecile de mii de copii și mame din Vama Siret, Giurgiulești, Isaccea… toți trăiesc acum fix acest sentiment. O parte dintre ei vor rămâne în România o vreme. Sper să știm să îi tratăm cum am fi vrut să fie tratați bunicii noștri când au trecut și ei prin război.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Generația bunicilor noștri știa să aprecieze esențialul, în pofida ororilor istorice și sociale, a războiului trăit, a vicisitudinilor de tot felul...
    Ce bine că a ajuns la noi o listă atât de frumoasă! Semn că lucrurile bune pot să supraviețuiască timpului și să devină o "voce" și pentru cei ce vin din urmă...
    • Like 0
  • foarte frumos si trist! o admir pentru puterea ei de a-si expune slãbiciunile si de a scrie pentru a nu uita.
    • Like 0
  • Ce trist
    • Like 0
  • Gandalf check icon
    Iti multumesc, frate, pentru ca impartasesti cu noi.
    • Like 1


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult