(Foto: Guliver/Getty Images)
Eram la prânz într-un restaurant din București. La masa de lângă erau doi domni care discutau cu foc despre certurile din căsniciile în care se aflau. Printre povești presărau și câteva bancuri despre căsătorie de care se amuzau copios.
Mai în glumă, mai în serios, unul dintre ei spune:
- „În ultima vreme mă atrage Raluca. E atât de relaxată și calmă, diferită de nevastă-mea... d'aia stau la muncă peste program. Lovesc două ciori c-o piatră: n-aud pisălogeală d'acasă și stau și eu lângă o femeie normală”.
Căsătoria, bat-o vina!
Când te gândești la o alegere pe care urmează să o faci pe viață, așa cum te gândești la căsătorie, încerci să aduni toate dorințele pe care le ai, le-ai avut sau crezi că le vei avea vreodată în legătură cu omul pe care urmează să îl alegi pentru a sta lângă tine. Ai un nor deasupra capului pe care scrie „pentru totdeauna” care de cele mai multe ori pune pe tine o presiune incredibilă. Și creezi un profil de neatins al partenerului ideal pentru că doar alegi o singură dată. De aici începe căutarea.
Cei doi se găsesc, fără să fie perfecți, dar se apropie de ideal și își spun: „va deveni el perfect în timp. Are potențial!”. Relația începe, totul e frumos la început: faza de îndrăgostire, de curiozitate, de nou, încântare și bucurii. Timpul trece, relația se cristalizează și parcă începi să observi lucruri pe care ai vrea să le schimbi la celălalt. Nu ți-au plăcut prea mult de la început, dar erai prea cu capul în nori ca să dai mare importanță unor aspecte care credeai că vor dispărea cumva pe parcurs. Începi să faci sugestii subtile partenerului, însă acesta nu pare să fie receptiv. Și continui cu sugestiile, făcându-le mai evidente, fiind mai direct. Rezultatele nu apar, partenerul nu face nicio schimbare. Începe critica „pentru că nu mai am altă soluție!” și vizitele în oraș cu prietenii sunt din ce în ce mai dese, începi să observi calitățile de care ai nevoie la alte persoane.
De aici intri într-un un cerc vicios care duce spre divergențe, atacuri, luptă de putere. Iubirea și manifestările ei încep să fie mai rare, iar unii folosesc chiar șantajul în cuplul din care fac parte. „Dacă vrei să primești iubirea mea, te schimbi!” sau „Dacă nu te schimbi, înseamnă că nu mă iubești!”. Cauzele acestor tipuri de comportament pot fi multiple, însă rezultatul nu este cel pe care ți-l dorești și anume o relație frumoasă în care amândoi să vă simțiți „acasă”.
Cu înaintarea în vârstă, rezistența la schimbare este din ce în ce mai mare. Aud des de la clienți la terapie „nu mă mai schimb eu acum. Să se schimbe el/ea.”. Ce este incredibil este că deși cu trecerea timpului oamenii sunt din ce în ce mai convinși că ei nu se mai pot schimba, cu atât înverșunarea de a-l schimba pe celălalt este mai mare. Șanse de schimbare există doar pentru cei care își doresc acest lucru pentru ei. Tu ești singurul asupra căruia ai control și asupra căruia poți face o schimbare.
Scriitoarea Dominique Desanti și soțul ei filosoful Jean-Toussaint Desanti aveau întâlniri periodice în care întrebarea la care fiecare dintre ei urma să răspundă era: „Ne oprim sau continuăm?”. Imaginează-ți cum ar fi dacă ai privi cuplul/căsătoria ca pe ceva „temporar” sau „provizoriu”? Dacă ai da la o parte toate regulile și ți-ai imagina că ai toată libertatea pe care ți-ai dorit-o? O lume în care nu există regula lui „pentru totdeauna” și fiecare cuplu sau căsnicie merge din an în an pentru că ambii aleg, fără nici o presiune, să facă acest lucru, pentru că au ce își doresc.
Discuțiile dintre partenerii unui cuplu sau unei căsnicii ar trebui să fie continue, în sensul că fiecare ar trebui să știe care e status quo-ul relației și al celuilalt în orice moment. De multe ori însă ne este frică să luăm „temperatura" relației și așteptăm până este târziu pentru a spune și a schimba ceva.
Ce vă propun ca exercițiu imaginar este exact ce făceau Dominique Desanti și Jean-Toussaint Desanti: imaginați-vă că aveți periodic discuții serioase în cuplu despre a merge mai departe, împreună sau separat. Gândiți în termeni de temporar. Au apus vremurile în care nu existau alte posibilități decât a accepta ceva ce nu îți face bine sau plăcere, vremurile care au alimentat bancuri și emisiuni despre ridicolul din căsnicii.
Această discuție este un moment de deschidere, într-un spațiu sigur. Un moment în care ambii parteneri se simt ascultați, înțeleși și luați în seamă. Soluțiile nu trebuie să vină până la finalul discuției. Fiecare din cei doi parteneri ai cuplului a ascultat, a înțeles ce a avut de spus celălalt și rămâne la latitudinea fiecăruia ce decide să pună în practică, fără presiune.
Este un mindset pe care îl poți experimenta: cuplul „provizoriu”, care ajută la eliminarea acelui „trebuie” care vine la pachet cu „pentru totdeauna". Mai nimic în zilele noastre nu mai este pentru totdeauna. Într-un asemenea moment în evoluția noastră ca oameni, cu atâtea opțiuni și libertate de a alege, ce te face pe tine special? Dacă privești cuplul ca pe ceva ce poți pierde, ce schimbări ai face la tine? Ce fel de partener îți dorești să devii? Lângă ce fel de partener îți dorești să rămâi? Eliberarea limitelor poate duce la o călătorie împreună liberă și frumoasă, fără tensiuni.
Vă doresc un început de an curajos. Un început de an în care să faceți o listă cu ceea ce vă doriți să deveniți. Să stați de vorbă mai întâi cu dvs. și apoi cu partenerul de cuplu/căsnicie și să decideți împreună care este drumul pe care vă doriți să mergeți mai departe. Împreună sau, poate, separat.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Mariajele, cuplurile scârțâie în covârșitoatea lor majoritate ajungând deseori la divorț ori despărțire și asta nu pentru că nu au exidtat etape provizorii ori comunicare optimă.
Bine scris dealtfel.
Pare simplist, nu? Chiar este! Și e bine că e așa. Dar noi, oamenii, avem talentul deosebit de a complica înfiorător de mult lucrurile simple și clare.
Ipoteza ca EU sunt PERFECTA si am DREPTUL la un sot perfect.
Nu exista oameni perfecti, exista doar niste indivizi cu un EGO supradimensionat care considera ca AU DREPTUL la TOT fara sa dea mai mult decat au PUTINA DRAGOSTE, PUTIN RESPECT si MULT TUPEU.