Foto: Inquam Photos
Sunt ani de când nu am mai scris vreun articol care să nu aibă legătură cu literatura. Ani în care am scris un roman, proze scurte, articole în reviste literare. Nu sunt jurnalistă – jurnaliștii sunt oamenii care sunt în permanență conectați, fac investigații și reportaje, sunt oamenii care ne arată ceea ce politicienii vor să ne ascundă. Sunt jurnaliști care își fac treaba bine și jurnaliști care nu și-o fac sau o fac prost. Sunt jurnaliști de bună credință și jurnaliști care încearcă să manipuleze.
Eu sunt scriitoare. Și poate că asta nu spune mare lucru despre mine, dar spune că știu ce forță are o poveste bună, știu ce înseamnă o logică narativă, știu ce înseamnă să creezi un personaj. Mai țineți minte când, acum ceva ani, a fost știre la TV că a înviat Jon Snow (personajul fictiv din „Game of thrones” care fusese ucis în volumul IV doar ca să fie adus la viață miraculos în volumul V)? Asta e forța unui personaj bine construit, asta e forța poveștii. Iar ce se întâmplă zilele astea e o poveste – din fericire pentru noi, una nu foarte bine construită. Iar când o poveste nu e bine construită, devine transparentă. Când devine transparentă, autorul se urcă pe text, iar personajele nu mai sunt credibile. Și este cazul lui Călin Georgescu.
Povestea a avut premise bune – un personaj mesianic, anti-sistem, relativ necunoscut, candidează într-o țară și, fără a fi susținut de cineva, câștigă inimile românilor. Mai mult, e un personaj în care toată lumea se regăsește – vorbește de credința ortodoxă, iar ortodocșii se regăsesc. Apoi ține discursuri la bisericile penticostale și penticostalii se regăsesc. Vorbește despre energii, mantre, chakre și așa câștigă și adepții new age. A bifat credința, trecem mai departe.
Își inventează un trecut care, pe hârtie, parte impresionant – așa îi câștigă pe cei care, în argumentație, fac mereu apel la autoritate. Păi cum, secretar la ONU, a făcut parte din clubul de la Roma, bunica lui a fost secretara lui Iorga, a fost apreciat de academicianul Mircea Malița. Om cu carte, domle’.
Doar că nu a fost secretar la ONU, ci la UNGSII, o fundație privată dintr-un sat din Elveția a cărei singură legătură cu ONU (UN) sunt primele două litere din acronim. Nu a fost în Clubul de la Roma, ci în Asociația Prietenii Clubului de la Roma, adică un fan club. În literatură, avem scriitorul (G.R.R. Martin, dacă tot am început cu ”Game of thrones”) și fan-fiction – adică unii care scriu și ei povești pornind de la ceea ce a scris scriitorul, fără că acesta să știe cine sunt acești oameni sau fără ca acesta să-și fi dat acordul. În literatură, treaba asta e benignă, e chiar flatantă pentru un scriitor. În politică și în diplomație, să minți că ești parte a unui club când tu, de fapt, ești parte a fan clubului acelui club, e malign.
Mai departe, bunica lui nu a fost secretara lui Iorga – nepotul lui Iorga a spus foarte clar că pe lista secretarelor bunicului său nu a fost niciodată această femeie. Iar Mircea Malița, separat de legăturile lui cu regimul comunist și Securitatea acelor vremuri, nu ar fi girat niciodată misticismul lipsit de logică al lui Călin Georgescu, așa cum scrie nepoata sa, Maria Scarlat Malița.
Bun, deci și trecutul e inventat, așa cum e credința. Ce rămâne, atunci? Lupta anti-sistem. Așa bifăm inimile celor care sunt dezamăgiți de actuala clasă politică. Sigur, Călin Georgescu evită să spună că de o parte din această clasă politică a fost el propulsat – Adrian Thiess (fostul consilier al lui Ion Iliescu), Silviu Predoiu (fostul șef SIE), Constantin Vacusta (fost contrainformații MAPN) fiind doar unii dintre ei. Ce au în comun acești oameni, pe lângă legăturile cu securitatea hardcore din anii de tranziție ai României? Toți sunt ”foști”. Și nu le place asta – așa că prin Călin Georgescu încearcă să revină la butoane.
Ei, și ăsta e personajul pe care l-au creat. Și, ca în orice poveste, trebuie să existe și personajul negativ – despre Elena Lasconi nu prea aveau ce să scoată. Că femeia, spre deosebire de Călin Georgescu, nu a fost niciodată parte a sistemului și nici legături dubioase cu comuniștii lui Iliescu nu a avut. Și, când nu există nimic de care să ne legăm, inventăm. Cel mai puternic argument împotriva lui Lasconi pe care l-am auzit zilele astea e că ne bagă în război cu Rusia. Un votant al lui Georgescu mi-a scris în privat că România e una dintre cele 7 țări care se află pe lista neagră a Rusiei și că Rusia a promis că dacă iese Călin Georgescu vom fi șterși de pe lista aia. Deci așa a funcționat manipularea – s-a creat o panică generalizată în care oamenii au fost convinși că mai bine ne dăm singuri pe mâna rușilor decât să intre ei peste noi.
Dar hai să ne uităm la fapte. Războiul din Ucraina durează de doi ani. Fără Călin Georgescu, în acești doi ani, Rusia nu a intrat peste noi cu tancurile. De ce? Pentru că suntem o țară NATO, iar asta ne oferă cea mai bună protecție. Dacă NATO nu era o garanție, atunci nimic nu l-ar fi împiedicat pe Putin. Și știe și el asta, îl încurcă NATO, așa că cea mai bună soluție e aducerea unui președinte-marionetă care să scoată România din NATO, ceea ce Călin Georgescu a spus că va face. E ca și cum pe strada ta s-ar muta o bandă de hoți, gard în gard cu tine. Și hoții trimit un reprezentat la tine să-ți spună să dezactivezi sistemul performant anti-efracție, să ai încredere în ei, că totul va fi bine. Doar să dezactivezi sistemul ăla anti-efracție enervant.
Și hai să ne mai uităm la niște fapte. În 1944, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, România a întors armele împotriva Germaniei și a ajuns de aceeași parte cu Rusia. Din momentul respectiv, trupele ruse, aliate, deci nu inamice, au tranzitat România. Ca aliați au ucis, violat și trecut cu tancurile peste populația civilă. Ca aliați, repet. Au intrat în casele oamenilor, au furat, au violat, au măcelărit, au torturat. Din postura de aliați.
Bun, revenind la povestea noastră, avem personajul erou, avem anti-eroul, ce ne mai trebuie? Susținătorii. Ei bine, eroul nostru a avut și aici un plan. Mă rog, nu el, autorii din spatele lui. Cum facem oamenii să-l susțină pe unu’ care vrea să distrugă scutul-antirachetă de la Deveselu, să dezactiveze protecția NATO și să introducă serviciul militar obligatoriu? Și aici au mizat pe faptul că oamenii n-au timp să se informeze. Oficialii Tik-Tok au recunoscut ieri că au eliminat 66.000 de mii de conturi false și 10 milioane de adepți falși care făceau parte din grupul de susținere al lui Călin Georgescu. 10 milioane!
Ok, boții ca boții, da’ boții nu pot să voteze, nu? Nu, dar știți ce pot să facă? Să lase mii, zeci de mii de comentarii la orice postare și video cu ”Votez Călin Georgescu”. Facem pariu că vom vedea astfel de comentarii, cu zecile și sutele, în momentul în care acest articol va fi publicat? Hai să facem un exercițiu de imaginație – ești un om sătul de campanii electorale, obosit, trebuie să fii în fiecare zi la muncă, ai rate, casă, copii, nu ai timp și nici chef să citești programele de guvernare ale candidaților. Dar cum te relaxezi seara și dai scroll pe tik-tok, la orice filmuleț (cu pisici, rețete culinare, influenceri, absolut orice), vezi în susbsol mii de comentarii ”Votez Călin Georgescu”. Păi dacă atâta lumea îl susține înseamnă că e bun, nu? Că n-or fi toți proști. Ia să-l votăm. Și abia după aia afli că ai fost mințit. Susținerea lui Călin Georgescu e o armată de carton, iar în spatele miilor de comentarii cu ”Votez Călin Georgescu” sunt boți.
Și uite așa avem povestea completă. Ziceam la început că, din fericire, ea nu e bine scrisă. Probabil, dacă am fi avut mai mult timp la dispoziție, toate aceste lucruri care au ieșit la iveală în ultimele zile ar fi ajuns la mai mulți oameni. Dar eu am credința că românii, așa obosiți și sătui de politică cum sunt, recunosc când o poveste e cusută cu ață albă.
Și apropo de povești, e un interviu foarte bun pe care Gojira i-l ia lui Călin Georgescu. Și în interviul ăsta, printre multe minciuni și inepții, Călin Georgescu are un moment de sinceritate involuntară. Mai exact atunci când îl laudă pe Ion al Glanetașului. Ca să vă reamintesc, Ion al Glanetașului este personajul principal din romanul lui Rebreanu, „Ion” – un personaj disperat să acumuleze pământ și avere. Atât de disperat și imoral,încât se căsătorește cu Ana pentru pământ, deși n-o iubește. Tatăl Anei îl miroase pe impostor, dar Ion, convingând-o pe Ana să se culce cu el, îl aduce în postura în care omul, de teama onoarei fetei, îl acceptă ca ginere. După ce se vede cu sacii în căruță, Ion se întoarce la Florica, iubirea lui. O bate și o abuzează pe Ana până când o face să se sinucidă.
Ei, și din povestea asta, Călin Georgescu a înțeles că Ion e eroul. Ion e personajul pozitiv. Pentru că, în definitiv, și el, Călin Georgescu, face aceleași lucruri. Prin tertipuri, boți și minciuni, încearcă să convingă România (Ana) că o iubește. Abia așteaptă să-i dăm girul pe 8 decembrie, abia așteaptă să ne aducă în situația în care ne căsătorim cu el ca să se întoarcă la prima lui iubire – Rusia (Florica). Să ne ia ce avem, să ne abuzeze, să ne distrugă și să ne pună ștreangul de gât.
„România nu e de vânzare și nici de dat cadou Rusiei” a spus aseară Elena Lasconi. Și prin replica asta am văzut demnitatea și curajul întruchipate într-un candidat care, în acest moment, luptă cu tot ce are nu ca să ajungă președinte – ci ca să nu ajungem noi să avem soarta Anei. Ca să ne bucurăm în continuare de protecția NATO, ca să beneficiem în continuare de fondurile europene și, mai ales, ca să fim în continuare liberi.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.