Foto: Robin Beckham / BEEPstock / Alamy / Alamy / Profimedia
Bunicul meu matern a murit în 1983, când eu eram în clasa a opta, dar mi-l amintesc așa cum și-l amintește întreg satul Herla. Când întâlnesc vreun om din Herla și spun că sunt nepoata lui Moșu Mihai Calbău, imediat mi se spune: „A, ești nepoata lui Moșu cu poveștile!” Deși avea doar câteva clase citea mult. Aduna povești și le scria. Era un povestitor înnăscut. Îl plăceau snoavele, poveștile cu tâlc. Mi-l amintesc recitându-ne o poezie, pe care o învățase la școală la religie pe la 1910 și care se chema „Baba Huia cea nebună”.
Avea o barbă lungă, albă ca zăpada. Așa și-o lăsase din 1949, după ce i-a murit soția în timpul unui maslu, pe care îl făceau preoții pentru el, căci bunicul era paralizat atunci, în mănăstire la Slatina și l-a lăsat singur, paralizat și cu opt copii. S-a însănătoșit miraculos, după acel maslu, la care bunica a căzut secerată de moarte pe dalele reci ale mănăstirii...
Dar textul meu nu e despre viața bunicului. Deși pare paradoxal, textul meu este despre bunăstarea și binele pe care îl vede președintele nostru. Săracu, o fi având dreptate! Se uită de sus în jos, din avion privat și vede numai bunăstare și bine... Noi ne uităm în sus ca rața la avion...
Dar să mă întorc la bunicul și la o poveste de-ale lui pe care ne-o povestea râzând savuros.
- O babă vine la mine și îmi zice: Moșu Mihai, tare sunt bolnavă! Toate mă dor. Nici nu mai văd aproape deloc. Uite, vezi omul acela care vine spre noi!? întreba baba, întinzând mâna și indicând pe cineva, apoi încheia: Eu nu îl văd...
Rădea bunicul de îi tremura barba albă. Râdeam și noi.
Când trecea iar pe la noi, cu suman țesut în spate, cu pantaloni de lână brumărie, cu opinci în picioare, cu barba lui albă, cu ochii care îi râdeau chiar și când plângea părea un personaj întrupat din cărți, tăbăram pe el să ne spună povești.
Uneori, rar ne povestea cum a murit bunica și cum a făcut el legământ cu Dumnezeu că, dacă îl lasă pe pământ și îl face sănătos, va trăi doar pentru copii. Ne spunea și povești despre Alexandru Ioan Cuza, domnitorul lui preferat. Cum a venit domnitorul la Slatina îmbrăcat sărăcăcios, căci auzise că administratorii greci ai mănăstirii se poartă rău cu oamenii, îi bat, le leagă coarne pe cap și îi fac draci. Slatina s-a numit până nu demult Drăceni, tocmai de la acest obicei al călugărilor de a lega coarne pe capul țăranilor care le erau robi. Și-a lăsat domnitorul calul să pască pe șanțul mănăstirii. Un călugăr l-a lovit cu biciul peste față și șfichiul împletit și având pe el bucăți de fier i-a brăzdat adânc carnea obrazului domnitorului. L-au târât în beci pentru gura de iarbă păscută de cal de pe șanț în așteptarea judecății de către mai marele mănăstirii. În zori, când au venit călugării să îl ia, avea hainele sărăcăcioase date jos și străluceau pe el hainele de domnitor... Tare l-a iubit bunicul pe Cuza! Vorbea despre el cu lacrimi în ochi. Povestea cum îngenuncheau țăranii, așteptând trenul ce îi aducea înapoi în țară trupul mort...
Ne spunea bunicul povești și despre Alexandru Lăpușneanu, despre cum și-a lecuit soția de frică cu piramida de capete tăiate, despre boierii Spancioc și Stroici.
Dar cel mai des ne spunea povești hazlii.
...
Când Iohannis vorbea deunăzi de bunăstare și realizările mărețe ale guvernării monstruoasei coaliții, m-am trezit râzând singură prin casă, căci mi-am amintit de povestea bunicului cu baba ce îl întreba: Uite, vezi omul acela, care vine spre noi!?... Eu nu îl văd...
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Cine nu și-ar fi dorit un bunic hâtru și bun povestitor ?! Și admirator al lui Cuza. Însă, cealaltă poveste în care Cuza, cartofor, mare băutor și fustangiu, când a fost arestat, ar fi sărit pe geam din apartamentul amantei, cu pantalonii în vine, nu e evocată de bunic. De fapt e o altă poveste, dintre multe altele, ca și cea cu ocaua, și care nu știm cât suport real ar putea avea.
Bun, vorbind, acum, despre "monstruoasa coaliție "... În istorie, a fost o alianță între liberalii radicali și conservatori, pe la 1866. pentru a-l expulza pe Cuza. Cuza, care o cam luase razna, de la un timp, în ciuda reformelor de modernizare, incontestabile, inițiate alături de Kogălniceanu. Coaliția actuală PNL-PSD, sau USL, cum adoră alții să o pronunțe, monstruoasă, nemonstruoasă, s-a întâmplat și în alte țări din UE, cum ar fi Germania, de exemplu. Sunt două partide, actualmente, poate mai mult cu rele decât cu bune, dar care reflectă, în procente, opțiunile electorale. Iohannis n-a făcut altceva decât să le valideze. Forțarea unei alianțe PNL+USR, pe muchie de cuțit, în care USR ar fi clevetit și și-ar fi arătat încontinuu mușchii, n-ar fi fost viabilă, așa cum s-a dovedit, deja.
Care politician, nu pretinde că aduce prosperitatea și bunăstarea? Trump poartă o șapcă roșie, pe care scrie MAGA. Adică, facem America mare, din nou! Prosperă și conservatoare! Răposatul Berlusconi, cu a lui Forza Italia, promitea bunăstarea absolută în peninsulă. Care conducător nu pretinde la fel? Sunt texte electorale. Nu ne uităm la ele "ca rața la avion". Le știm, deja, și, dacă avem un dram de minte, le luăm în seamă cu precauții și îndoieli. Sau nu le luăm, deloc.