Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

C.T. Popescu, despre bebelușii infectați cu stafilococ auriu: „Sunt amnistiate în fiecare zi persoanele care fac asistență medicală și nu respectă regulile de igienă. În schimb nu sunt grațiați bebelușii”

Copil în spital

Foto: Guliver/Getty Images

Să vorbim despre adoptarea Codurilor Penale prin OUG este un nonsens în esență, spune jurnalistul Cristian Tudor Popescu. „Vorbim de OUG prin care să fie adoptate aceste coduri, ceea ce este un nonsens în esență. O OUG, cum îi spune și numele, trebuie să fie ceva foarte rar, este scurtă în general și se referă la aspecte ce nu mai suportă amânare”, a declarat jurnalistul la Digi24.

Pretextul folosit de actuala putere pentru schimbarea Codurilor Penale este că altfel România ar risca procedura de infringement. 

„Când auziți așa ceva, nu simțiți că vi se lungesc brațele și începe să vă crească păr pe față? Cum să spună CE așa? Cum să te trimită în infringement, când chiar Comisia ți-a spus să procedezi așa. În plus, noi suntem în infringement cu directiva spălării banilor și nu am auzit să spună dl. Tudorel Toader nimic”, a continuat jurnalistul.

„Mă gândeam la bebelușii infectați cu stafilococ auriu. În fiecare zi, sunt amnistiate persoanele care fac asistență medicală. Nu respectă regulile de igienă și sunt amnistiați în fiecare zi. În schimb nu sunt grațiați bebelușii, și tinerii și bătrânii care mor din cauza infecțiilor nosocomiale. Și noi continuăm să discutăm despre CCR, avem probleme în continuare, dacă să dăm OUG. Absurdul țâșnește în fiecare zi a vieții noastre. Nu știu cum s-ar fi simțit Eugen Ionescu. Cred că ar fi făcut o criză depresivă”, a mai spus Cristian Tudor Popescu.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
vezi toate comentariile
Subiecte din acest articol
Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult
Citește în continuare pe republica.ro