Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

Când moare un medic

Medic stresat

Foto: Guliver Getty Images

A murit un medic. L-au găsit în camera de gardă. Avea doar 38 de ani. O să spuneți că nu-i nicio tragedie, moartea e simplă în natură, dar vă răspund că s-a închis într-un vid o poveste a unui om care mergea la mai multe spitale, să-și ajute colegii, să ajute oamenii, peste orice urmă de concept de viață personală. S-a închis într-un vid și potențialul de a trata sau salva de la moarte mii, poate zeci de mii de pacienți.

Trecem ușor cu vederea niște lucruri. Meseria de medic are uzură psihică și fizică fantastică. Împletirea celor două apăsări e unică, nu o mai întâlnim așa în niciun alt domeniu. Dincolo de halat nu stă vreun superom capabil să vadă pacienți cu nemiluita, la orice oră, fără să fie respectat, prețuit, iubit, într-o societate anapoda. Dincolo de halat e un om, cu vulnerabilități, cu povești, cu suferințe proprii. Iar când moare acest om, conștientizăm subit asta. Păcat că uităm iar, rapid.

Mi-am adus aminte de un text pe care l-am scris cândva, după o gardă grea. Despre cât de dificilă e meseria și cum suntem oameni și noi.

Holul e plin. Ies să-i analizez puțin acolo, trec la birou, îi pun pe paturi, îi consult, manevrez scheme în cap, împart pastile și fiole, scriu scrisori medicale și rețete. În timpul acesta, o doamnă intră și-mi cere să o văd imediat că trebuie să-și ducă fetița la grădiniță. Peste trei secunde, sunt solicitat la ORL cu un salt hipertensiv. Sună și chirurgia. Un bătrânel mă întreabă dacă au ieșit analizele. O doamnă își vrea actele pentru medicul de familie.

Stau și mă-ntreb uneori dacă vreunul din cei veniți la camera de gardă s-a gândit o secundă că medicul acela e om ca ei; dacă mintea le-a plămădit această idee, când, din punctul lor de vedere, par a avea toate motivele pentru a solicita ceea ce solicită rapid, ca având lângă ei un automaton proiectat să execute iute ceva. E valabil pentru gardă și pentru activitatea “obișnuită” deosebit de grea și ea.

Am să livrez bomba: da, medicul e om și el. Unul care s-ar putea să sufere teribil. Unul care poate n-a mai avut timp să stea el cu el pentru măcar un sfert de ceas, în liniște. Unul care poate e profund nefericit. Unul care poate pendulează între mari angoase. Unul care poate ar vrea să plângă de o mie de ori pe zi.

Burnout. E un mixt de oboseală cronică, uzură psihică, dezamăgire profesională. Cu toții avem așa ceva. Eu și toți colegii medici suferim de burnout, pentru că nu suntem destui, pentru că avem pacienți mulți, pentru că am învățat din greu și nu suntem apreciați, pentru că multe.

Ne mai aruncăm pe fereastră. Da, o facem și pare de neînțeles, dar medicii sunt profund nefericiți, au mari probleme de cuplu, strâng prea multă suferință în ei, sunt suprasolicitați. Și poate că ne aruncăm doar metafizic, uneori venindu-ne să închidem totul pentru a ne regăsi. Punct și de la capăt. Mulți avem mecanisme de contrabalans: eu scriu, unii înjură în sală, alții spun bancuri tot timpul, unii inventează personaje și operează cu ele, toate pentru a distrage gândurile de la imaginile crunte. Dar clacăm. Deseori.

Lucrăm cu moartea lângă noi. Și ne luptăm cu ea. Tu te lovești de asta ca o acțiune firească a naturii sau un accident teribil și ți se întâmplă de câteva ori. Noi resuscităm, coasem, intubăm, stabilizăm și-i facem vânt cucoanei în negru în fiecare zi. Pierdem uneori pacienți și suferim groaznic. E meseria unde un om salvează alt om sau acceptă într-un final că nu a mai putut face nimic și-l predă morții. Ce psihic să ai?

Empatie sau simpatie. Pacientul vrea mereu empatie, să fie înțeles, dar nu simte că medicul vrea același lucru. Îmi mai vine să spun uneori “dar hai domnule aici în locul meu câteva minute, să văd apoi ce mai zici” când sunt asaltat de fel de fel de cerințe, pentru că fiecare vrea să fie văzut, rezolvat cât ai bate din palme. Nu pot. Sunt om și eu.

Devenim pacienți și noi. Avem boli. E groaznic. Am colegi care au avut infarct miocardic, accidente vasculare cerebrale. Am diabetici, hipertensivi, depresivi, toate declanșate rapid sau potențate de stresul meseriei. Medici cu cancere diverse. Umblăm și noi prin farmacii și cabinete, prin secții de radioterapie, ne facem IRM-uri, ne punem stenturi în coronare. Avem boli și noi, de multe ori le facem mai repede. Uneori murim prea devreme.

Când ajungi prin spital, cu orice fel de problemă, te rog sincer: pleacă mereu de la ideea că medicul e om. Vorbește-i calm, acordă-i timp, fii alături de el, încurajează-l, strânge-i mâna sau strânge-l în brațe, arată-i că-l iubești pentru ceea ce face pentru tine. E ușor să luăm răul sau să-l inventăm, acolo unde nu există. E mai greu să promovăm binele, când mereu plecăm suspicioși, cu idei prefondate, cu ură spre spital. Nu e normal așa.

Iubiți-ne și permiteți-ne fără energii negative să vă facem și să ne facem viața mai ușoară și mai bună. Acum, cât timp mai suntem în viață.

Articol publicat pe site-ul autorului, Leapșa de sănătate.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Am stimat întotdeauna medicii.Am afecțiuni ușoare ,însă d-na Doctor are mereu răbdare cu mine și soțul meu.La părinți a fost mai greu ,bolile vârstei s-au complicat și toate incercarile familiei ,ale medicilor nu au dat rezultate ;s-au dus la cele Sfinte.Acum însă ,când fiica și ginerele sunt tineri medici îmi dau seama ,câtă responsabilitate au , cât de mult muncesc și că de altfel,casa lor devine Spitalul.Că prof.inv.prescolar ,mereu m spus că nu e deloc ușor să -i educi pe micuți,să ai răbdare cu ei.Acum însă ,când copiii mei au îmbrățișat nobila profesie de medic ptr.care ar trebui sa fiu mandra,am emotii gandindu-ma serios la responsabilitățile ce-i așteaptă .Răbdare ,înțelegere și iubire ptr.acesti oameni minunați ,care au grije de viețile noastre.Respect pentru toți anii de pregătire și dăruire in acest domeniu!
    • Like 0
  • Condoleante pt apropiati. Cred ca inteleg si eu cateceva din problema, dar trebuie sa mentionez ca sistemul e putred, medicii stiu mai bine, poate dinauntru e si mai rau ca pe dinafara, si imi pare sincer foarte rau. In pluz, medici exista si ca Lucan, de aceea, va rog sa va imaginati cat de accesibila e toata treaba pentru un pacient (bolnav) care chiar nu cunoaste pe nimeni si eventual mai si traieste din salarul minim.
    • Like 0
  • Medicii ar trebui sa fie foarte, foarte bine platiti chiar cu salarii ca in tarile din vest astfel incat cei mai multi sa ramana aici, sa aiba bani suficienti pt specializari astfel incat sa nu mai fie obligati cei ce iubesc si fac din vocatie acesta meserie sa plece din tara.Astfel poate volumul de munca al unui medic s ar reduce si nu am mai avea astfel de cazuri .Mai degraba un medic nu ar trebui sa plateasca imppzite decat u it ist.
    • Like 0
  • Amza Ana Amza Ana check icon
    Mi-am petrecut multe ore prin spitale pentru mine personal, sau pentru mi mulți membri ai familiei mele. Am văzut medici, asistente, infirmieri într-o continuă alergătură. Îmi era greu când trebuia să aștept, mai ales dacă eram eu cea suferindă.Dar m-am gândit tot timpul că acești oameni minunați sunt de admirat și de prețuit. Încercam să mă pun în locul lor și mă întrebam dacă eu aș rezista să-mi petrec cele minim 8 ore de serviciu (fără să calculăm că uneori ies din gardă și rămân în continuare la programul normal) într-o continuă alergătură și suprasolicitare nervoasă. În plus, să mai rămâi și calm, lucid, să ai răbdare cu toți, să ți minte problemele fiecăruia, să îi înțelegi pe toți și să empatizezi cu pacienții pentru ca aceștia să aibă un moral mai bun și să conlucreze cu medicul pentru propria lor vindecare. Cert era că nu aș fi rezistat punând în calcul că mai ai și o familie, probleme personale sau de familie pe care nu ai când să le rezolvi pentru că cel mai mult timp îl petreci cu pacienții și pentru ei. De tine personal nu mai ai timp, de copiii tăi - nu, de soțul sau soția ta - nu, dar trebuie să faci față cu succes tuturor problemelor sau să uiți de ele când ai intrat în contact cu pacientul, chiar și după - pentru că trebuie să te gândești cum îl poți ajuta în continuare, așa încât, indiferent cum vor evolua lucrurile, să fii cu conștiința curată că ai făcut tot ceea ce ai putut face și ceea ce a depins de tine și să poți dormi liniștit cu capul pe pernă în puținele ore în care îți mai permiți luxul de a te odihni.
    Într-o zi am stat să aștept rândul la Camera de gardă câteva ore pentru că veneau urgențe una după alta, mult mai grave decât mine. Am analizat comportamentul întregului personal al spitalului. Am obosit eu privindu-i și analizându-i. Mă uitam și mă întrebam: cum de mai rezistă?...cât vor mai rezista în ritmul acesta? Mă rugam la Dumnezeu să îi țină sănătoși, în putere, și să le dea răbdare și înțelepciunea necesară pentru a face ceea ce este mai bine pentru pacienți.
    Oameni dragi, aveți răbdare cu personalul medical! De liniștea lor sufletească depinde și însănătoșirea noastră. Avem nevoie de acești oameni minunați...avem nevoie de ei sănătoși, cu voie bună, liniștiți, calmi. Iar acestea depind de starea noastră și de răbdarea noastră sau de reacțiile noastre. Ei sunt în slujba noastră zi și noapte. Luptă cu moartea zi și noapte pentru noi, dar și pentru ei. Izbânzile lor în această luptă le dau putere pentru a continua lupta, eșecurile lor le taie elanul. Sunt oameni ca noi, sunt emoționali cu nevoi personale. Ei ne oferă nouă toată priceperea lor, dragostea lor pentru umanitate, timpul lor...se oferă pe ei cu trup și suflet zilnic și necondiționat. Noi ce le oferim lor??? Aveți răbdare cu ei și respectați-i pe ei, eforturile lor și sfaturile lor! Urmați-le îndrumările, pentru că împreună puteți contribui la succesul și izbânda împotriva bolii, a suferinței, chiar al morții! Nu dărâmați ceea ce ei clădesc și nu aruncați cu noroi în ceea ce ei au realizat cu multă trudă, cu multă risipă de energie, emoțională, de timp și financiară! Bucurați-vă că Dumnezeu i-a lăsat în această lume pentru noi ceilalți! Mulțumiți lui Dumnezeu pentru că ni i-a dăruit, i-a luminat, i-a însuflețit pentru a face față acestei meserii/misiuni suprasolicitante, dar și pentru că prin ei are grijă de noi!!! Fiți recunoscători lui Dumnezeu și lor pentru că sunt cu trupul și cu sufletul în slujba noastră! Recunoștința va fi și un antidot de neînlocuit în prevenirea unor boli, dar și în tratarea lor.
    Dumnezeu să aibă în paza Lui pe toți cei care lucrează în sistemul sanitar, să îi ocrotească, să le dea zile îndelungate cu sănătate și să îi înțelepțească în fiecare clipă pentru a găsi cele mai bune soluții pentru fiecare pacient!
    • Like 0
  • Dr Fronea Adrian, medic deosebit, familie ff frumoasa, avea tot, tot ce trebuia pt a fi fericit.
    Calm, iubea meseria, familia, salva din și cu tot sufletul oameni, suflete.
    Pe mine m a salvat întreaga echipă din care făcea parte, au luptat și m au salvat.
    Dânsul nu a fost salvat, nu au ajuns la timp colegii sufletiști.
    Cred că nu au timp pt dânșii, uită că sunt oameni și trebuie să existe ca toți oamenii. Fiind medici, cadre medicale, existența lor aici pe pământ este dublă, triplă.
    Condoleanțe familiei, întregii echipe ATI Spitalul de Urgență Sfântul Ioan.
    RIP!
    • Like 0
  • Totdeauna va fi greu pentru un om care-si face meseria cu responsabilitate. Imi pare rau, sincer. Moartea unui astfel de om doare dar in acelasi timp trebuie sa fie o palma pentru manfisisti si incompetenti!
    • Like 1
  • check icon
    Ba eu cred ca acest moment trist ar trebui sa fie începutul curateniei din sistemul medical..."descurcareala" asta tipic romaneasca,dupa care a munci e echivalentul prostiei duce la supraincarcarea unora in folosul altora.
    Si nu vreau sa jignesc pe nimeni,dar experienta traita la UPU unde am ajuns in stare critica acum 2 saptamani si intrebat fiind la ce sunt alergic am raspuns :ambrozie si pelin...urmarea m-a facut sa cred ca -mi pica tavanul in cap"ce-i aia,tu?" a intrebat cineva imbracat intr-un halat pe altcineva din salon si raspunsul a venit " ceva polen,tu"... mie mi se pare grava.Nu discut competenta medicilor,nu am pregatirea necesara ,dar asistenta(presupun) fie era complet relaxata si nu procesa informatia,fie nu stia...si atunci apar greseli,munca suplimentara a colegilor,...
    Pe de alta parte fiica-mea imi povesteste despre colegi "descurcareti" ce umbla sa-si rezolve tot felul de atestate de voluntariat ,daca se poate fara a face numarul de ore necesare(incercand sa-si echivaleze tot felul de workshop-uri drept voluntariat)...deci ce viitori medici sunt acestia?
    Cine va munci in locul lor,cine va claca pe fondul epuizarii?
    • Like 0
  • Exista medici și medici. Nu trebuie generalizat. Am avut parte de medici care erau absenți in timpul consultației plătite și medici care s-au implicat 150% la stat (fără nici o atenție măcar) sunt oameni și devine o corvoada profesia atunci când ai de-a face cu "prințese și prinți" care considera ca medicul e duhul din lampa lui Alladin. Hai sa fim serioși, mulți suntem epuizați psihic și emoțional după 8 ore de un job oarecare cu un volum mult mai mic și riscuri mult mai puține. Și clacăm. Ei de ce sa nu aibă dreptul asta? Nu sunt perfecți și nici nu trebuie...
    • Like 1
  • Nu pot contesta ca este o drama, aceasta moarte, a unui medic care s-a străduit sa faca oameni bine, care a făcut eforturi sa fie prezent in zece locuri, in zece joburi, sa fie bine pentru alții.
    O viața curmată la 38 de ani, de epuizare, te lasă fără cuvinte.
    Îmi pare rău.
    Dar...
    Tatăl meu e a fost internat in spitalul Fundeni in luna Ianuarie, dar din păcate in 23 Februarie a murit. Atata lipsa de transparentă, atata indiferenta ( cum zicea articolul si medicii sunt oameni, cred ca e discutabil), atâtea vorbe putine ca răspuns la întrebările noastre, ale aparținătorilor , atata superioritate ca poate noi, cei care așteptam suntem niște imbecili superficiali care oricum nu înțelegem...
    Se protejatul pe ei sa nu se dea de gol ca au greșit? Ca au fost depășiți de situație?
    Nu cred ca voi reuși in viața asta sa le acord circumstanțe atenuante , pentru ca acei medici sunt si ei oameni si au o viața si in afara spitalului si poate sunt copleșiti.
    Mi-ar putea ei spune mie de ce tatăl meu s-a dus pe picioare si l-am scos între patru scânduri? A, da, au spus ca a fost dificil. S-au jucat cu speranta noastră,
    In sfârșit, poate ca s-au gândit trei secunde după pronunțarea decesului, ca de, a mai murit unul, ce sa-i faci.
    • Like 2
  • Toate meseriile implica riscuri. Daca un doctor simte ingrijirea bolnavilor ca o corvoada, nu trebuia sa se faca doctor. Nuoricine poate fi doctor de oameni. Eu m-am intalnit doar cu nepasarea si incompetenta doctorilor. Va rog sa-mi aratati si mie un doctor care este si OM,
    • Like 5
    • @ Diana Mitran
      Sunt foarte multi care sunt trup și suflet pentru pacienții lor. Eu sunt rezident și absolut toți medicii pe care i-am avut coordonatori până acum au fost incredibili. Oameni dedicați pacienților, oameni care luptau cu sistemul pentru a investiga pacientul pe toate părțile, oameni care își puneau obrazul și se foloseau de toate conexiunile lor pentru a face rost de un consult de altă specialitate pt pacienții lor. Au fost momente când am împărțit mâncarea cu pacienții, când am cumpărat medicamente pacientilor din banii noștri, când am asigurat transportul pacienților din banii noștri. Sunt multi medici care înainte de toate sunt OAMENI! iar tot ce a spus domnul Dr mai sus este adevărat. Toți pacienții vor să fie văzuți în secunda aia, să le vina rezultatele eventual in secunda următoare și evetul daca ii mai trimiți și la alte investigații (in favoarea lor) tot ei sunt revoltați pentru că îi plimbi. Am avut zile când am intrat în gardă la 9 dimineață și am ajuns sa iau prima gura de apa la 6 după-amiaza. Nu vreau să mă înțelegeți greșit, nu mă plâng, îmi iubesc meseria și nu as vrea sa fac altceva, incerc doar sa va explic faptul că volumul de pacienți este enorm, iar de multe ori nu ai timp sa respiri, să bei apă, să ajungi la toaleta și toate astea adunate te distrug încet, încet.
      • Like 2
    • @ Diana Mitran
      Si meseria mea implica riscuri, dar nu as schimba. Cateodata, totusi, e bine ca cineva sa ne asculte.
      • Like 0


Îți recomandăm

Protest 10 august

„Dacă se rostesc astfel de cuvinte cum face Liviu Dragnea, adică moarte, omor, bătăuşi, droguri, fascişti, toate sunt calculate, repetate de domnul Dragnea şi de consilierii săi pentru a construi o justficare în ochii opiniei publice a unor intervenţii asupra manifestanţilor anti-PSD care, până acum nu au comis nicio violenţă”, spune Cristian Tudor Popescu. (Foto: Inquam Photos)

Citește mai mult