Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Ca de la părinte la părinte: câteva idei de parenting din cărți, dar care chiar funcționează și în realitate

parenting - Foto Trevor Adeline / Caia Image / Profimedia)

Foto Trevor Adeline / Caia Image / Profimedia

Sunt părinte de aproape trei ani, deci ideile prezentate mai jos se potrivesc mai degrabă copiiilor mici. Dar, sunt convinsă că pot fi folositoare inclusiv părinților de adolescenți, dacă vă folosiți intuiția sau înțelepciunea de părinte.

Câți dintre părinți își iubesc copiii? Toți (sau aproape toți), veți spune. Dar câți părinți își plac copiii? La fel de mulți? Nu cred. Am văzut mulți părinți aproape terorizați la gândul că trebuie să iasă afară singuri cu copilul lor (în special tații) sau care se bucură la maximum când „au scăpat” de copilul lor pentru o oră sau jumătate de zi (în special mamele). Zilele trecute eram afară cu copiii, când o mamă îmi mărturisește, în timp ce își legăna în brațe copilul de câteva luni, iar fiica ei de aproape 3 ani avea o criză de plâns: „Nu mai pot. Câteodată așa-i urăsc!”. Oare câți părinți nu și-au spus în gând măcar o dată vorbele acestea?

Majoritatea cărților de parenting te învață ce să faci sau ce să nu faci în relație cu copilul tău, dar uneori sunt prea multe sfaturi, prea complicat de aplicat sau prea greu de ținut minte. Ideile de mai jos m-au ajutat și mă ajută constant să mă recalibrez în relația cu cei doi copiii ai mei (2 ani și 9 luni, respectiv 5 luni).

Alege-ți bătăliile. Cum aplici regula aceasta: gândește-te de două ori înainte să spui „Nu”. Spre exemplu, copilul începe să scoată hainele din dulap ca să-și facă el o căsuță. Care este reacția ta? Poți să nu-l lași, iar copilul face o criză de plâns, iar tu cedezi (și-i transmiți mesajul că te poate manipula prin plâns). Sau poți să-l lași de la început, spunându-ți în gând că efortul de a pune hainele la loc este mai mic decât să te cerți cu copilul. În plus, activitatea îi stimulează creativitatea. Astfel, uneori, este mai ușor să-l lași pe copil să facă ce vrea (dacă nu este în pericol sau nu distruge ceva scump).

Acceptă-i plânsul. Lasă-l să-și exprime emoțiile. Am văzut mulți părinți care în timp ce copilul lor are o criză de plâns încearcă să-i explice de ce nu se poate ceea ce dorește acesta. De multe ori am făcut și eu aceeași greșeală. A încerca să explici ceva rațional unui copil care plânge și urlă este ca și cum ai încerca să-i vorbești unui chinez în română și să aștepți să te înțeleagă. Pe de altă parte, prin faptul că îi vorbesc constant copilului, de fapt, încearcă în subconștient să-i acopere plânsul. Pur și simplu, mulți părinți nu suportă să-și audă copilul plângând. Cum fac eu când copilul meu are o criză? Îi explic o dată sau de două ori de ce nu are voie sau de ce nu se poate ceea ce vrea el. Apoi, pur și simplu, stau pe lângă el și-l observ în tăcere. Mă cobor la nivelul lui și-i întind brațele. Uneori, vine la mine în brațe și continuă să plângă. Când se liniștește îi mai explic o dată și atât, trecem la următoarea activitate. 

Time out pozitiv. Poate unii părinți sunt familiarizați cu ideea de time out când, dacă copilul greșește, acesta este trimis într-un loc sau la el în cameră să stea singur câte un minut pentru fiecare an pe care îl are. Multe creșe și grădinițe îl practică. Nu înțelegeam de ce copilul meu se oprește și se întoarce cu spatele și stă câteva clipe nemișcat atunci când îl certam. M-am lămurit pe urmă când am întrebat la creșă și am început să mă documentez și să înțeleg că în casa noastră acest concept de time out nu-și are locul. Asta până am citit despre time out-ul pozitiv. Time out-ul pozitiv reprezintă un timp special de descărcare, de ventilare emoțională pe care îl au părintele și copilul, de preferință împreună. În loc să-i spui copilului: „Du-te în camera și gândește-te la ceea ce ai făcut.” (care nu cred că funcționează niciodată), mai bine spune-i: „Hai să stăm aici și să ne liniștim puțin împreună. Pe urmă vedem ce mai este de făcut.”

Copiii învață ceea ce trăiesc. Acesta este poate cel mai bun sfat pe care ar trebui să-l aplicați în relație cu propriul copil. „Copilul face ce vede în casă”, are mama o vorbă. Degeaba vreți să coopereze cu voi, dacă voi sunteți obișnuiți să țipați să vă impuneți părerea.

Dacă trăiesc în critică și cicăleală, copiii învață să condamne.

Dacă trăiesc în teamă, copiii învață să fie anxioși.

Dacă trăiesc în încurajare, copiii învață să fie încrezători.

Dacă trăiesc în acceptare, copiii învață să iubească.

Acestea sunt de fapt câteva versuri din poezia pe care Dorothy Law Nolte a compus-o și care este inclusă în cartea acesteia, Copiii învață ceea ce trăiesc.

Orice comportament poate fi corectat. Important este să fiți consecvenți. Majoritatea părinților se așteaptă ca după două-trei zile copiii să fie schimbați. Poate dura o săptămână sau o lună sau două luni. Important este să nu renunțați până când comportamentul nu este schimbat. Și să nu faceți prea multe excepții în ceea ce privește noul comportament. Spre exemplu, nu ai voie să mănânci dulciuri înainte de masă, dar azi accept, pentru că sunt bunicii în vizită. Mâine, că e sărbătoare, poimâine că a văzut un alt copil mâncând dulciuri și tot așa. De asemenea, dacă vă doriți mai multe schimbări în comportamentul copiiilor voștri, luați-le pe rând. 

Râzi și joacă-te împreună cu copilul tău. Conectează-te cu el. Cum vrei să te asculte copilul, dacă tu nu-l asculți? Cred că este foarte important să petreci timp cu el. Am citit într-o carte că este important să petreci cel puțin câte 15 minute legate cu copilul tău ca să-și umple rezervorul emoțional, iar în familia noastră chiar funcționează acest lucru.

Însă, nu știu cum aș reuși să fiu o mamă bună, fără implicarea totală a soțului meu. Mereu suntem un sprijin unul pentru celălalt, mai ales când unul dintre noi își pierde răbdarea sau acționează irațional în relația cu copiii, în special cu cel mare. Astfel că cel mai bun sfat de parenting este ca și tatăl să fie implicat 100% în educația copiiilor atunci când este prezent.

Să știți că în familia noastră aplicăm toate aceste idei, dar să știți că de multe ori o dăm în bară. Așa că o luăm de la început cu respectatul lor. Ceea ce vă doresc și vouă. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon  BT Business Talks - Corina Cojocaru, CEO BT Pensii

Într-un nou episod din BT Business Talks, podcastul economic și financiar al Băncii Transilvania, am stat de vorbă cu Corina Cojocaru, CEO BT Pensii, despre sustenabilitatea sistemului public, importanța pilonului III și deciziile care ne pot defini calitatea vieții… peste zeci de ani.

Citește mai mult