Foto: AP/ Profimedia Images
Mă sperie sondajele de opinie care relevă că un mare procent dintre tinerii țării spun că dictatura este mai bună decât democrația. Deși ei nu au trăit nicio zi de dictatură, nu știu ce este, o prefer și li se pare că e mai bine ca țara să fie condusă de un singur om cu mână forte.
Probabil ai auzit de la unii bunici și părinți că „era mai bine atunci”, că „erau locuri de muncă”, că ”statul îți dădea casă”, că „viața era mai sigură”, și tu, tânăr, cu toată viața înainte ai început să visezi la un trai într-o astfel de lume.
Ceea ce poate nu ți-au spus nici părinții, nici bunicii este că atunci puteai ajunge în închisoare doar pentru o vorbă aruncată împotriva orânduirii, pentru că nu exista nicio șansă să critici - cum oricine poate face acum! - „orânduirea de partid și de stat”, sau exista dar te costa scump.
Nu ți-au spus nimic despre magazinele care erau mai tot timpul goale, iar, când se aducea marfă, oamenii se călcau în picioare pentru un pui, „tacâmuri” sau iaurt. Marfa nu ajungea pentru toți și cei care rămâneau fără țipau de disperare.
Cozile la butelii erau kilometrice, iarna era un calvar să stai la acel rând și să aștepți mașina cu butelii, … care putea veni sau nu.
Știi că uleiul, pâinea, zahărul erau la cotă!? Adică cu porția. Pot jura că nu ți-a spus nimeni asta. Ce zici, mai vrei dictatură!?
Voiai sau nu, după ce stăteai la rând la magazin sau la butelii și fie cumpărai sau nu, erai obligat să participi la ședințe de partid, unde erai instruit cât de bun era partidul, câtă grijă avea de oameni, ce bună era orânduirea comunistă și ce providențial era conducătorul. Nici să nu îți treacă prin cap, tânăr al zilelor noastre, că ai fi putut să nu aplauzi sau să spui că nu e așa, cum faci azi în libertatea și democrația, care nu îți place.
Tot în acele timpuri, când era interzis avortul și nu existau niciun fel de măsuri contraceptive, statul îți impunea să faci mulți copii și femeile mureau în chinuri groaznice, încercând să facă avort ilegal. Ajungeau la spital și nimeni nu se ocupa de ele, deși erau în pragul morții. Erau obligate ca, mai întâi, agonizând pe un pat de spital și cu viața scurgându-se din ele, să dea declarații la miliție. Se practica un control ginecologic obligatoriu, și la licee și în întreprinderile patriei. Pentru eleve dictatura voia să verifice dacă și-au început viața sexuală și pentru femeile mature să se verifice sarcinile!
Nu-i așa că nu ți-a spus nimeni nimic despre asta!?
Dar despre deținuții politici condamnați pe viață sau la moarte pentru o vorbă, pentru o critică cât de mică ți-a vorbit cineva!?
Tu, tânăr, crescut în libertate absolută, știi că un poet, Radu Gyr, a fost condamnat la moarte pentru o poezie!? Are titlul „Ridică-te, Gheorghe! Ridică-te, Ioane!” Comuniștii au considerat că poezia instigă împotriva orânduirii. I-au comutat pedeapsa în 25 de ani de muncă silnică din care a făcut 20. Ce zici? Tot e mai bună dictatura!?
...
Tu alegi dictatura, visând să ai puținul bine de atunci, despre care ți-a vorbit cineva, împreună cu libertatea de azi și asta nu se poate. Ți-au zugrăvit trecutul ca pe un rai sigur, dar eu îți spun că era o cușcă cu gratii, în care toate păsările trebuiau să cânte la fel, la oră stabilită, o singură melodie, să primească mâncare cu porția. Vai de cele care cântau altfel! Vai de cele care scoteau capul printre gratii! Vai de cele care ieșeau din cușcă și încercau să zboare!
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
A, stai, cum sa vorbim rau despre comunism cata vreme odraslele comunistilor sunt acum la putere, ca doar nu-i lasa taticutil sa vorbeasca de rau.
Mult su în a convinge pe cineva, tânăr sau nu, că pe vremea când România era STAT nu kolonie, când deciziile se luau LA BUCUREȘTI nu la inamici era "msi rău" decât acum când articolul 1 din Constituție e doar o glumă proastă!
Iar tinerii pe care îi aperi au fost întrebați cu subiect și predicat despre dictatură și răspunsul lor a fost fără echivoc, chiar dacă nu ne place.
SPERANŢĂ…
-în prag de alegeri-
Nici doine nu mai plâng
Nici nu mai râde hora
Ci-s doar minciuni ce frâng
Nădejdea tuturora…
Căci de la mic la mare
Şi pân-la preşedinte-s
Minciuni în Niagare
Hoţie – cât cuprinde…
Cât timp fărădelegea
Se plimbă-n ţară-n voie
Nevoie-avem de Ţepeş,
De adevăr - nevoie…
Dar, de va fi să fie,
Nu e departe ora
Când doinele vor plânge
Şi râde-va iar hora…
Rime scrise în anii '90, bată-i vina! Ce tânăr și neliniștit eram atunci. Acum m-am potolit: îmi înec regretele în spumele berii așteptând vârsta pensionării...
CÂNTEC DE TOAMNĂ…
Toamna-şi scutură copacii
De prinos şi frunze moarte
Cu un an, cât o secundă,
M-am apropiat de moarte
Depănând din ghemul vieţii
(Biet actor fără de vină)
Am tot aşteptat potopul
Care nu mai vrea să vină…
Tot tărându-mi neputiinţa,
Mai cu chiu şi mai cu vai,
Am tocit de tot credinţa
În blagoslovitul rai…
Trist, un greier în grădină
Plânge-a toamnă şi a moarte,
Moarte candidă şi lină
A nădejdilor deşarte…
Plânge-a nemiloasă soartă,
Plânge-a viaţă de ascet…
Din copac, o frunză moartă
Cade pe alee-ncet…
Vântul, fluierând a toamnă
Prin grădinile pustii,
Gândurile-mi le îndeamnă
Tot mai mult spre reverii…
O broscuţă companie-mi
Ţine cu al ei oac-oac…
Încă-o frunză arămie
Cade moartă din copac…
Dezgolit, ca şi copacul,
De iluziile-mi deşarte,
Cu un an, cât o secundă,
Mă apropiai de moarte…