Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de trei ani. De astăzi vă invităm să ascultați editorialele audio publicate pe platforma noastră, dar și să testați viitorul tehnologiei, implementăm conversația vocală direct în browser, apăsând pe butonul de microfon poți cere acces. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Calitatea vieții noastre este puternic influențată de calitatea relațiilor noastre. De ce fericirea este mai aproape decât am fi dispuși să credem

Relații de cuplu

Foto: Guliver Getty Images

Te-ai întrebat vreodată ce-ai putea face diferit, pentru ca viața ta să fie mai bună? Adică să simți că drumul tău în această lume nu doar că are sens, ci este și în ton cu valorile tale și că trăiești viața pe care ți-o dorești cu adevărat? Dacă citești Republica.ro, cu siguranță că faci parte din categoria persoanelor care-și pun întrebări. Și sunt sigur că ai găsit și numeroase răspunsuri – mai mult sau mai puțin satisfăcătoare. 

Din perspectiva mea de psiholog pasionat de cotloanele minții umane, cred că fiecare dintre noi ajunge la un moment dat în acel punct al vieții din care vede că s-a dus prea mult din ceea ce a fost și mai are prea puțin din ceea ce va fi să vină. Iar atunci, anxietatea își găsește culcuș în lumea lui interioară și, apăsând pe telecomanda minții, identifică cele mai catastrofice canale de „psiho-media“. 

Pe ele proiectează filmul îngrijorării, al disperării, al neputinței și al neajutorării. Și ce face omul modern în astfel de situații, hăituit de toată încărcătura emoțională și tensiunea psihologică? Se blochează sau face repede, repede schimbări. Începe să stabilească reguli peste reguli, cheltuie fără dram de cumpătare, mănâncă până ce își amorțește simțurile, se ceartă cu cei din jur – partener de viață, copii, colegi – percepându-i oarecum drept principalii responsabili pentru tot ce n-a fost cândva bine și tot răul care s-ar putea să vină. Cu alte cuvinte, forțat de disperare, reacționează într-o manieră automată, fără să judece în profunzime și fără să știe cu adevărat de ce face ceea ce face... În final, un om astfel afectat ajunge adesea să genereze și mai mult haos sau rigiditate în viața sa și a celor care (sub o formă sau alta) depind de el. 

Desigur că există și altfel de manifestări, mult mai potrivite și mai pline de umanitate. Doar că psihologia noastră este mai complexă decât pare – mintea are nevoie să înțeleagă, să știe că se poate și altfel, să riște, să fie inspirată, să creadă, să accepte și să gestioneze eșecul, pentru ca mai apoi să ajungă la fericirea mult dorită. Iar aici apare următoarea întrebare: Cum definim această fericire? Și, din nou, răspunsurile par să fie infinite. Unii visează la bani și vacanțe scumpe, alții la școli private în care să-și instruiască copiii. În același timp, mulți alții nu-și doresc decât să știe că au din ce să-și plătească, lună de lună, rata la bancă pentru cele patru roți care le asigură libertatea de mișcare sau pentru acoperișul care pare să fie cea mai mare realizare. Dar este suficient? Sau, mai exact, toate acestea aduc în zilele noastre fericirea?

Răspunsul găsit de psihologie este cât se poate de evident. Indiferent ce anume ne dorim de la viață, studiile științifice ne transmit foarte clar o concluzie: Calitatea vieții noastre este puternic influențată de calitatea relațiilor noastre. Iar una dintre cele mai extinse cercetări longitudinale realizate vreodată în domeniul psihologiei, care s-a încheiat de curând la Harvard după o perioadă de aproximativ 80 de ani de studiere a subiecților, ne deschide ochii și ne spune că fericirea este mai aproape decât am fi dispuși a crede. Că, pentru o călătorie umană cu sens pe acest pământ, avem nevoie să învățăm să ne conectăm cu cei de lângă noi – în așa fel încât relațiile care ne leagă, pentru scurtă vreme sau pentru o viață întreagă, să ne ofere baza de siguranță necesară, la bine și la greu. Cu alte cuvinte, dacă vrei să fii fericit și să te numești un om de succes, premisa necesară este să-ți schimbi mindset-ul cu privire la valoarea relațiilor tale. Relațiile nu sunt doar niște simple legături invizibile, pe care să-ți permiți să le tratezi cu indiferență și nepăsare. Acestea s-ar putea să reprezinte cel mai important factor, atunci când vine vorba nu doar de fericire, ci și de sănătatea noastră fizică și psihică, de nivelul stării de bine și de satisfacție cu privire la propria viață.

Te-ai fi gândit că ceva atât de simplu este răspunsul la întrebarea cu care am început acest text? Probabil că răspunsul este iarăși „da“. Cu toate acestea, noi, oamenii, avem nevoie de asigurări, de validări și de confirmări. Mai ales atunci când vine vorba de schimbări cu impact asupra vieții noastre. Și, de asemenea, mai cred și că noi avem nevoie de modele, de povești care să aibă sens pentru mintea noastră și de oameni care nu doar să normalizeze dificultățile, dar și să ne inspire curaj, compasiune și poftă de conectare.    

Așadar, pe 20 octombrie, te așteptăm alături de noi la #EpicTalk – probabil, cel mai important eveniment de promovare a sănătății relaționale organizat în această toamnă la București, sub egida #RevoluțiaRelaționalăÎnRomânia. Epic Talk este o conferință destinată publicului larg, în cadrul căreia psihologi și oameni plini de pasiune te așteaptă să-ți împărtășească poveștile unor vieți imperfecte, dar cu siguranță fericite și de succes. În rândul vorbitorilor se numără Andreea Esca, Oana Moraru, Diana Stănculeanu, Mirela Retegan, Adrian Hădean și subsemnatul, Gáspár György. Pentru înscriere și pentru mai multe detalii, vizitează www.paginadepsihologie.ro.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Din experienta proprie si eu as vrea sa transmit ideea pericolului de a strica o relatie din cauza unei discutii ce initial e cat se poate de principiala, dar care degenereaza in ceva personal numai pentru ca nu avem intotdeauna intuitia de a prevedea cat resentiment a adunat cineva pe noi (poate dintr-o invidie veche, poate din pastrarea prea multa vreme sub tacere a unor frustrari legate de conceptiile noastre expuse cu diverse ocazii)...cert este ca discutia principiala(de obicei despre politica, din pacate) ajunge sa completeze masa critica de frustrare din mintea partenerului de discutie si el sau ea poate exploda cand te astepti mai putin, dandu-si, cum s-ar spune, arama pe fata, si, s-a terminat cu amicitia! Asta ne poate afecta emotional multa vreme dupa aceea. Deci la primul semn ca partenerul/partenera de discutie incepe sa arate ostilitate, daca vreti sa va pastrati sanatatea, faceti efortul de a va retrage la timp din discutie. Fie hotarati in sinea voastra sa nu mai discutati niciodata cu persoana respectiva, dar nu i-o spuneti, fie pretindeti ceva de ciurcumstanta , dar stopati discutia neaparat. Nimic nu-ti poate face mai rau decat sa te vezi incondeiat supradimensionat, toxic si dusmanos, de catre o persoana care era cat se poate de cordiala inainte si cu care mentinusei ani de zile o prietenie, poate nu autentica si profunda, dar macar normala, fara a fi o sursa de suparare...A identifica la timp un derapaj al unei discutii e o mare arta.
    • Like 1
  • Daca rezultatul studiului respectiv este cel scris in articol atunci este unul profund gresit (chiar daca "gresit" nu are grade de comparatie am pus "profund" pentru a sublinia magnitudinea erorii).

    "Că, pentru o călătorie umană cu sens pe acest pământ, avem nevoie să învățăm să ne conectăm cu cei de lângă noi – în așa fel încât relațiile care ne leagă, pentru scurtă vreme sau pentru o viață întreagă, să ne ofere baza de siguranță necesară, la bine și la greu.
    Cu alte cuvinte, dacă vrei să fii fericit și să te numești un om de succes, premisa necesară este să-ți schimbi mindset-ul cu privire la valoarea relațiilor tale."

    O prima observatie este aceea ca nu relatiile umane nu iti ofera un sens al vietii. Noi NU traim pentru relatii umane, au fost oameni (pustnici) in istoria omenirii care nu au vazut un om timp de zeci de ani, au trait si au murit singuri (si fericiti).

    Nu demult a fost publicat pe republica.ro un articol (nu il mai gasesc acum sa fac referire exacta la el) in care se spunea ca societatea vestica este intr-o criza profunda din punctul de vedere al relatiilor interumane. In articolul respectiv se punea o intrebare foarte buna, pe care in mod normal ar trebui sa fie pusa de catre toti: "tu citi prieteni adevarati ai?". Asta este o intrebare foarte dura, din perspectiva raspunsului (pe care si-l da fiecare :D).

    De altfel asta este una dintre problemele majore ale societatii vestice, atee: pune accentul principal pe relatia cu ceilalti in loc sa puna pe primul loc relatia dintre om si Dumnezeu (Acela din Biblie). Oamenii sint schimbatori, Dumnezeu nu este. Oamenii sint imperfecti, Dumnezeu este perfect.

    Problema majora a vesticilor este ateismul (si asta ii ingroapa).
    Calitatea vietii depinde in primul si in priul rind de calitatea relatiei cu Dumnezeu.
    • Like 1
  • Andrei B check icon
    Foarte corect. Ce te faci însă că în relațiile astea în care intri mai e cineva: celălalt = o necunoscută, un factor de incertitudine important. Oamenii devin din ce în ce mai „diferiți între ei”, civilizația modernă (și din păcate și mulți psihologi) încurajează individualismul, afirmarea exagerată a propriei personalități, unicitatea persoanei. Nu pare a fi nimic rău în asta, doar fiecare trebuie să-și trăiască propria viață cât mai fericit. Dar din cauza acestor mari diferențe de personalitate „conștientizată” relațiile au ajuns să fie ceva pe termen scurt, doar atât cât incertitudinea nu duce la o dereglare majoră în propriul plan al fiecăruia.
    • Like 2
  • D check icon
    Asta a spus și Epicur acum 2300 de ani.
    • Like 1


Îți recomandăm

Nicolle Birta

- Maman, c'est du vrai chocolat? (mami, este ciocolată adevărată?). Întocmai ca în povești, băiețelul își lipise nasul roșu, înghețat de frig, de geamul vitrinei frumos decorate, cu prilejul Sărbătorilor de iarnă. - Mais bien sûr c'est du vrai chocolat, (desigur că este ciocolată adevărată), îi răspunsese mama.

Citește mai mult

Povestile Cristinei autografe

„Pe cerul albastru, într-o casă de nori mare și albă, trăiau șase norișori frați. Cinci dintre ei erau gri, iar unul era roz. Cei gri făceau mereu glume pe seama celui roz, pentru că era altfel. Nu numai că era roz, dar atunci când norișorii făceau ploaie, el nu putea să stoarcă nici măcar o picătură. Oricât de tare se străduia. Și toți norișorii râdeau de el...”

Citește mai mult

Eataly

„Am lucrat mulți ani pentru a alege mici furnizori excelenți din Sicilia, Sardinia, Calabria, din toate regiunile din Italia. Am reușit să conving furnizorii să producă mai mult, dar la același standard de calitate. Și să le scriu și spun povestea, să le creez noi ambalaje și tot programul tehnic pentru a face față birocrației. Acum avem 2.000 de furnizori, foarte, foarte mici”, spune Oscar Farinetti.

Citește mai mult