Foto: Captură Cătălin Striblea
Am rămas profund întristat văzându-i pe acești oameni tineri comportându-se ca niște pionieri bătrâni. Momentul artistic pentru Elisabeta Lipă este cel mai dezgustător omagiu de la „Simfonia lalelelor” încoace (când niște profesori au pus niște copii să stea la propriu în cap în fața Vioricăi Dăncilă).
Entuziasmul nejucat al juniorilor de la canotaj care au participat la această nouă „Cântare a României” e cu atât mai tulburător, cu cât o cercetare recentă arată că 41 la sută dintre tinerii români spun că dictatura este un sistem politic bun, preferabil democrației. Tineri care nu au cunoscut dictatura au nostalgia dictaturii pentru că așa le-a spus lor mama mare acasă, că Ceaușescu era patriot și toată lumea avea servici (sic!).
Școala nu le-a spus nimic despre ororile dictaturii. Neavând anticorpi împotriva răului, pulsiunile totalitariste de rit nou nu-i mai fac să reacționeze, cum i-au făcut să reacționeze pe părinții lor (mineriade, 10 august). O societate amorfă nu știe ce să facă cu libertatea ei și e predispusă să invite răul să se întâmple. O treime dintre tineri, potrivit cercetării amintite, ar renunța la anumite libertăți civile pentru a avea un trai mai bun.
Noi oricum avem o relație facultativă cu istoria. Pentru mulți dintre români, istoria este o amantă la care apelează atunci când au nevoie să se simtă bine și mândri în pielea lor. Lucrurile oribile, abominabile, bestiale din istoria noastră recentă sunt ținute sub preș și dacă cineva le amintește este socotit automat antiromân sau în cel mai bun caz un mincinos. Încă ne amăgim cu niște mituri din filmele lui Sergiu Nicolaescu și mai nou cu filmulețe de pe TikTok în care Ceaușescu apare ca un tip cool și comunismul un sistem bun, dar prost implementat.
Am vorbit de asta azi dimineață, la matinalul DigiFM.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Relația noastră cu istoria chiar e facultativă. Ne place țuguierea buzelor pe fundul conducătorilor și aplauzele prelungite... Mai contează altceva?
Poate că rimele mele (scrise în urmă cu 3 decenii!) i-ar putea aduce cu picioarelele pe pământ și cu visele în actualitate...
ÎN TOAMNA ASTA…
În toamna asta parcă-s
Mai trist ca de-obicei
Căci tare mă încearcă
Tristeţi fără temei…
Mâine mai trist ca astăzi
Şi azi mai trist ca ieri
Că nimeni nu aude
Umilele-mi păreri…
Că tot încerc zadarnic
Să-mi aflu-n lume loc
Și să găsesc cărarea
Pierdutului noroc…
Să reclădesc speranţa-n
Incertul viitor,
Să uit că deznădejdea
Şi rănile mă dor…
Să nu mai iau în seamă
Povara că exist
În toamna asta calmă
Ce mă găseşte trist…
Între timp am îmbătrânit și „versurile” s-au învechit. E tare fain să ai pe cine țuca în buci la bătrânețe...
Revenind la temă, cam toată lumea a legat cartea de gard. Cine mai citește măcar o revistă ? Suntem priponiți în fața ecranelor.
Majoritatea în fața tv-ului, restul pe internet. De la o vârstă încolo, ține de statut social să ai permanent în mână smartphone-ul.
Foarte bine, la prima vedere, are omul posibilitatea de a se informa pe toate subiectele posibile. Totul e la un click distanță.
Da, atâta doar că vin la pachet și rețelele de socializare, unde se manipulează la greu.
Și uite-a așa istoria recentă (trăită de unii dintre noi) e deformată-n așa hal, încât cineva mai fraged la minte poate să se (ne) întrebe ce-am avut atunci în decembrie '89 cu cuplul care ne asigura un trai ce li se pare acum unora, fain.. Ce dacă n-aveam libertate ? Acum că o avem, ce facem cu ea ? Ce dacă ți se punea pumnul în gură ? Acum, că putem spune tot ce ne trece prin cap, se aud numai nerozii..
Singura „poezie” pe care am reușit să o public într-un ziar local (e vorba despre „Timpul”, pe-atunci ziar județean de Caraș-Severin) este
SCRISOARE CĂTRE ŢARĂ
(cred că am mai postat pe-aici această „scrisoare”)
Ţară făr-de viitor
Turmă fără de păstor
Ţară-a eternelor speranţe
Care mor,
Ţară cu cârmaci păgân
Moşie fără stăpân
Mumă bună ce-alăptează
L-al ei sân
Diplomaţi de trei parale,
Arhitecţi de osanale,
Curlingăi, pupincurişti,
Haimanale,
Profitori, oportunişti,
Ţucălari şi securişti,
Indivizi fără morală,
Tupeişti,
Ţară plină de nevoi,
Chebelei şi Văcăroi
Ce-ţi târăsc bunul renume
Prin noroi,
Cât mai poţi s-asculţi de glasul
Hrebenciucilor corupţi
Fără să opreşti dezastrul,
Făr-să lupţi ?...
Cât mai poţi răbda jignirea,
Lipsa unui viitor,
Nesimţirea, umilirea
Ce ne dor ?...
Cât mai poţi răbda trădarea
Celor făr-de Dumnezeu
Ce-şi vând până şi onoarea
Pe un leu ?...
Blestemat tărâm al fricii
Areal preaplin de vicii
Ţară-a hoţilor şi plaiul
Mămăligii
Cât mai poţi lăsa minciuna
Şi bufonii ei hidoşi
Să-ţi danseze pe renume
În galoşi ?...
Cât mai poţi, indiferentă,
Să priveşti la fii tăi
Cum, smeriţi, statui ridică
Celor răi ?...
Ţară făr-de viitor,
Turmă fără de păstor,
Plai al viselor ce mor,
Somn uşor !...
Nu bănuiam atunci că simplele mele potriviri de cuvinte vor rămâne actuale și după trei decenii... Hrebenciucii și Văcăroii au fost înlocuiți de Ciuci și Ciolaci, asta e singura schimbare...
Referitor la manipulare, postez încă niște rime la fel de vechi:
ALE VORBELOR GOALE PUHOAIE…
Ale vorbelor goale puhoaie
Dărâmă şi ultimul dig
Şi nu le rezistă nimic
Şi nu e zăgaz să le-ogoaie
Minciuni şi minciuni în tornade
Ne-neacă, ne-nghit, ne-otrăvesc
Frumos aranjate-n tirade
Spumoase, ce nu contenesc
Şi nu este casă, odaie
Să n-aibe-acolo-un ecran
Din care să curgă taman
Ale vorbelor goale puhoaie…
S-auzim numa' de bine alegând (liberi, nu?) răul mai mic. Ne-am bătut joc de libertatea plătită cu sânge nevinovat...
"SCRISOARE CĂTRE ŢARĂ" are un puternic demers militant, iar versurile au aplomb. Ideea e că poeziile dvs transmit un mesaj credibil și incitant.
De câte ori mă poartă gândul spre satul bunicilor, unde-mi petreceam vacanțele de vară, îmi vine în memorie :
"Scârțâie-n vânt cumpănâ de la fântână
Valea-i în fum. Fluiere murmură-n stână.."
Și invers, rememorând versurile lui Eminescu, am imaginea acelor locuri.
La fel și cu :
"Seceta a ucis orice boare de vânt
Soarele s-a topit și a curs pe pământ"
Pe căldura de astă vară..
Mesajul puternic e valabil în ambele cazuri (și nu numai..)
Văz că sunteți iubitor de poezie, ceea ce e un mare defect în zilele noastre. Amatorii de carte (într-o societate care a „legat cartea de gard”, vorba dumneavoastră!) sunt din ce în ce mai puțini, o „specie” pe cale de dispariție...
Și fiindcă tot se vorbește pe-aici de patria mumă și statul ciumă, postez niște rime de dată mai recentă:
„Plămădeala” patriei...
-poezie „patriotică”-
De la Traian și Decebal
E țara noastră tot „pe val”
Și Maica Domnului, divina,
E singura ce poartă vina
Că n-am ajuns la cașcaval...
Nu știu de ce nu reușim
Un aluat să plămădim
În care „drojdia” cetății
N-ajunge fruntea societății...
Știm oare să mai și gândim?
Unde găsim acel ferment
Ce face din trecut prezent
Și viitorul să dospescă
În societatea românească?
Chiar suntem un popor dement?
De când ne știm noi „plămădim”
Minciuna-n care tot trăim
Spunând că alții poartă vina
Și doar a lor este pricina
Că nu prea știm să construim...
Din plămădeală-n plămădeală
Ideile-s doar vorbă goală
Și-oricâtă drojdie ai pune
N-ai argumente să poți spune
Că n-ai mușcat din păcălelă...
Francisc, 8 iulie 2022-
Patria e țărâna pe care o calc/e văzduhul pe care-l respir/patria e zumzetul albinelor care culeg mierea din flori... Nici după 40 de ani de la absolvirea liceului n-am uitat aceste versuri. De-aia mă supăr când tot felul de trântori vin să-mi spună că ei mor de dragul patriei...
Poate că de vină e faptul că mesajul dvs (și al multor altora) n-a ajuns unde trebuia s-ajungă. Trăim în epoca rețelelor, în care clanurile (grupurile de discuții) fac legea. Influenceri fel-de fel, plus toată gama de personaje dubioase, ajung să aibă zeci de mii de urmăritori, doar pentru că au ajuns VIP-uri de tabloide.. Și nu numai la noi..
Slugărnicia este esența de bază.
O fi vreo legătură?
Șoc și groază ieri, 40% din tineri susțin dictatura, șoc și groază "ridică osanale", "sunt comuniști dom'le"!
Meanwhile in the REAL world, văd doar un stat în disoluție, incapabil să construiască și să le ofere ceva.
Ipocrizia e cât casa, nu le-am oferit un viitor și ne scandalizăm că se simt mai legați de trecut.
Stateam la coada pentru aproape orice, paine, lapte, oua, etc. Mai putin cred la carne, care nu se gasea de loc. Iarna inghetai in casa, nu era apa calda, benzina era rationalizata ..... as putea continua o ora.
Iar Tiktok e o retea de socializare chineza, care face ce zice tovarasu Xi. Trebuia interzisa de mult.
Aceeasi expresie cretina.
A distrus economia si vietile oamenilor.
Cum draku mai sint oameni ce cred ca un analfabet ce nu stia nici o limba poate conduce ceva ?
Am fi putut fi altfel în lipsa comunismului?
Obviously!
Am avut posibilitatea să ne dezvoltăm post-89?
Doh!
Am făcut-o?
Nope!
End of story!
Asta că Ceaușescu a construit mult e una, că a avut forță de muncă ieftină și captivă este alta, la fel și faptul că în multe cazuri s-a construit aiurea, prost și ineficient iar unele probleme urbanistice de acolo decurg.