Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

Nu cred că totul a fost degeaba

protest profesori - Foto - Octav Ganea/ Inquam Photos

Foto - Octav Ganea/ Inquam Photos

Se pare că s-a terminat totul. E un moment cu multă emoţie şi se exagerează uşor. Sunt, la rȃndul meu, emoţionat, dar încerc să îmi păstrez calmul şi echilibrul.

Nu, nu cred că totul a fost degeaba.

S-au obţinut salarii mai mari, există o creştere semnificativă a salariului la intrarea în sistem, ceea ce, pe termen mediu şi lung, ar putea să conteze (asta, desigur, dacă prevederile ordonanţei se vor aplica întocmai, ceea ce e numai una dintre posibilităţi).

Angajaţii din învăţămȃnt au descoperit cu surprindere (simultan cu guvernanţii, la fel de surprinşi, probabil) că pot fi o forţă redutabilă.

Profesorii au descoperit că o clipă de îndrăzneală şi demnitate le poate aduce mai mult decȃt decenii de fatalism şi supunere. Au descoperit o solidaritate care poate fi convertită în ceva mai substanţial în anii ce vin.

În acelaşi timp, am descoperit că profesorii nu pot fi reprezentaţi decȃt cel mult parţial şi trunchiat de liderii sindicali la nivel naţional.

Că nu există mecanisme care să convertească imensa energie, disponibilitate şi creativitate a unei mişcări de masă într-un program raţional.

Că singurul nivel la care putem fi coerenţi în cererile noastre este cel imediat. Nu am reuşit să obţinem nici măcar o promisiune legată de finanţarea educaţiei pe termen lung sau implementarea unor elemente de reformă structurală.

Dar probabil cel mai tulburător lucru pe care l-am aflat este că liderii sindicali au mecanisme de urgenţă prin care pot lua, într-o deplină netransparenţă, decizii contrare dorinţei oamenilor pe care efectiv îi reprezintă.

Unii spun că e acelaşi blat politic pe care îl cunoaştem de treizeci de ani. Alţii, mai încrezători în natura umană, spun că au vrut să evite declararea stingerii grevei prin coborȃrea numărului de grevişti sub 50% (asta pare să fie naraţiunea distribuită peste tot dinspre liderii de sindicat). Deşi tind să cred prima variantă, adevărul e că nu ştiu care e realitatea. Dar asta nici nu contează. Dacă mai era oportun să continue greva, dacă oferta Guvernului era mulţumitoare, dacă riscam sau nu stingerea ei naturală sunt pȃnă la urmă chestiuni secundare şi, oricum, unele care trebuiau discutate onest cu membrii de sindicat aflaţi în grevă. De speriat e faptul că acest mecanism există şi e îngrozitor de nedemocratic şi imoral. 

Ştiţi imaginea miilor de profesori presăraţi pe podul Basarab, imaginea care a făcut înconjurul Europei şi a devenit cumva emblema acestor zile? Exact oamenii aceia nu au contat, exact părerea lor nu a făcut două cepe degerate. Iar pericolul mare legat de felul în care a luat sfȃrşit greva (pentru că asta s-a întȃmplat, să nu ne pierdem în nuanţe semantice) este ca această capitulare urgentă, făcută pentru a nu priva Romȃnia de momentul ei astral cu Marcel Ciolacu, să continue să hrănească cinismul, nepăsarea şi inerţia din sistem. Obligaţia morală minimă a liderilor de sindicat este să explice măcar acum de ce au procedat aşa şi să arate transparent care a fost de fapt dorinţa majorităţii greviştilor (şi nu dorinţa majorităţii liderilor judeţeni). În felul acesta vom putea verifica naraţiunea pericolului de a ajunge sub 50%.

Rămȃne de văzut dacă lucrurile bune pe care le-am aflat despre noi în aceste zile, dragi colegi, vor reprezenta sȃngele proaspăt pentru a începe o transformare din interior a şcolii.

Eu, unul, prefer să rămȃn cu toate lucrurile care mi-au dat speranţă în aceste zile: curajul, demnitatea şi cu faptul că lȃngă noi s-au aflat atȃţia părinţi şi copii.

Lor le datorăm o şcoală mai bună, mai demnă, mai calificată, mai umană. Iar nouă ne datorăm un sindicat condus de oameni verticali şi mai curajoşi.

Ultimul paragraf este o frază de mulţumire pentru toţi cei care ne-au susţinut protestul, copii, părinţi şi, uneori, intelectuali publici (i-aș menționa aici în primul rând pe admirabila Ariana Dudună, pe Radu Vancu sau pe Ciprian Mihali, care ne-au fost alături într-un mod ferm încă de la început). Desigur, cei care merită mulțumiri sunt mult mai mulți. Efortul vostru a contat enorm.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Mie mi se pare foarte posibil, chiar probabil ca, la toamnă, buda națională numită Parlament să voteze împotriva Ordonanței de Urgență care „a mai dat” câte ceva.. Pentru așa ceva trebuie pregătite cadrele didactice.
    • Like 2
  • Marta check icon
    Să îmi aleg cuvintele, să nu mi se zică iar că sunt plătită :)))
    Eu știu imaginea emblematică de pe podul Basarab, dar câți dintre cei de acolo vor accepta la finalul anului tradiționalul plic de la elevi? :))) De cadouri nu mai zic, dar PLICUL CU BANI?
    La școala "noastră" este frumos și bine. Copiii recuperează in 4 zile toată materia din aceste trei săptămâni, amestecă testele Comper cu alte concursuri la a doua etapă, și cu testul pentru clasa de intensiv, la fel de tradițional aranjat. Acum, cine a avut ghinionul să se califice la etapa a doua la toate concursurile, ce să zic, e treaba lui. Vede el la ce alege să dea mai departe, că așa e in viață, cu alegeri, dacă te-ai calificat la toate nu înseamnă că trebuie să participi la toate.
    La o primă vedere (dar mă uit azi mai cu atenție), profesorii nu mi s-au părut vizibil mai îndrăzneți și mai demni, decât o singură profesoară, care își răsese foarte didactic părul (parțial roz) într-o parte, după moda vremii. Cum e și firesc, profesoarele să urmeze moda adolescentelor și a influerencerelor, că oricum și fetele de la 5-a se îmbracă la școală ca pe centură așa că nu se pune problema că trebuie să mai fii tu un model.
    • Like 1
    • @ Marta
      Dan check icon
      Plicul e tradițional poate la Tiraspol. România a progresat față de ce era pe vremea „Martei”.
      P.S. E bine de știut că „Marta” e la curent cu noutățile în moda de pe centură.
      • Like 3
    • @ Dan
      Marta check icon
      Bietul de tine! Esti un profesor așa prost, că nici măcar șpagă nu ți se oferă?
      • Like 0
    • @ Marta
      Dan check icon
      Postacul uselist spune ce?
      • Like 1
    • @ Marta
      deci pentru tine, profesorii buni sunt aia corupti, care primesc spaga
      • Like 0


Îți recomandăm

RetuRO

Sunt pline rețelele sociale cu postări ale oamenilor care descriu că simt furie, frustrare, neputință, când văd deșeuri în Lacul Roșu sau lacul cu nuferi din Ipoteștii lui Eminescu, în stațiuni montane sau pe litoral. Le vedem peste tot - pe stradă, pe marginea drumurilor naționale, în tren, din tren, pe lângă calea ferată, în grădinile blocurilor, în gropile de gunoi de la marginea satelor, pe albiile pârâurilor și râurilor, în păduri.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Ana Maria Bălan

În facultate, am avut o colegă mai mare pe care mereu am admirat-o: super deșteaptă, implicată, genul de persoană pe care ai dori-o în echipa ta de medici. Am revăzut-o în primul ei an de rezidențiat: epuizată, dezumanizată, cinică. (Foto: Ana Maria Bălan/ Facebook)

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Elevă de liceu la examen

Dar dacă sărăcirea noastră este ceva ce am putea accepta, atentatul asupra valorilor și moralei ar trebui să fie acea limită pe care să nu o acceptăm. (Foto: Octav Ganea/ Inquam Photos)

Citește mai mult