Foto: Octav Ganea/Inquam Photos
Viața la 20 de ani încă ți se pare idilică. Vine vremea să îți câștigi singur pâinea, dar mai ești naiv și crezi ca traiul poate fi destul de ușor dacă ai un plan bine stabilit. Plus că în școală nu ți s-a spus ce urmează. Ai stat timp de 12 ani într-un mediu aseptic, în care totul a fost destul de plat. Poate părinții ți-au mai spus câte ceva despre viață, dar și ei au joburi și griji, iar de analfabetismul emoțional al unora nu trebuie să mai discutăm, că au lămurit-o deja statisticile.
Anul ăsta se fac 4 ani de când aveam 20, iar de atunci bat trotuarele de la Unirii-Universitate-Romană sperând că nemulțumirea mea s-o auzi pe undeva. Spre rușinea mea, nu am început cu protestele pentru Roșia Montană. Habar nu aveam dacă era ceva bun sau rău, nu auzisem de Roșia Montană. Aveam noi un zăcămant în Apuseni?
Dar în 2014, la alegerile prezidențiale, mi-am dat seama că acele cozi interminabile din diaspora nu-s ok. Vor oamenii să voteze, de ce nu-i lăsați și îi umiliți în halul ăsta?
A câștigat Iohannis, a fost o atmosferă superbă când a facut baia de mulțime la Universitate, în seara anuntării rezultatelor, iar eu eram fericită pentru că simțeam că presiunea noastră a avut și ea un rol. Nu îmi imaginam ce avea să vină.
Nu îmi imaginam că o să stau la 12 noaptea, alături de prieteni debusolați, într-o zi friguroasă de februarie, în Piața Victoriei.
Nu credeam că voi ajunge să mă cert cu mama pentru că vrea să participe la un referendum al urii.
Nu mă gândeam că voi fi atât de supărată pe prietenii care nu sunt interesați de ce se întâmplă în țara noastră.
Nici nu îmi imaginam că un om care nu are chef să se ducă în orașul natal să voteze pentru că e prea departe va avea o contribuție atât de mare la situația zilelor noastre.
Nu credeam că voi simți așa o dezămagire precum cea din decembrie 2016.
Nici prin cap nu îmi trecea că vom fi atât de dezbinați.
Nu-mi închipuiam că mă voi simți rău din cauza gazelor împrăștiate de oamenii legii în stradă.
Nici nu voiam să mă gândesc că un condamnat penal îmi poate face prietenii să plece din țară.
Nu credeam că va fi atât de greu să strâng semnături pentru Fără Penali. Pentru „Oameni noi în politică” merge chiar mai greu.
Habar nu aveam că sistemul groaznic de educație în care am trăit 12 ani îmi va cauza doar lacune și judecăți față de cei care ar fi trebuit să ne pregătească pentru viață.
Cine s-ar fi gândit că imi voi petrece zile întregi pe site-uri juridice ca să încerc să înțeleg ce mai vor ăștia să facă?
Nu îmi închipuiam că o simplă ieșire la bere ajunge să fie o discuție infinită despre politică și corupți.
Nu credeam că un abonament la o clinică privată va contribui mult în alegerea jobului, pentru că nici în ruptul capului nu vreau să ajung într-un spital de stat.
Nu îmi imaginam că voi ști atât de bine 65 de nume și de fețe, și că îmi va fi atât de dor de ei, chiar dacă nu am vorbit niciodată.
Poate ăsta e prețul pe care trebuie să îl plătim ca să ne deșteptăm. Un preț pentru educația civică precară pe care o avem și care nu ne interesează. Pentru anii călduți în care am crezut că merge și așa. O fi mult, o fi puțin? Merită, chiar dacă vrei din tot sufletul să rămâi acasă și să nu pleci? Nu știu, dar sper. Pentru că e și vina mea că s-a ajuns aici.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Se apropie timpuri urate. Americanii vor sa cucereasca Rusia, astia se inarmeaza, chinezii la fel. Pana si noi o daduram pe rachete, elicoptere si alte cele. Chestia cu dezbinatul si coruptia este necesara pentru ca altii sa-si aduca armament in aceasta tara fara sa fie deranjati. Prin 2010 Romania si Polonia erau laudate de americani pentru masurile adoptate impotriva crizei economice. In 2017 Romania si Polonia erau criticate de americani din cauza corutiei.
Mai sa fie, oare ce avem noi in comun, Romania si Polonia?
Trupe americane.
Citeste istorie si vei intelege prezentul. Intelege prezentul si vei vedea viitorul.
Sunteți tânără, de-aia nu credeați.
Cum săriți pârleazul traiului pe cont propriu, cum se vede altfel.
Practic...singurele locuri suportabile sunt cele în care oameni cu adevărat buni, dau din ei, timpul și resursele lor de oricare fel, voluntar, vor să ajute.
Orinde banii vorbesc apar imagini de spitale cu arși...plăgi supurânde...indiferență hăhăită.
Cum s-o numim noi pe societatea asta?...unde nu e cu bani, se partajează voluntar resursele, ca toți să o ducă mai bine?