Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De doi ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu! La doi ani de Republica, îți mulțumim că ne ești alături!

Când mariajul scârțâie, gândiți-vă la „cuplul provizoriu”

Cuplu

(Foto: Guliver/Getty Images)

Eram la prânz într-un restaurant din București. La masa de lângă erau doi domni care discutau cu foc despre certurile din căsniciile în care se aflau. Printre povești presărau și câteva bancuri despre căsătorie de care se amuzau copios.

Mai în glumă, mai în serios, unul dintre ei spune: 

- „În ultima vreme mă atrage Raluca. E atât de relaxată și calmă, diferită de nevastă-mea... d'aia stau la muncă peste program. Lovesc două ciori c-o piatră: n-aud pisălogeală d'acasă și stau și eu lângă o femeie normală”.

Căsătoria, bat-o vina!

Când te gândești la o alegere pe care urmează să o faci pe viață, așa cum te gândești la căsătorie, încerci să aduni toate dorințele pe care le ai, le-ai avut sau crezi că le vei avea vreodată în legătură cu omul pe care urmează să îl alegi pentru a sta lângă tine. Ai un nor deasupra capului pe care scrie „pentru totdeauna” care de cele mai multe ori pune pe tine o presiune incredibilă. Și creezi un profil de neatins al partenerului ideal pentru că doar alegi o singură dată. De aici începe căutarea. 

Cei doi se găsesc, fără să fie perfecți, dar se apropie de ideal și își spun: „va deveni el perfect în timp. Are potențial!”. Relația începe, totul e frumos la început: faza de îndrăgostire, de curiozitate, de nou, încântare și bucurii. Timpul trece, relația se cristalizează și parcă începi să observi lucruri pe care ai vrea să le schimbi la celălalt. Nu ți-au plăcut prea mult de la început, dar erai prea cu capul în nori ca să dai mare importanță unor aspecte care credeai că vor dispărea cumva pe parcurs. Începi să faci sugestii subtile partenerului, însă acesta nu pare să fie receptiv. Și continui cu sugestiile, făcându-le mai evidente, fiind mai direct. Rezultatele nu apar, partenerul nu face nicio schimbare. Începe critica „pentru că nu mai am altă soluție!” și vizitele în oraș cu prietenii sunt din ce în ce mai dese, începi să observi calitățile de care ai nevoie la alte persoane.

De aici intri într-un un cerc vicios care duce spre divergențe, atacuri, luptă de putere. Iubirea și manifestările ei încep să fie mai rare, iar unii folosesc chiar șantajul în cuplul din care fac parte. „Dacă vrei să primești iubirea mea, te schimbi!” sau „Dacă nu te schimbi, înseamnă că nu mă iubești!”. Cauzele acestor tipuri de comportament pot fi multiple, însă rezultatul nu este cel pe care ți-l dorești și anume o relație frumoasă în care amândoi să vă simțiți „acasă”.

Cu înaintarea în vârstă, rezistența la schimbare este din ce în ce mai mare. Aud des de la clienți la terapie „nu mă mai schimb eu acum. Să se schimbe el/ea.”. Ce este incredibil este că deși cu trecerea timpului oamenii sunt din ce în ce mai convinși că ei nu se mai pot schimba, cu atât înverșunarea de a-l schimba pe celălalt este mai mare. Șanse de schimbare există doar pentru cei care își doresc acest lucru pentru ei. Tu ești singurul asupra căruia ai control și asupra căruia poți face o schimbare.

Scriitoarea Dominique Desanti și soțul ei filosoful Jean-Toussaint Desanti aveau întâlniri periodice în care întrebarea la care fiecare dintre ei urma să răspundă era: „Ne oprim sau continuăm?”. Imaginează-ți cum ar fi dacă ai privi cuplul/căsătoria ca pe ceva „temporar” sau „provizoriu”? Dacă ai da la o parte toate regulile și ți-ai imagina că ai toată libertatea pe care ți-ai dorit-o? O lume în care nu există regula lui „pentru totdeauna” și fiecare cuplu sau căsnicie merge din an în an pentru că ambii aleg, fără nici o presiune, să facă acest lucru, pentru că au ce își doresc.

Discuțiile dintre partenerii unui cuplu sau unei căsnicii ar trebui să fie continue, în sensul că fiecare ar trebui să știe care e status quo-ul relației și al celuilalt în orice moment. De multe ori însă ne este frică să luăm „temperatura" relației și așteptăm până este târziu pentru a spune și a schimba ceva.

Ce vă propun ca exercițiu imaginar este exact ce făceau Dominique Desanti și Jean-Toussaint Desanti: imaginați-vă că aveți periodic discuții serioase în cuplu despre a merge mai departe, împreună sau separat. Gândiți în termeni de temporar. Au apus vremurile în care nu existau alte posibilități decât a accepta ceva ce nu îți face bine sau plăcere, vremurile care au alimentat bancuri și emisiuni despre ridicolul din căsnicii.

Această discuție este un moment de deschidere, într-un spațiu sigur. Un moment în care ambii parteneri se simt ascultați, înțeleși și luați în seamă. Soluțiile nu trebuie să vină până la finalul discuției. Fiecare din cei doi parteneri ai cuplului a ascultat, a înțeles ce a avut de spus celălalt și rămâne la latitudinea fiecăruia ce decide să pună în practică, fără presiune.

Este un mindset pe care îl poți experimenta: cuplul „provizoriu”, care ajută la eliminarea acelui „trebuie” care vine la pachet cu „pentru totdeauna". Mai nimic în zilele noastre nu mai este pentru totdeauna. Într-un asemenea moment în evoluția noastră ca oameni, cu atâtea opțiuni și libertate de a alege, ce te face pe tine special? Dacă privești cuplul ca pe ceva ce poți pierde, ce schimbări ai face la tine? Ce fel de partener îți dorești să devii? Lângă ce fel de partener îți dorești să rămâi? Eliberarea limitelor poate duce la o călătorie împreună liberă și frumoasă, fără tensiuni. 

Vă doresc un început de an curajos. Un început de an în care să faceți o listă cu ceea ce vă doriți să deveniți. Să stați de vorbă mai întâi cu dvs. și apoi cu partenerul de cuplu/căsnicie și să decideți împreună care este drumul pe care vă doriți să mergeți mai departe. Împreună sau, poate, separat.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Ipoteza eșecului în a găsi perechea ideală conturată mental, îmi pare validă. Cu toate astea recomandarea abordării relației provizorii ori verbalizarea periodică a status quo-ului îmi par futile Treburile astea se întâmplă deja fără să îmbunătățească starea mariajelor. Majoritatea nu se aruncă într-o căsătorie, zilele astea. Există intervale largi de timp în care biitori soți mimează căsnicia. Iar post factum, cei doi, își comunică în fel și chip statusul. Inutil.
    Mariajele, cuplurile scârțâie în covârșitoatea lor majoritate ajungând deseori la divorț ori despărțire și asta nu pentru că nu au exidtat etape provizorii ori comunicare optimă.
    Bine scris dealtfel.
    • Like 0
  • Eu am o vorbă: partenerul ideal e acela la care îți place și ce te deranjează :) Cu toții, fără excepție, avem calități și defecte. Calitățile ne plac implicit, sunt ceea ce ne-a atras la celălalt. Deci nu intră în discuție ca generatoare de probleme. Ceea ce trebuie să facem e să ne armonizăm... defectele :)

    Pare simplist, nu? Chiar este! Și e bine că e așa. Dar noi, oamenii, avem talentul deosebit de a complica înfiorător de mult lucrurile simple și clare.
    • Like 1
  • Trebuie curaj pentru o auto-examinare perpetuă,sinceră și exigentă.Dar nu cred că există altă soluție pentru evoluția unui cuplu.Trebuie învinsă inerția,vanitatea și speranța că totul se rodează dela sine.
    • Like 1
  • dalex check icon
    Observa cineva ca pretentia de a avea un sot perfect sau perfectibil pleaca de la o ipoteza falsa ?
    Ipoteza ca EU sunt PERFECTA si am DREPTUL la un sot perfect.
    Nu exista oameni perfecti, exista doar niste indivizi cu un EGO supradimensionat care considera ca AU DREPTUL la TOT fara sa dea mai mult decat au PUTINA DRAGOSTE, PUTIN RESPECT si MULT TUPEU.
    • Like 2


Îți recomandăm

Irina și Tudor Panait

„Câmpul deschis miroase a lavandă permanent atunci când adie vântul. Îmi amintesc mai ales senzația din primii ani: mergeam pe tractor, eram cu câinele și copiii și mai lucram puțin la teren. Era foarte relaxant”, spune Tudor Panait.

Citește mai mult

Oameni in biserica

De ce toți oamenii religioși pe care i-am întâlnit sunt răi? Atenție, am adăugat „întâlnit” pentru că sunt convinsă că există și oameni care merg la biserică de bună credință. Doar că nu i-am văzut eu încă. ( Foto: Inquam Photos / Virgil Simonescu)

Citește mai mult

Elevi la școala de valori

„Elevii nu sunt nici pe departe utilizatori avizați de tehnologie, pentru că, în cercetările noastre, i-am întrebat foarte mult ce fac pe internet și i-am întrebat și despre zona de informare și lectură. Primele două surse erau Wikipedia și un site de referate, ceea ce îmi arată că ei nu știu unde să caute. Au acces la o tonă de informații și instrumente educaționale online, dar ei nu știu unde să le caute”, spune Corina Seler.

Citește mai mult

Casa UNESCO

Acasă are sute de fotografii care arată cum a fost casa înainte. A încercat să păstreze tot ce se putea păstra. Cu pasiune și dăruire a reușit să renoveze casa cu o istorie de peste 200 de ani, fără să îi distrugă farmecul, și totodată să aibă tot confortul modern. (Foto: Facebook/Stela Onuț)

Citește mai mult

companie - angajat

Zilele astea domnul Ionescu a aflat de la televizor că statul vrea să dea o amnistie fiscală. I-a picat cerul pe cap. Cum? Adică el a fost fraier că s-a spetit să plătească tot, la timp, până la ultimul leuț, ba s-a mai și îndatorat la bancă, iar „șmecherii” de la stat și de la privat vor fi iertați de miliarde bune. (Foto: Guliver/Getty Images)

Citește mai mult