Foto Trevor Adeline / Caia Image / Profimedia
Sunt părinte de aproape trei ani, deci ideile prezentate mai jos se potrivesc mai degrabă copiiilor mici. Dar, sunt convinsă că pot fi folositoare inclusiv părinților de adolescenți, dacă vă folosiți intuiția sau înțelepciunea de părinte.
Câți dintre părinți își iubesc copiii? Toți (sau aproape toți), veți spune. Dar câți părinți își plac copiii? La fel de mulți? Nu cred. Am văzut mulți părinți aproape terorizați la gândul că trebuie să iasă afară singuri cu copilul lor (în special tații) sau care se bucură la maximum când „au scăpat” de copilul lor pentru o oră sau jumătate de zi (în special mamele). Zilele trecute eram afară cu copiii, când o mamă îmi mărturisește, în timp ce își legăna în brațe copilul de câteva luni, iar fiica ei de aproape 3 ani avea o criză de plâns: „Nu mai pot. Câteodată așa-i urăsc!”. Oare câți părinți nu și-au spus în gând măcar o dată vorbele acestea?
Majoritatea cărților de parenting te învață ce să faci sau ce să nu faci în relație cu copilul tău, dar uneori sunt prea multe sfaturi, prea complicat de aplicat sau prea greu de ținut minte. Ideile de mai jos m-au ajutat și mă ajută constant să mă recalibrez în relația cu cei doi copiii ai mei (2 ani și 9 luni, respectiv 5 luni).
Alege-ți bătăliile. Cum aplici regula aceasta: gândește-te de două ori înainte să spui „Nu”. Spre exemplu, copilul începe să scoată hainele din dulap ca să-și facă el o căsuță. Care este reacția ta? Poți să nu-l lași, iar copilul face o criză de plâns, iar tu cedezi (și-i transmiți mesajul că te poate manipula prin plâns). Sau poți să-l lași de la început, spunându-ți în gând că efortul de a pune hainele la loc este mai mic decât să te cerți cu copilul. În plus, activitatea îi stimulează creativitatea. Astfel, uneori, este mai ușor să-l lași pe copil să facă ce vrea (dacă nu este în pericol sau nu distruge ceva scump).
Acceptă-i plânsul. Lasă-l să-și exprime emoțiile. Am văzut mulți părinți care în timp ce copilul lor are o criză de plâns încearcă să-i explice de ce nu se poate ceea ce dorește acesta. De multe ori am făcut și eu aceeași greșeală. A încerca să explici ceva rațional unui copil care plânge și urlă este ca și cum ai încerca să-i vorbești unui chinez în română și să aștepți să te înțeleagă. Pe de altă parte, prin faptul că îi vorbesc constant copilului, de fapt, încearcă în subconștient să-i acopere plânsul. Pur și simplu, mulți părinți nu suportă să-și audă copilul plângând. Cum fac eu când copilul meu are o criză? Îi explic o dată sau de două ori de ce nu are voie sau de ce nu se poate ceea ce vrea el. Apoi, pur și simplu, stau pe lângă el și-l observ în tăcere. Mă cobor la nivelul lui și-i întind brațele. Uneori, vine la mine în brațe și continuă să plângă. Când se liniștește îi mai explic o dată și atât, trecem la următoarea activitate.
Time out pozitiv. Poate unii părinți sunt familiarizați cu ideea de time out când, dacă copilul greșește, acesta este trimis într-un loc sau la el în cameră să stea singur câte un minut pentru fiecare an pe care îl are. Multe creșe și grădinițe îl practică. Nu înțelegeam de ce copilul meu se oprește și se întoarce cu spatele și stă câteva clipe nemișcat atunci când îl certam. M-am lămurit pe urmă când am întrebat la creșă și am început să mă documentez și să înțeleg că în casa noastră acest concept de time out nu-și are locul. Asta până am citit despre time out-ul pozitiv. Time out-ul pozitiv reprezintă un timp special de descărcare, de ventilare emoțională pe care îl au părintele și copilul, de preferință împreună. În loc să-i spui copilului: „Du-te în camera și gândește-te la ceea ce ai făcut.” (care nu cred că funcționează niciodată), mai bine spune-i: „Hai să stăm aici și să ne liniștim puțin împreună. Pe urmă vedem ce mai este de făcut.”
Copiii învață ceea ce trăiesc. Acesta este poate cel mai bun sfat pe care ar trebui să-l aplicați în relație cu propriul copil. „Copilul face ce vede în casă”, are mama o vorbă. Degeaba vreți să coopereze cu voi, dacă voi sunteți obișnuiți să țipați să vă impuneți părerea.
Dacă trăiesc în critică și cicăleală, copiii învață să condamne.
Dacă trăiesc în teamă, copiii învață să fie anxioși.
Dacă trăiesc în încurajare, copiii învață să fie încrezători.
Dacă trăiesc în acceptare, copiii învață să iubească.
Acestea sunt de fapt câteva versuri din poezia pe care Dorothy Law Nolte a compus-o și care este inclusă în cartea acesteia, Copiii învață ceea ce trăiesc.
Orice comportament poate fi corectat. Important este să fiți consecvenți. Majoritatea părinților se așteaptă ca după două-trei zile copiii să fie schimbați. Poate dura o săptămână sau o lună sau două luni. Important este să nu renunțați până când comportamentul nu este schimbat. Și să nu faceți prea multe excepții în ceea ce privește noul comportament. Spre exemplu, nu ai voie să mănânci dulciuri înainte de masă, dar azi accept, pentru că sunt bunicii în vizită. Mâine, că e sărbătoare, poimâine că a văzut un alt copil mâncând dulciuri și tot așa. De asemenea, dacă vă doriți mai multe schimbări în comportamentul copiiilor voștri, luați-le pe rând.
Râzi și joacă-te împreună cu copilul tău. Conectează-te cu el. Cum vrei să te asculte copilul, dacă tu nu-l asculți? Cred că este foarte important să petreci timp cu el. Am citit într-o carte că este important să petreci cel puțin câte 15 minute legate cu copilul tău ca să-și umple rezervorul emoțional, iar în familia noastră chiar funcționează acest lucru.
Însă, nu știu cum aș reuși să fiu o mamă bună, fără implicarea totală a soțului meu. Mereu suntem un sprijin unul pentru celălalt, mai ales când unul dintre noi își pierde răbdarea sau acționează irațional în relația cu copiii, în special cu cel mare. Astfel că cel mai bun sfat de parenting este ca și tatăl să fie implicat 100% în educația copiiilor atunci când este prezent.
Să știți că în familia noastră aplicăm toate aceste idei, dar să știți că de multe ori o dăm în bară. Așa că o luăm de la început cu respectatul lor. Ceea ce vă doresc și vouă.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.