Sari la continut

De șase ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Ca la 20 și ceva de ani. „Nu credeam că un abonament la o clinică privată va contribui mult în alegerea jobului, pentru că nici în ruptul capului nu vreau să ajung într-un spital de stat”

Protest 17 august

Foto: Octav Ganea/Inquam Photos

Viața la 20 de ani încă ți se pare idilică. Vine vremea să îți câștigi singur pâinea, dar mai ești naiv și crezi ca traiul poate fi destul de ușor dacă ai un plan bine stabilit. Plus că în școală nu ți s-a spus ce urmează. Ai stat timp de 12 ani într-un mediu aseptic, în care totul a fost destul de plat. Poate părinții ți-au mai spus câte ceva despre viață, dar și ei au joburi și griji, iar de analfabetismul emoțional al unora nu trebuie să mai discutăm, că au lămurit-o deja statisticile.

Anul ăsta se fac 4 ani de când aveam 20, iar de atunci bat trotuarele de la Unirii-Universitate-Romană sperând că nemulțumirea mea s-o auzi pe undeva. Spre rușinea mea, nu am început cu protestele pentru Roșia Montană. Habar nu aveam dacă era ceva bun sau rău, nu auzisem de Roșia Montană. Aveam noi un zăcămant în Apuseni?

Dar în 2014, la alegerile prezidențiale, mi-am dat seama că acele cozi interminabile din diaspora nu-s ok. Vor oamenii să voteze, de ce nu-i lăsați și îi umiliți în halul ăsta?

A câștigat Iohannis, a fost o atmosferă superbă când a facut baia de mulțime la Universitate, în seara anuntării rezultatelor, iar eu eram fericită pentru că simțeam că presiunea noastră a avut și ea un rol. Nu îmi imaginam ce avea să vină.

Nu îmi imaginam că o să stau la 12 noaptea, alături de prieteni debusolați, într-o zi friguroasă de februarie, în Piața Victoriei.

Nu credeam că voi ajunge să mă cert cu mama pentru că vrea să participe la un referendum al urii.

Nu mă gândeam că voi fi atât de supărată pe prietenii care nu sunt interesați de ce se întâmplă în țara noastră.

Nici nu îmi imaginam că un om care nu are chef să se ducă în orașul natal să voteze pentru că e prea departe va avea o contribuție atât de mare la situația zilelor noastre.

Nu credeam că voi simți așa o dezămagire precum cea din decembrie 2016.

Nici prin cap nu îmi trecea că vom fi atât de dezbinați.

Nu-mi închipuiam că mă voi simți rău din cauza gazelor împrăștiate de oamenii legii în stradă.

Nici nu voiam să mă gândesc că un condamnat penal îmi poate face prietenii să plece din țară.

Nu credeam că va fi atât de greu să strâng semnături pentru Fără Penali. Pentru „Oameni noi în politică” merge chiar mai greu.

Habar nu aveam că sistemul groaznic de educație în care am trăit 12 ani îmi va cauza doar lacune și judecăți față de cei care ar fi trebuit să ne pregătească pentru viață.

Cine s-ar fi gândit că imi voi petrece zile întregi pe site-uri juridice ca să încerc să înțeleg ce mai vor ăștia să facă?

Nu îmi închipuiam că o simplă ieșire la bere ajunge să fie o discuție infinită despre politică și corupți.

Nu credeam că un abonament la o clinică privată va contribui mult în alegerea jobului, pentru că nici în ruptul capului nu vreau să ajung într-un spital de stat.

Nu îmi imaginam că voi ști atât de bine 65 de nume și de fețe, și că îmi va fi atât de dor de ei, chiar dacă nu am vorbit niciodată.

Poate ăsta e prețul pe care trebuie să îl plătim ca să ne deșteptăm. Un preț pentru educația civică precară pe care o avem și care nu ne interesează. Pentru anii călduți în care am crezut că merge și așa. O fi mult, o fi puțin? Merită, chiar dacă vrei din tot sufletul să rămâi acasă și să nu pleci? Nu știu, dar sper. Pentru că e și vina mea că s-a ajuns aici.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Stimată doamnă . Eu aveam 19 ani la revoluție și eram la Oradea , nu a fost mare vâlvă la noi dar aveam prieteni la București( unde am terminat școala) și la Timișoara ( un cunoscut a și murit acolo) . Am decis să încep cariera mea peste graniță în Ungaria , după cinci ani din mustrări de conștiință am venit înapoi și am pus în practică ceea ce văzusem și învățasem afară , am întemeiat o familie am construit o casă și trăiam liniștit până a venit la putere îl doctore ( adică Ponta) , mi-am pierdut speranța deja copilul era la liceu și cugetam în sinea mea dacă un hoț un plagiator ajunge prim ministru într-o țară ca și România ,oare unde s-au pierdut înțelepciunea acestui popor? Cum se poate așa ceva ? Pentru cine am avut eu mustrări de conștiință?. Mi-am făcut bagajele și până în Germania nu m-am oprit , fără să știu să dau bună ziua în germană am luat-o de la început , La scurt timp ,cam doi ani , se întâmplă incendiul de la colectiv , simțeam că mi-a trecut glonțul pe la ureche, apoi guvern tehnocrat bine intenționat și la alegeri surpriză , partidul unui condamnat penal câștigă cu 45% alegerile , rămân fără cuvinte profund stupefiat . Ce se întâmplă? Din ce cauză? Tot mă întreb , citesc filozofi , caut să înțeleg sensul nici un răspuns. Și vine ordonanța 13 , lumea iese masiv in stradă . Și dintr-o dată că o revelație am înțeles unde este problema , cine are cea mai mare vină. Nu dumneavoastră stimă doamnă , nu generația dumneavoastră este vinovată , sunteți o victimă colaterală fără vină , ci noi suntem devină generația de la revoluție , fiindcă ceea ce am câștigat atunci nu am valorificat imediat ci l-am luat ca pe un bun primit și nu am știut ce să facem cu el , apoi nereușitele noastre s-au transformat în frustrări , am pierdut bătălii pe frontul educației și a fost posibil acel bun de doctoranzi , pe frontul sănătății și au murit tineri infectați în spitale , pe frontul economic și nu avem nici acum salarii decente iar dacă mărim pensiile părinților noștri intrăm în faliment . Suntem cei mai vinovați ceea ce s-a întâmplat în România. Sunt ultimul om care poate să vă dau un sfat , dar sau știți că eu de aici de departe totdeauna voi încerca să îmi repar greșeala , din păcate deja vârsta nu îmi mai permite să o iau de la început nu mai am timp dar ceea ce îmi stă în putință adică voi vota cu sete împotriva corupției , împotriva minciunii , împotriva nesimțirii , împotriva penalilor , împotriva inculților și a toți celor ce nu doresc binele generației dumneavoastră adică copiilor noștri . Vă rog să mă iertați.
    • Like 0
  • Ai descoperit cele două fețe ale României: românia politicienilor și România cetățenilor (majusculă intenționat ,,ratată"). Aveam 19 ani când am terminat armata , trecusem printr-o ,,revoluție " și luam viața în piept...la 20 de ani deja știam că meritam mai mult decât primisem , că ,,trandafirii" înfloriți după 89 nu miros frumos ci doar a duhoare comunistă, că viața ,,în roz " nu există decât in filme.... generațiile se schimbă, mentalitățile oamenilor se schimbă dar ceea ce nu se schimbă este perceperea viitorului . Nu poti primi nimic gratis fără efort și muncă, fără să ,,transpiri " pentru un ideal. Am 2 locuri de muncă și cu toate astea , timpul alocat discuțiilor cu copilul meu rămâne constant MARE. Educarea viitorului începe cu educarea copilului în a înțelege că EL primează, nu un amărât de leu din pușculiță sau un politician mincinos, nu imboldul de moment ci rațiunea în dauna simțirilor de moment. ,,Tânăr vreau mereu să fiu , să trăiesc așa cum știu, ca la 20 de ani , fără griji și fără bani" .... sau cam dus vremurile acelea...
    • Like 1
  • check icon
    N-ar fi rau sa citesti un picut de istorie.

    Se apropie timpuri urate. Americanii vor sa cucereasca Rusia, astia se inarmeaza, chinezii la fel. Pana si noi o daduram pe rachete, elicoptere si alte cele. Chestia cu dezbinatul si coruptia este necesara pentru ca altii sa-si aduca armament in aceasta tara fara sa fie deranjati. Prin 2010 Romania si Polonia erau laudate de americani pentru masurile adoptate impotriva crizei economice. In 2017 Romania si Polonia erau criticate de americani din cauza corutiei.
    Mai sa fie, oare ce avem noi in comun, Romania si Polonia?
    Trupe americane.

    Citeste istorie si vei intelege prezentul. Intelege prezentul si vei vedea viitorul.
    • Like 0
  • Dezbinatorii combinatori...
    Sunteți tânără, de-aia nu credeați.
    Cum săriți pârleazul traiului pe cont propriu, cum se vede altfel.
    Practic...singurele locuri suportabile sunt cele în care oameni cu adevărat buni, dau din ei, timpul și resursele lor de oricare fel, voluntar, vor să ajute.
    Orinde banii vorbesc apar imagini de spitale cu arși...plăgi supurânde...indiferență hăhăită.
    Cum s-o numim noi pe societatea asta?...unde nu e cu bani, se partajează voluntar resursele, ca toți să o ducă mai bine?
    • Like 0
  • Aveți perfectă dreptate doamnă fără implicare civică nu putem să facem nimic.
    • Like 1
  • check icon
    Tocmai ce au murit două persoane la mult lăudatele ,,spitale " private şi nu sunt singurele cazuri dar ce e ciudat mai ales in cazul copilului este că a fost o operație ,,uşoară" iar faptul că părinții au chemat SMURD-ul dovedeşte că la noi instituțiile private fie că vorbim de universități sau ,,spitale" sunt o glumă proastă şi nu au nimic in comun cu instituțiile similare din vest . Scuze mă inşel ,in cazul ,,spitalelor" au ceva in comun ,prețul . Bănuiesc că postarea mea o să fie ,,moderată"..
    • Like 0
  • Sa stii ca nu esti singura. Ma regasesc in fiecare cuvant din articolul tau! Nu putem decat sa speram ca lucrurile vor evolua in bine pana la urma.
    • Like 0


Îți recomandăm

UNStudio 1

UNStudio este unul dintre cele mai cunoscute și apreciate birouri de arhitectură din lume, cu filiale în Amsterdam, Frankfurt, Shanghai, Hong Kong, Dubai și Melbourne. are în portofoliu peste 120 de proiecte internaționale, precum clădiri de birouri, rezidențiale, muzee, poduri, dar și masterplanuri urbane. Printre cele mai cunoscute lucrări - Podul Erasmus din Rotterdam, Mercedes-Benz Museum din Stuttgart, Arnhem Central Station, Designul Doha Metro Station.

Citește mai mult

Marius Sava

„La mine pacienții nu vin niciodată singuri, vin cu partenerul”, spune medicul specialist pneumolog Marius Sava, cu competențe în somnologie, de la Rețeaua Privată de Sănătate Regina Maria, despre cei care ajung la ușa cabinetului cu simptome de apnee în somn.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Mihai Bran - Claudiu Pandaru

Când medicul psihiatru Mihai Bran le-a povestit colegilor săi de la muncă, în 2015, că ar vrea să își facă un startup în domeniul serviciilor de telemedicină, pentru a-și putea urmări mai ușor pacienții, cei mai mulți dintre ei au izbucnit în râs, neîncrezători. În prezent, business-ul său, ATLAS, pornit alături de câțiva prieteni IT-ști, a ajuns la o cifră de afaceri de un milion de euro și 400.000 de utilizatori.

Citește mai mult

Food waste Japonia

„În Japonia mâncarea e un personaj din marea poveste a lumii, un prim pas în călătorie. Fiecare regiune are cel puțin un ingredient sau o mâncare pentru care e faimoasă și care, când îi vine sezonul, e consumată în restul Japoniei. E și o formă ritualică de a reuni timpuri, locuri și oameni. Mâncarea japoneză e o formă de echilibru”, spune scriitorul George Moise într-un interviu pentru habits by Republica.

Citește mai mult
sound-bars icon