Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Ca să-nțelegeți ce gândesc ucrainenii când marile puteri și micii vecini fac planuri „de pace” privitoare la împărțirea țării lor: „Tânjim după pace, dar nu vom capitula!” - Anna Aizenberg, jurnalistă

Anna Aizenberg

Foto: arhiva personală

Sunt trei ani de când a început războiul în Ucraina și sunt tot trei ani de când o cunosc pe Anna Aizenberg. Anna e jurnalist în Kiev și, înainte de război, era preocupată de domeniul economic, ea fiind absolventă de studii economice. Când a început invazia, Anna și-a luat copiii și a plecat din Ucraina. Trebuia să-și protejeze familia.

A petrecut puțin timp în România, apoi a plecat mai spre Occident. 

Dar n-a putut sta departe de țara ei. Așa că în aprilie anul trecut a luat decizia să se întoarcă la ea acasă. În Ucraina. Și azi, vorbind cu ea chiar în ziua în care se împlinesc trei ani de la cumplita noapte ce a schimbat viața a milioane de oameni, am găsit-o mai încrezătoare decât oricând. Încrezătoare în forțele armate ale Ucrainei și în spiritul ucrainean, care nu va accepta pacea în orice condiții. 

După trei ani de sacrificii uriașe, în care a luptat, practic, pentru Europa întreagă, ținând piept unei Rusii tot mai agresive, Ucraina e acum într-un moment în care stabilitatea în valori e cea mai puternică monedă pe care o are la dispoziție. Și, din spusele Annei, această stabilitate în valori e mereu prezentă în spiritul ucrainean, care nu poate fi înfrânt atât de ușor pe cât preconiza Rusia atunci. Căci să nu uităm nici faptul că azi se împlinesc trei ani de când Rusia a spus că va cuceri Ucraina în trei zile!

Ucrainenii tânjesc după pace mai mult decât oricine altcineva. Bombele cad peste noi în fiecare zi și oamenii noștri mor pe linia frontului și adânc în tranșee. Deci da, vrem, fără nicio îndoială, pacea. Dar vrem o pace durabilă și dreaptă! Ucrainenii nu au capitulat în 2022 și nu vor capitula nici în 2025. Tot ce sperăm e că partenerii noștri europeni ne vor fi alături în continuare și vor ajuta la restabilirea unei păci durabile și juste.” – mi-a mărturisit Anna cu aceeași franchețe pe care i-o recunosc în toate textele pe care le scrie. 

Dar nu puteam să nu o întreb pe Anna cum se raportează ea la declarațiile recente ale lui Donald Trump, care par desprinse cu totul din propaganda rusă. Și, sigur, mă refer la faptul că Ucraina ar fi declanșat războiul sau că Volodimir Zelenski e un dictator pentru ucraineni pentru că refuză să organizeze alegeri în plin război. Răspunsul Annei mi-a arătat că Trump reușește doar să producă agitație în Ucraina, lucru greu de înțeles acum pentru ucrainenii care priveau către SUA ca spre un sprijin garantat.

În ceea ce privește declarațiile lui Trump, nu sunt un expert, dar ele provoacă agitație în rândul ucrainenilor. De aceea avem nevoie de și mai mult sprijin din partea Europei. Pentru că dacă Ucraina capitulează, atunci războiul va ajunge pe teritoriul ei. Toată lumea este interesată de pace. Dar de o pace cu garanții. Am auzit narațiunile rusești și a fost ciudat să aud asta de la președintele SUA și de la marele și puternicul nostru partener care a sprijinit Ucraina în toți acești ani.

Dincolo de toate, războiul pare să-i țină pe ucraineni uniți. Acesta ar fi și marele paradox al perioadei în care ne aflăm: că, la noi, pe timp de pace e mai multă dezbinare decât oricând, pe când la ei, în vreme de război, unitatea e cuvântul de ordine. Și, dincolo de asta, mulți ucraineni au decis să se întoarcă în țara lor și să înfrunte situația din interior, fără teamă. Anna e printre ei. La sfârșitul lunii aprilie 2024 a decis să revină în Ucraina cu copiii ei, după mai bine de doi ani petrecuți peste hotare. De ce? Ne spune chiar ea:

Ne-am întors după doi ani și jumătate de locuit în străinătate. Este clar că acest război este de lungă durată, iar familia trebuie să fie împreună. Așa cum suntem noi, ucrainenii, uniți și puternici împreună. Cred în forțele armate ale Ucrainei, cred în Ucraina. Ucrainenii s-au adaptat. Desigur, trei ani de luptă au fost obositori și toată lumea visează la victorie și pace. Dar termenii de predare nu ni se potrivesc. Nu vrem să dăm totul ca să se oprească războiul. Ne arătăm puterea și unitatea în fiecare zi. De fapt îmi este destul de greu să răspund în termeni generali la întrebările tale foarte specifice, pentru că nu sunt un expert care să poată spune cu exactitate ceva despre tendințele generale cu cifre. Dar pot să îți spun că aici oamenii trăiesc, se luptă, își fac planuri și speră că va fi bine.”

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Mă bucur în numele românilor care sunt încrezători în Ucraina, în lupta lor pentru pace și independența !
    • Like 0
  • pixel check icon
    când ucrainenii se vor lepăda de corupție (uriașă) și vor recunoaște că au în casă lucruri furate de ruși. adevărul e mai puternic decât bomba termonucleară. zi de zi vedem oameni și structuri care se rușinează de adevăr deși adevărul dă viață.
    • Like 1
    • @ pixel
      Cum au ucrainienii în casă lucruri furate de rusi?
      • Like 4
  • Valentin check icon
    Las' că avem și noi Transilvania noastră! Măcar Zelenski a salvat 80% din țară. Noi... ce să mai vorbim... o împachetăm festiv și o dăm cu fundiță.
    • Like 0


Îți recomandăm

Eco-creatorii de energie

Mă bucur să descopăr astfel de inițiative care ne dovedesc încă o dată că educația și formarea cetățenilor de mâine este un efort comun al familiei, al școlii, al ONG-urilor și al companiilor private responsabile. Semințele plantate acum ne vor arăta probabil peste 10-20 de ani dacă țara asta va fi mai bună și mai curată.

Citește mai mult

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult